ROSTIREA – Știri si opinii

Regele Mihai ? Sincer… nu cred. Iata de ce

On 08/12/2017

Imi pare rau pentru persoanele bine intenționate care iubesc monarhia si cred ca aceasta ar putea aduce lumină și demnitate în Romania pentru că s-ar putea sa le doara ceea ce spun în continuare. NU asta doresc ci o intelegere superioară a acestui moment. Le sfătuiesc ca, în ciuda amaraciuniii sau indignarii, sa evalueze argumentele pana la sfarsitul articolului si să caute să le verfice cat mai riguros tinand cont si de veridicitatea surselor lor de informații.

Eu cred în mod sincer ca povestea cu regele Mihai este doar imagine. Iata și de ce.

Ideea de rege si regalitate este cu adevarat foarte frumoasa.

Regalitatea insemna si inseamna pentru oameni un arhetip, un model uman majestuos, protector, suținut divin și emblematic pentru un spațiu și pentru o națiune. Regele, ca principiu, un parinte bun, iubitor pentru natiunea sa, un erou politic care, spre deosebire de politicienii obișnuiți, nu are nevoie să „se bată” pentru a convinge deoarece este „uns” pe baze dinastice și pe viata.

Ce nu stiu oamenii:

regele are in democratiile moderne doar atributii simbolice, este un actor tacut (in general),

adorat de popor (fiindca poporul are acesta intuitie a modelului de bărbătesc de lider parental)

in timp de clasa politica isi face de cap sub privirile regelui, neputincioase (fiindca nu îi permite legea sa faca aproape nimic) sau indiferente (depinde de rege).

Deci sperantele pe care multi oameni si le pun in ideea ca un rege in Romania ar fi salvat tara sunt din pacate iluzorii (chiar daca aceasta ar fi vrut asa ceva) pentru ca nu are atributii.

Exista totusi o putere reala a regelui – chiar si asa: puterea de a denunta o fapta politica sau alta si puterea de a realiza opere de binefacere. Dar nu este nicio putere excutiva ori legislativa (de judecătoreasca nici nu se pune problema).

Deci este o putere care tine mai mult de a patra putere in stat – presa.

Am avut o Romanie a unui rege (adica tara a fost data familiei de Hohenzollern) si nu un rege al Romaniei (adica din una din familiile domnitoare romanesti).

Totusi, istoria si oamenii par sa nu simta nicio problema in legatura cu o inadvertenta majora – regele care nu este rege al tarii ci pus acolo de un grup de oameni care conduc tara din umbra (ne referim acum la primul rege – regele Carol).

Dar s-au vazut multe cazuri în care străini de tara au facut mult bine tarii – mai mult bine decat liderii pamanteni. Ar putea, chiar si asa, sa fie bine.

Ramâne de văzut, in cele ce urmeaza, daca și regele Mihai a fost de o asa natura.

Cateva aspecte mai deosebite.

1. Nu e deloc sigur ca a murit acum.

Desigur ca acesta este o idee neobisnuita dar fiind cu experienta in ale istoriei, moartea unui lider cu o imagine care conteaza este , de obicei, manipulata, daca este posibil. M-a intrigat faptul acest cuplu regal – Domnul Duda si sotia – a ajuns regal datorita unor hartii spuse a fi fost emise de Rege dar neclar daca sunt semnate de dansul.

Însa au fost recunoscute imediat de PSD si Dragnea.

Se pare ca nu exista nicio instanta care sa certifice aceasta succesiune ci doar intelegerea politica. Nici repudierea lui Nicolae nu pare a fi sigur autentica fiindca regele nu a spus filmat ceva (ar fi putut – nu?) si nici nu cred ca este semnat ci este un comunicat al „Casei Regale” a celor doi. Atat. Oricum, chiar si semnatura se poate aranja, mai ales daca oricum, nu o cerceteaza nimeni. Sunt curios daca macar asa ceva exista pe vreo hartie a casei regale din ultimul timp (adica de cand regele nu a mai aparut in public)

Nimeni nu l-a vazut pe rege macar că ar fi fost viu de mult timp si nici macar nepotul sau nu a avut voie sa il vada oricat de putin. Toata povestea a fost tinuta departe de Romania în resedinta regala din strainatate.

S-ar putea sa fi murit de acum ceva ani (1-2).

2. Masele au o mare priza la ideea de Rege, indiferent daca e ceva serios si autentic in asta sau nu.

Regele Carol a fost invitat de masonerie sa conduca Romania (adica pur si simplu i-a fost pusa Romania in mana unui om care nu avea nicio treaba cu România) fiindca romanul de Cuza nu mai asculta de ordinele lor si facea prea mult bine. Poate Carol a facut si el bine (multi straini au facut bine Romaniei, de exemplu generalul rus Kiseleff) dar a fost desigur un exponent al masoneriei si a implinit și interesele ei.

3. Persoanele care se gandesc ca o dinastie regala ar aduce tarii pace, demnitate si ordine ar fi bine sa se gandesca de două ori (sau de noua) fiindca

o dinastie poate avea si oameni jenanti si necalificati pentru rolul istoric respectiv ; de exemplu Carol I si Ferdinand au facut multe lucruri bune dar regele Carol al doilea a instaurat dictatura carlista si a retras trupele romanesti din fata rusilor atat de rusinos si fara rost incat ar fi putut ajunge pana la Bucuresti; el a predat tara rusilor prin tacere in timp regele Mihai a facut asta in mod activ
regele nu are în democratia moderna atributii executive ori legislative, deci este doar o imagine romantica
priunl rege nu a fost ales de popor; dinastia de Hochenzollern a fost adusa in Romania, instaurata și sutinuta de catre lojele masonice – nu de catre popor ; deci e de presupus ca va servi cel putin SI intereselor acestora

4. Regele Mihai – nu stiu sa fi facut mari lucruri bune pentru tara (poate a facut fiindca multe pot fi necunoscute) dar unele rele au fost evidente:

– a fortat armistitiul in mod necalificat (de fapt predare neconditionata a tarii) in orice conditii in timp ce Antonescu, calificat pentru asta, incepuse negocierile autentice cu rusii pentru un armistitiu cat mai bun

– l-a arestat pe Antonescu si l-a predat rusilor prin reprezentatii lor comunisti de atunci si afost imediat „livrat” in Rusia (groaznic de dureros – o tradare a unui om credincios țării in care el insusi era rege)

– nu a organizat rezistenta in munti (care rezistenta putea dura poate chiar zeci de ani) ci a predat tara rusinos si penibil rusilor si a colaborat cu ei, primind chiar si decoratii de la ei pentru asta

– cand Antonescu a cerut gratiere de la rege in urma condamnarii aranjate de catre „tribunalul poporului” in care chiar si acuzatorul era de profesie chelner, regele a refuzat sa repare greseala istorica de a-l preda pe Antonescu rusilor

– poate ca abdicat sub amenintarea pistolului (de acord, asa o abdicare nu e valabilă desi un erou ar fi spus „ poti sa tragi, nu abdic”) dar dupa aceea nu a facut decat sa isi recupereze averea uriasa si nimic altceva (în Romania sunt multe de facut pentru un om cu o astfel de imagine chiar si daca nu are rol executiv)

– este cel putin ciudata colaborarea si intelegerea dintre „Casa regala” a celor doi si Dragnea si altii din grupul „incoruptibililor”, masoneria si presa care conteaza și care îi ridica în slăvi

– principesa nu stie limba romana si nu pare avea o legatura sufleteasca cu Romania

– regele e un simbol, apreciez asta dar sugerez sa ne uitam si la realitatea de sub coperta.

Dar daca asta „vrea” tara si conducatorii ei din umbra, asta e.

Imi cer scuze, credeti ce vreti, noi doar am atras atentia.

Sunt impacat măcar ca ideea de rege e frumoasa.

Ioan Valahul

Organizația Națiunilor Unite și Noua Ordine Mondială

By IoanaArdelean

On 25/10/2016

In Dosare care sfideaza, International

James P. Warburg, francmason, bancher american, „parinte” si director al Bancii Federale de Rezerve si Consilier Financiar al Presedintelui Franklin D. Roosevelt a facut urmatoarea declaratie în fata Senatului SUA la data de 7 februarie 1950:

“Vom avea un Guvern Mondial, fie ca ne place, fie ca nu ne place. Singura întrebare este daca acest Guvern Mondial va fi adoptat prin cucerire sau prin accept.”[1]

David Rockefeller recunoaste in cartea sa „Memoriile”(Memoirs, pag. 405, New York: Random House, 2002) sale ca a contribuit la Noua Ordine Mondiala si se declara vinovat:

„Unii chiar cred ca suntem parte a unei societati secrete ce lucreaza impotriva celor mai bune interese ale Statelor Unite ale Americii, ma caracterizeaza pe mine si pe familia mea ca ‘Internationalisti’ ce s-au raliat cu alte persoane din toata lumea pentru a edifica o structura mai integrata global si politic (n.ed. Noua Ordine Mondiala) – o lume – daca vreti sa o numiti asa. Daca aceasta este acuzatia, atunci ma declar vinovat – si sunt mandru de acest lucru!”[2]

„Un fost diplomat canadian care a vrut sa-si pastreze anonimatul afirma urmatoarele:

„Natiunile Unite sunt folosite de anumite grupuri ca o prima armatura a unui guvern mondial unic. Scopul urmarit este descrestinarea tarilor crestine si dezislamizarea tarilor islamice, instaurarea unei noi forme de religie (New Age) si toleranta in toate domeniile…”

Oculta Mondiala, in care este inclusa si Marea Finanta Mondiala, a folosit Primul Razboi Mondial in doua scopuri:

– sa-si umple sacii fara fund cu sume colosale rezultate din vanzarile de armament si tehnica de lupta tuturor tarilor implicate in conflict;

– ca un instrument de a determina popoarele distruse de ravagiile razboiului sa creada ca, daca guvernele lor nu se vor uni intr-o conducere mondiala unica, nu se poate asigura pacea mondiala.

Momentul nasterii Societatii Natiunilor a fost 28-30 iulie 1917, cand, la Paris, a avut loc Congresul Masonilor, care a adoptat si votat tezele pentru aceasta organizatie internationala. Societatea Natiunilor a fost fondata la Geneva in 1919, in ea fiind incluse 68 de natiuni. Cea mai mare surprindere a organizatiilor secrete si a Marii Finante Mondiale a fost neaderarea Statelor Unite.

Presedintele, Woodrow Wilson, nu a reusit sa obtina cele doua treimi de voturi din Senat necesare pentru ratificarea tratatului si aderarea la Liga Natiunilor. Desi, la 8 ianuarie 1918, fiind omul marilor bancheri internationali, respectiv al Iluminatilor, a prezentat Congresului un plan in 14 puncte, pentru asigurarea unei paci durabile in lume.

In cadrul acestuia era ascuns un plan al conspiratorilor de a determina toate guvernele din lume sa isi cedeze suveranitatea. Aceasta a fost etichetata drept Liga Natiunilor. Cand au vazut ca folosind denumirea de Liga Natiunilor nu pot realiza Guvernul Mondial, colonelul E. House – adevaratul conducator al Casei Albe, un important agent al Bancii Rothschild, in mainile caruia presedintele Wilson era o simpla marioneta – impreuna cu Iacob Schiff, a intemeiat Consiliul pentru Relatii Externe.

Era o societatea secreta privata in care au cooptat numerosi congresmeni, senatori si politicieni americani. In felul acesta, se asigurau ca urmatoarea incercare de includere a Statelor Unite intr-un Guvern Mondial sa reuseasca.

Din Liga Natiunilor, considerandu-se ca nu-si mai poate indeplini atributiunile, in 1945, la San Francisco, a fost fondata Organizatia Natiunilor Unite. creata de Iluminati, aparuta din CFR (n. red. Consiliul pentru Relatii Externe), substituindu-se organizatiilor suverante, este cea mai mare Loja masonica a lumii, care uneste toate natiunile.

Printre delegatii americani, care au fost prezenti la fondarea Organizatiei Natiunilor Unite, au fost si 47 de membri CFR, intre ei fiind nelipsit David Rockefeller. In consecinta, emblema ONU este un simbol masonic.

Concluzionand, putem spune ca fiecare razboi mondial a fost provocat si pentru ca sa aduca omenirea mai aproape de Noua Ordine Mondiala. Cartierul General al Organizatiei Natiunilor Unite a fost stabilit la New York. Pentru cumpararea terenului si construirea imensei cladiri, John David Rockefeller a donat 18,5 milioane de dolari.

Alice Bailey, o luciferiana convinsa, mare adepta a „Ordinii”, englezoaica, emigranta in Statele Unite, cea care a pus bazele New Age (a murit in 1949), a precizat ca schema cea mai diabolica de a realiza guvernarea mondiala se va realiza prin simulacrul care sunt Natiunile Unite.

In lucrarea „Manifestarea ierarhiei” spunea:

„Ca mijloc in mainile Natiunilor Unite pentru ca impunerea formelor exterioare de pace si bunavointa sa isi faca efortul, bomba atomica nu apartine celor trei natiuni care au perfectionat-o si care detin secretele, in prezent SUA, Marea Britanie si Canada. Ea apartine Natiunilor Unite, pentru a fi utilizata (sau, sa speram, folosita numai pentru amenintari), cand o actiune agresiva din partea vreunei natiuni se iveste.”

Legile tuturor natiunilor sunt supuse legilor Organizatiei Natiunilor Unite. Guvernul american recunoaste Constitutia ONU drept „lege mondiala”. Cea mai mare amenintare pentru libertatea, suveranitatea si independenta popoarelor vine sub masca Pacii Mondiale din partea Organizatiei Natiunilor Unite.

Tot Alice Bailey, in aceeasi lucrare, afirma urmatoarele:

„In perioada premergatoare pentru Noua Ordine Mondiala va avea loc o dezarmare treptata si divizata. Aceasta nu va fi la alegere. Nici unei natiuni nu i se va mai permite sa produca si sa organizeze vreun echipament in scop de distrugere sau de interventie in securitatea vreunei natiuni.”

Pentru a instaura Noua Ordine Mondiala, conspiratorii lucreaza in prezent pentru a determina guvernele tarilor din lume sa-si dezarmeze armatele. In prima faza, reducerea armamentului conventional, care este aproape de finalizare (vezi cazul fostelor tari socialiste, in special Romania). Apoi, reducerea armanentului nuclear (vezi tratatele incheiate intre Marile Puteri).

Dupa care, urmeaza restructurarea armatei, punct in curs de desfasurare. Este adevarat ca aceste puncte nu se realizeaza in toate tarile din lume. Inca. La toate acestea trebuie sa vegheze Organizatia Natiunilor Unite. Unificarea natiunilor este o unificare sub aspectul pacii. In realitate, se pregateste inrobirea acestora, o dictatura mondiala.

Aceasta se intentioneaza a se face prin „Jandarmul Lumii” – Statele Unite ale Americii -, prin bani, multa diplomatie, promisiuni, santaj, inrobire spirituala, economica si militara. Referindu-se la Noua Ordine Mondiala, in cuvnatarea privind Starea Natiunii, fostul presedinte, George H.W. Bush, declara:

„Este o idee mare: o Noua Ordine Mondiala, in care natiuni diferite sunt atrase impreuna intr-o cauza comuna pentru a realiza aspiratiile universale ale omenirii, pace si securitate, libertate si domnia legii… Numai Statele Unite poseda deopotriva pozitie morala si mijloacele pentru a o promova.”

Cand Bush s-a intalnit cu Gorbaciov, unul a declarat: „O Noua Ordine Mondiala este aproape”, iar celalalt a spus: O Noua Era de pace si prosperitate este in mana noastra”. Cetateanul de rand nu a stat sa se gandeasca la ce poate insemna asta. Este vorba, de fapt, despre negarea si anihilarea suveranitatii natiunilor si de aducerea lor sub o autoritate mondiala: Natiunile Unite.

Toate armatele si armamentele lumii vor fi puse sub autoritatea acestora. In prezent, prin „Parteneriatul pentru pace”, are loc tocmai aceasta punere a armamentului si tehnicii de lupta a statelor lumii sub o autoritate centrala care le va inarma sau dezarma dupa bunul plac al celor care conduc destinele lumii din umbra si imping in fata Organizatia Natiunilor Unite.

In septembrie 1990, la Natiunile Unite, presedintele Statelor Unite a repetat de cinci ori: „Inaintam spre o Noua Ordine Mondiala”, cei de fata aplaudand furtunos.

In „The Birmingham News”, din 31 ianuarie 1992, erau scrise urmatoarele:

„Liderii natiunilor Consiliului de Securitate s-au aflat astazi la New York pentru prima lor intalnire la varf, gata sa plaseze Natiunile Unite in centrul unei Noi Ordini Mondiale si sa faureasca o politica comuna in domeniile mentinerii pacii si controlului armamentelor.”

In legatura cu noul mandat al Organizatiei Natiunilor Unite, pentru deplina edificare a cititorilor, prezint in continuare un fragment din Documentul „Aurora Rosie”, adoptat de „Organizatia 666” la Toronto, in iulie 1985:

„In aceasta perspectiva, vom actiona pentru reorganizarea Mandatului International al Natiunilor Unite. De la statutul de Forta de pace fara nici o putere de decizie, o vom determina sa devina o Forta de Interventie in care se vor contopi, intr-o omogenitate deplina, fortele militare ale Natiunilor Unite.

Acest lucru ne va permite sa efectuam, fara lupte, demobilizarea tuturor acestor state, astfel incat nici unul dintre ele, in viitor, sa nu mai fie suficient de puternic si independent pentru a pune in discutie Puterea Mondiala.

Pentru a accelera acest proces de transfer, vom implica forta actuala a Natiunilor Unite in conflicte imposibil de rezolvat. In aceasta maniera folosindu-ne de mass-media controlata de noi, le vom demonstra populatiilor neputinta si inutilitatea acestei Forte in forma actuala.

Cu ajutorul frustrarii impinse pana la paroxism, la momentul potrivit, populatiile natiunilor-state vor fi determinate sa le ceara instantelor internationale formarea cat mai rapida a unei asemenea Forte Multinationale, care sa apere cu orice pret Pacea.

Aparitia viitoare a acestei vointe mondiale a unei Forte Militare Multinationale, va merge mana in mana cu instaurarea in interiorul natiunilor-state, a unei Forte de Interventie Multi-Jurisdictionala.

Prin aceasta combinatie de Efecte Politienesti si Militare, create sub pretextul amplificarii instabilitatii politice si sociale crescande, vom dobandi posibilitatea de a controla mai bine populatiile occidentale. Aici, utilizarea fara limite a identificarii si filtrarii electronice ale indivizilor ne va asigura o supraveghere.”

Comentariile sunt de prisos. Dupa 1990, balanta puterii internationale s-a inclinat vizibil in favoarea Statelor Unite ale Americii, fapt care, pe undeva, a alterat statutul si capacitatile Organizatiei Natiunilor Unite, ca si prestigiul acestui forum international.

Ceea ce s-a intamplat in Iugoslavia si ceea ce se intampla in Kosovo au precedente pe care Rusia nu are cum sa le uite. In timpul invaziei Kuweit-ului de catre Irak, fosta Uniune Sovietica a aprobat neconditionat Rezolutia Natiunilor Unite care binecuvanta interventia trupelor NATO in Razboiul din Golf.

In septembrie 1990, la Natiunile Unite a avut loc intalnirea la nivel inalt pentru copii care a promulgat „Carta Drepturilor Copiilor”, semnata de toate tarile membre. Lecturand numai acest document, te crucesti! Prezint cateva articole ale acestei Carte:

– Art. 2: „Parintilor li se interzice sa-si pedepseasca copiii pentru actiuni sau cuvinte care contravin credintelor sau standardelor parintilor”;

– Art. 6: „Guvernul are ultimul cuvant in toate deciziile luate cu privire la copii”;

– Art. 13: „Parintii n-au voie sa opreasca in nici un fel copiii de a vedea, auzi, invata sau trai orice vor”;

– Art. 14: „Parintii n-au voie sa stabileasca tratamentul medical pentru copii, nici nu li se permite sa refuze tot ce ordona statul sa li se aplice copiilor”;

– Art. 28: „Parintii n-au voie sa-si instruiasca copiii acasa.”

Este de remarcat stransa legatura intre Organizatia Natiunilor Unite si agentiile ONU, pe de o parte, si WCPA pe de alta parte. Din 150 membri de onoare ai WCPA, 34 sunt inalti functionari ai ONU, 14 sunt mari magnati ai sistemului financiar mondial, 8 sunt laureati ai premiului Nobel, ceea ce confera in ochii opiniei publice internationale acestei organizatii un stat legal.

Stiati ca in cadrul Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite exista nu 15, ci 16 membri? Chiar Madeleine Albright a recunoscut ca „CNN reprezinta al 16-lea membru al Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite”. Pentru ca mass-media, se dovedeste, intr-adevar, un actor strategic de prim-plan.

Nu au existat voci care au afirmat ca ultimele bombardamente asupra Irakului, ca si cele din august 1998 impotriva Afganistanului si Sudanului, au fost decise numai pentru a deturna atentia presei de la viata privata a lui Bill Clinton?…”[3]

sursa si foto: http://www.dzr.org.ro/

Transa colectivă în care trăiesc oamenii

By IoanaArdelean

On 25/10/2016

In Dosare care sfideaza, International, Opinii

„Motto:
„Problema noastră nu este nesupunerea civică. Problema noastră este obediența civică. Problema noastră este că oamenii din întreaga lume s-au supus ordinelor unor lideri și milioane dintre ei au fost uciși din cauza acestei obediențe. Problema noastră este că oamenii din întreaga lume sunt obedienți în fața sărăciei și înfometării și prostiei și războiului și cruzimii. Problema noastră este că oamenii sunt obedienți atunci când închisorile sunt pline de hoți mărunți și marii hoți ne conduc țara. Asta este problema noastră!” – Howard Zinn (1922-2010)

Trăim într-o societate plină de paradoxuri în care medicina a avansat enorm dar bolile sunt mult mai numeroase, avem nenumărați experți în toate domeniile, dar și mai multe probleme decât aveam în trecut, avem acces la mai multă informație, dar totuși există atât de puțină înțelepciune în jur, trăim în deplină libertate și totuși suntem atât de înrobiți.

Sistemul este complet corupt! Este corupt din orice punct de vedere: războaiele sunt pornite intenționat, mâncarea ne este otrăvită cu toxine, apa ne este umplută cu deșeuri toxice, țări întregi sunt îngenuncheate de dragul profitului, doctorii distrug sănătatea, judecătorii își bat joc de justiție, universitățile distrug cunoașterea, ele nu educă studenții ci le spală creierele, guvernele distrug libertatea, mass-media distruge informația distorsionând-o după anumite interese, în timp ce mare parte din oameni nu admit că ar exista vreo problemă. Teoriile conspiraționiste sunt privite ca o glumă bună și nu ca o formă de informare alternativă.

Atâta timp cât societatea rămâne oarbă, preocupată de lucruri mărunte, cei de la vârf nu au de ce să se teamă. Doar dacă începem să gândim critic cu privire la tot ceea ce ne este băgat pe gât de către sistem, putem face diferența între realitatea adevărată și cea virtuală, cu care suntem manipulați. Sistemul este corupt… și nimic din ceea ce facem acum nu-l va schimba. Noi alegeri, proteste, editoriale, mișcări de rezistență etc. sunt importante în înțelegerea faptului că sistemul este putred, dar nimic din cele enumerate nu va schimba sistemul. Pentru a deveni un obstacol pentru elite trebuie să acționezi independent, trebuie să devii independent de sistem. Din punct de vedere fizic, financiar, politic, intelectual și spiritual trebuie să te îndepărtezi de controlul lor. Trebuie să gândești ca ei… „lasă-i să demonstreze cât vor atâta timp cât își plătesc taxele” – așa gândesc elitele!

Trăiți într-o transă permanentă! Majoritatea oamenilor nu conștientizează sistemul, ei doar încearcă să-și găsească locul într-un sistem existent, fără a fi conștienți că astfel contribuie la dezvoltarea acestuia. Oamenii vin acasă, dau drumul la TV, se lasă pradă mesajelor subliminale, își petrec timpul colectând fleacuri inutile, ignorând complet ceea ce se petrece în jurul lor, crezând că lumea este ceea ce se poate vedea la televizor sau ce se scrie în ziare și reviste…

Tot ceea ce se petrece în jurul nostru se petrece pentru că noi dăm voie să se petreacă. O vorbă înțeleaptă spune: „pentru ca răul să triumfe e de ajuns ca oamenii buni să nu facă nimic”. În realitatea noastră e de ajuns să stăm cuminți la televizor și să privim liniștiți la show-urile de 2 lei în timp ce se spray-ază peste tot în lume, în timp ce se preia controlul asupra vieților noastre. Dar asta nu o să vezi la știri… trebuie să te informezi, trebuie să faci un efort pentru a afla ce se petrece în jurul tău. Peste câțiva ani vă va părea rău. Copiii voștri vor trebui să trăiască într-o societate și mai rea ca aceasta. Vă va părea rău că nu ați făcut nimic când încă se putea…

Trăim într-o societate în care „normalul” este stabilit de către majoritate, acest lucru fiind dezvoltat de către elite tocmai pentru că ele se pricep să imprime în subconștientul colectiv noțiunea de „normal”. În urmă cu câteva sute de ani, normalitatea avea alte repere decât astăzi dar servea aceleași interese. Stabilirea sistemului de normalitate nu este proporţional cu idealul de viață. Oamenii aleg să-și plece capul în fața autorităților tocmai pentru că așa au fost educați. Am fost educați să învățăm și să tocim, nu să gândim critic; am fost învățați să fim supuși legilor, chiar dacă acestea sunt împotriva dezvoltării noastre ca individ; am fost manipulați să aprobăm formele de autoritate, chiar dacă atentează la libertățile noastre…

Prins în ghearele sistemului, omul devine demoralizat (de multe ori pe bună dreptate). Munca asiduă, rutina, lipsa de perspectivă, frustrările alimentate de către societatea din jur, plictiseala, lipsa unei educații proprii adecvate, toate contribuie la această demoralizare și adâncire a individului în sistem. În locul trezirii colective, majoritatea aleg calea alcoolului, a depresiei, a drogurilor, a muncii, dar foarte puțini încearcă să conștientizeze sau să iasă din labirintul realității virtuale în care trăiesc. Gândirea „logică” cu care am fost învățați să analizăm lumea înconjurătoare nu face decât să ne îndoctrineze cu falsele realități și să ne trimită exact spre acele uși de care vrem să scăpăm.

Oamenii așteaptă un salvator, un mântuitor care să lupte în locul lor și să biruie fără ca ei să-și asume vreo responsabilitate; așteaptă ca cei din jurul lor să facă ceva pentru ca ei să trăiască mai bine; așteaptă, cerșesc soluții sau se complac în situație spunându-și că sunt prea mici pentru a face ceva; stau rutinați în realitatea cenușie a muncii și trăiesc doar pentru pauzele dintre perioadele de lucru, week-end-uri libere și concediile de odihnă, așteptând salivând sărbătorile de iarnă și de Paște, și își continuă liniștiți lucrul anost, dintr-un reflex condiționat, asemeni câinelui pavlovian, așteptând momentul suprem al anului: concediul de vară!

Dacă până acum ignoranta a fost cuvântul de ordine, dacă realitatea înconjurătoare a fost o simplă știre la TV pentru voi, este momentul să deschideți ochii, să nu va mai lăsați duși de val, manipulați și înrobiţi. Trebuie să aveți curajul să faceți ce trebuie atunci când ceilalți dau bir cu fugiții! Nu renunțați atât de ușor ! Nu fiți indiferenți! Luați atitudine și spuneți NU!”[1]

sursa si foto: http://www.dzr.org.ro

DIMITRIE BEREA – pictor roman renumit in SUA

By IoanaArdelean

On 25/10/2016

In Cultura, Pot fi si mandru ca sunt român!

În SUA, un oraș poartă numele unui pictor roman

Dimitrie Berea s-a născut pe 2 noiembrie 1908, în Bacău. Tatăl său a fost avocat și politician, iar mama, artist plastic, cu studii în Franța. George Bacovia i-a fost profesor în timp ce a studiat la Liceul Ferdinand I, din orașul natal. După liceu, la vârsta de 19 ani, se înscrie la Facultatea de Arhitectură și Arte din București. În anii petrecuți în capitala României, fondează Academia de artă non-conformistă și progresistă, numită „Ileana”. Datorită burselor de studiu, dar și a comenzilor primite de la diverși colecționari, călătorește și locuiește în Italia, la Roma, unde studiază la Academia Regală de Arte Frumoase, apoi în Elveția, Franța și Statele Unite. În Franța îi cunoaște pe Bonnard, Vuillard, Matisse, devenind singurul artist român care a expus împreună cu Picasso și Matisse.

Revine pentru scurt timp în România, în anul 1943, devenind director și curator al Muzeului Th. Aman din București. Este adeptul mișcării politice de dreapta, fapt ce-l obligă să părăsească țara în 1946. Pleacă la Paris unde devine profesor al Școlii de artă din Paris, primind cetățenia franceză în 1950.

Primește comenzi de portrete și peisaje, de la casele regale ale Europei, de la șefi de stat și de la vedetele din Hollywood. Pleacă în SUA, ajungând să picteze pentru Casa Albă. “A rămas celebru un scurt dialog dintre prima Doamna Nancy, soția președintelui Reagan, care l-a angajat să-i faca portretul, și când la un moment dat distinsa doamnă, care-i poza în curte, își anunță dorința de a intra în casă, deoarece s-a făcut frig și ar putea răci, Berea îi răspunde prompt: ‘O răceală e de scurtă durată, arta este eternă’…”

Se stabilește în SUA la New York, unde o cunoaște pe prințesa Alice Gurielli, nepoata ultimului rege al Georgiei. După o prietenie de 5 ani, se căsătoresc în 1972. Din păcate, artistul moare după trei ani, în 1975.

Soția sa face o donație substanțială orașului Berea din statul Kentuky, unde artistul român pictase mai multe tablouri pe care le oferise Colegiului din oraș. Coincidența numelui orașului cu numele pictorului, o fac pe prințesă să investească în acest orășel, fondând astfel o galerie cu cea mai mare colecție din lume a pictorului român. În 2003, în acest oraș s-a construit și inaugurat o galerie – muzeu cu numele: Dimitrie Berea Gallery – Berea College, care adăpostește Galeria Dimitire Berea, un centru de artă cu o expoziție permanentă unde sunt expuse lucrările pictorului român, săli pentru expoziții temporare și o Sală Româneasca, în care sunt expuse obiecte românești, multe provenite din locuința pictorului, precum și documentare referitoare la viața personală și cariera lui Dimitrie Berea.

Iată cum un pictor român, uitat în țară, este celebru și prețuit în lumea occidentală.

Muzeul din Bacău deține două lucrări ale pictorului și o fotografie a sa, donată de acesta Liceului “Ferdinand”, în 1967.

Tablourile artistului român fac parte în prezent din 473 de colecții private și regale, dintre care le amintim pe cele ale lui Sir Winston Churchill, Ducele si Ducesa de Windsor, Sir Lawrence Olivier, Bette Davis, Henry Ford II, Katherine Hepburn, Conrad Hilton, Regele Carl al Danemarcii, Regina Elizabeta a II-a a Angliei si Salvador Dali.

Best Books of 2015

Dimitrie BEREA (1908 – 1975)

1908- 2 noiembrie, la Bacău se naşte Dimitrie Berea. Mama – pictoriţă; tatăl – judecător.

1927-1932- student la Academia de Arhitectură din Bucureşti

1930-Împreună cu Theodorescu-Sion, pe atunci profesorul său, fondează la Bucureşti una din primele academii avangardiste de pictură – “Ileana”

1932- expune la expoziţia anuală de la Academia de Arhitectură şi este admis cu trei desene la Salonul Oficial de desen şi gravură-Pavilionul Artelor şos. Kiseleff

1934- premiul Salonului Oficial din Bucureşti (unde picturile sale au fost expuse regulat, din 1928), pentru portretul d-rei L.S. (Lizeta Şoarec). Lucrarea a fost achiziţionată pentru Pinacoteca Municipală
Expoziţie personală la Sălile Dalles, Bucureşti

1936 – expoziţii personale la galeriile Lăpuşneanu din Iaşi, capitala culturală a Moldovei şi galeriile Casinoului din Constanţa, inaugurat de Regina Maria a României.

1937 – Pleacă la Roma, cu o bursă specială a Guvernului Italian. Studii la Academia Regală de Belle Arte.

1938 – Expoziţie la Academia Română din Roma.

1939 – Întâlnire decisivă cu Marie Fontaine-Desjardins, directorul Muzeului impresioniştilor ; îi dedică prima expoziţie de după război, la galeriile Allard din Paris. Prin ea, i-a cunoscut pe Matisse, Van Dongen, Andre Lothe şi mai ales pe Bonnard, pe care-l consideră maestrul său.

1940 – Expoziţie la Roma şi la Galeria de Belle Arte, inaugurată de regele Vittorio Emmanuelle III.

1941- expoziţie la Milano, la Galeria del Duomo, deschisă de Ministerul Artelor Frumoase.

1942- Primeşte o diplomă de la Academia Regală de Arte Frumoase din Roma. Expoziţie personală importantă la Roma, la Palazzo Lancellotto, deschisă de ministrul Educaţiei Naţionale.

1943 – Revine la Bucureşti, spre a candida la postul de curator al Muzeului Th.Aman

1943 – expoziţie la Căminului Artei- Galeriile Kretzulescu calea Victoriei 45 24 ianuarie-14 februarie

1946 – revine la Paris pentru expoziţia dedicată Mariei Fontaine Desjardins, la galeriile Allard.

1947 – expoziţii la Atheneul din Geneva şi la Chicago Haller, Zurich. Întâlnire cu Leon Paul Farguews, Lucien Fabre, Alain Bedel şi Gerard Bauer, căruia artistul îi face portrete binecunoscute.

1948 – expune lucrări la Galerie Bernheim-Jeune, portretul lui Leon-Paul Fargues- „Visages de Paris”, la Galerie Lanmark -„Montmartre Landscapes” şi la Galeria Artelor Frumoase din Geneva.

1949-Altă expoziţie la Bernheim-Jeune, Paris, unde Andre Warnod prezintă cartea sa despre Dimitrie Berea.

1950 – expune portrete la Herve’s, Butte de Montmartre; Roland Dorgeles vorbeşte despre Dimitrie Berea ca despre unul din cei mai importanţi portretişti ai timpului, alături de Kisling şi Van Dongen. Expoziţie la galeriile Andre Weil, Paris.

1951- expoziţii la M.M.J.H. Bernheim-Jeune, Paris şi la galeria Cavalino din Veneţia, numită mai târziu Manifestul Veneţian. Va apare şi o carte cu acelaşi titlu, prefaţată de Maximilien Gauthier. La expoziţia „Peisaje veneţiene”, artistul prezintă lucrări şi semnează prima ediţie a Manifestului Veneţian.

1952 – expoziţie la „Circolo de las Bellas Artes”, Madrid. Altă expoziţie la Galerias Layetanas, Barcelona, unde „Manifestul Veneţian”, tradus în catalană, este discutat cu ardoare şi violenţă la cenaclul Los Trascaccios. La galeria Bernheim-Jenue, expoziţia ”Bonnard, Vuillard, Berea” îi permite să-şi vadă lucrările expuse alături de ale celorlalţi maeştri.

1953 – invitat de Guvernul britanic, Dimitrie Berea expune pânze inspirate de Londra, decorate cu ocazia Încoronării reginei Elisabeta a II-a- pentru Tooth& Son, Londra.

1954 – expoziţie la O’Hanna Gallery, Londra – cu titlul „Visions de France et d Angleterre” vernisată de ducesa de Kent. Berea întâlneşte pe Winston Churchill în Downing St.10 şi un grup de politicieni ce au oferit Premierului o lucrare pentru a 80-a aniversare.Expune la Casino Gallery, Vichy şi la Edinburgh Festival, Whystock/& Reid’s.

1955 – expoziţii la Museul din Moulins şi la Cannes, la Galeria 65, alături de Henry Matisse şi Pablo Picasso

1956- expune la M.M.J.H. Bernheim -Jeune Paris ca parte a expoziţiei „Omagiu lui Bonnard” şi la Galerie de Remparts Rohr Volmar, expoziţii la Veneţia şi Paris.

1957 – „Vernisaj în jurul unui portret”, la Hanna Becker von Rath’s Kunstkbinet, Frankfurt am Main, precedată de o lectură a artistului însuşi „Arta confruntată cu abstractul şi cu fenomenul creativ” („Art confronted by the abstract and the creative phenomenon”).

1958- întâlneşte pe Pablo Picasso la Cannes. Expune la Galerie du Beller -”Dimitrie Berea în lumea lui Picasso”( „Berea in the land of Picasso”) – cu o lectură despre paşii greşiţi în artă. Primeşte,din partea unui juriu de personalităţi şi critici, marele premiul la „Salon du Portrait”

1959 – decoratorul Chaurand prezintă la Cannes, pânzele lui Berea pe tema „Opera de artă expusă în condiţii propice creează atmosferă” („The work of art in its proper setting, crates atmosphere and climate.”).

1960 – lucrări recente expuse la Domenico’s, Cannes.”O sută de picturi de Dimitrie Berea” la MMJH Bernheim-Jeune, expoziţie marcată de o cărţulie comemorativă însoţită de o reproducere în facsimil a unei „Profesiuni de credinţă”, scrise de artist. Întâlnire oficială cu prinţul şi prinţesa de Monaco, la Berna.

1961 – invitat să expună la Monte – Carlo, la galeria Rauch. Primeşte marele premiu Hors concours, la Salonul Internaţional al Artei Moderne de la Paris. Expoziţie la galeria Acquavella, New York.

1963 – dublă expoziţie la Paris şi Londra. Lucrări recente, şapte picturi din ciclul „Londra în timpul încoronării”- darul lui Dimitrie Berea pentru „naţiunea engleză”, sunt expuse la Guildhall.

1964 – inaugurarea picturii sale murale “Omagiu Parisului.”- triptic prezentând simbolurile monumentale ale Expoziţiei Universale de la Paris – turnul Eiffel, podul Alexandru III şi Grand Palais- la Club of the Top of the Fair, New York.

1965- expoziţie la DeYoung Museum, San Francisco

1966 – expoziţie la Gilbert Gallery, San Francsco

1967 – expoziţie la Palm Beach Gallery

1973 – expoziţie La Poinciana Gallery, Palm Beach şi Service Culturel Ambassade de France de la New York. Expoziţie majoră la Eric Galeries, New York.

1975 – moare de cancer, la Paris.

1990 – retrospectivă – Berea collection – la Philips Fine Art Auctioneers, New York.

1991- mare retrospectivă la Musee de Villefranche, Franţa. Selecţie de lucrări (1941-1970) expuse la Ergane Gallery, New York.

2002-2003 Muzeul Dimitrie Berea in SUA pe baza donatiei sotiei

2009 – Expozitia “Necunoscutul DIMITRIE BEREA” organizata la Muzeul Municipiului Bucuresti de Societatea Colectionarilor de Arta din Romania.

***

sursa : mail

foto: http://www.desteptarea.ro/

Genialul Pasteur – dezvaluiri tulburatoare despre vaccinuri

By IoanaArdelean

On 25/10/2016

In Dosare care sfideaza, International, Istorii

Înainte de a muri, Pasteur a lăsat familiei sale instrucţiuni precise, de a nu permite nimănui sa consulte, şi deci de a nu da publicităţii după moartea sa cele 10.000 de pagini cu notele de laborator scrise de el de-a lungul anilor. Abia în 1975, după moartea nepotului său, aceste note au fost în sfârşit făcute publice. Un istoric de la Universitatea Princeton, Profesorul Geison, a scris un studiu asupra notelor de laborator ale lui Pasteur, studiu care a fost pus la dispoziţia “The American Association for the Advancement of Science” din Boston în 1993.

Doctorul Geison concluziona astfel: „Pasteur a publicate foarte multe date frauduloase şi se face vinovat de un mare număr de „înşelăciuni ştiinţifice”, violând regulile medicinei, ştiinţei şi eticii profesionale.”

La fel ca şi Koch, Pasteur era foarte motivat finaciar. În cursa pentru vaccinul contra antrax, de exemplu, Pasteur nu a făcut nici un studiu pe animale, trecând direct la vaccinarea oamenilor; de asemenea, la ora actuală se ştie că Pasteur a furat formula vaccinului de la un coleg de breaslă, pe nume Toussain. Incapabil să dovedească furtul, Toussain, a făcut un şoc nervos, şi a murit câteva luni mai târziu.

Dar să mai aruncăm o dată o scurtă privire asupra respectabilului Domn Pasteur, şi punctual să mai spunem că:

– Pasteur nu a avut nici un fel de studii de medicină sau psihologie; el era doar chimist.

– Pasteur mai degrabă a creat o boală pe nume „hidrofobie” decât să fi găsit leacul pentru ea.

– Pasteur a iniţiat oribila practică a vivisecţiei cu experienţe dezgustătoare pe animale; sute de mii de animale au fost inutil omorâte în experimente atroce doar în numele „ştiinţei”, nu numai la Institutul Pasteur dar practic în tot „Imperiul medical” care experimenta cele mai elucubrante teorii în laboratoarele sale din întreaga lume, până în zilele noastre, din păcate.

– Pasteur a fost mai degrabă direct răspunzător de moartea a sute de persoane cărora li s-au administrat vaccinuri neverificate şi indirect răspunzător de moartea a mii de persoane cărora li s-au aplicat procedurile „pasteuriene”, decât să fi fost el însuşi un „salvator al omenirii”.

– Pasteur poate fi văzut astăzi mai degrabă ca un bun negustor, decât ca un savant, dacă este să ne gândim numai la nenumăratele rapoarte şi date falsificate, care nu aveau la urma urmei decât scopul de a vinde cu un bun profit propriile medicamente şi vaccinuri.

– Terapia pasteuriană administrată pentru o boală pe care de fapt nu o avea, l-a ucis pe Alexandru, regele Greciei.

– Pasteur nu a studiat şi cercetat cazuri concrete, persoane bolnave, ci a introdus şi practicat ideea inducerii bolii prin administrarea de material morbid (infectat) subiecţilor sănătoşi.

Robert Koch a fost concurentul şi contracandidatul lui Pasteur în cursa de descoperire a cauzei antraxului, precum şi a găsirii unui remediu contra acestuia. La vremea respectivă antraxul făcea ravagii în rîndul vitelor din Europa .

Ambele vaccinuri create atât de Pasteur cât şi de Koch contra antraxului au fost „erori colosale” care au costat viaţa a mii de animale din aproape toată Europa (mai ales Italia şi Germania), animale pe care s-au testat vaccinurile respective. Aici ar mai trebui spus că ambii, atât Pasteur cât şi Koch au făcut tot posibilul pentru a ascunde şi falsifica rezultatele acestor eşecuri.

Koch a trecut la creerea primului vaccin contra Tuberculozei, vaccin denumit Tuberculin. Din nefericire rata mortalităţii a fost cu mult mai mare în rândul acestor pacienţi vaccinaţi decât în rândul celor care nu fuseseră „fericiţi” de către Koch cu epocala sa descoperire. Tuberculin pur şi simplu nu funcţiona, ba chiar se pare că mai mult dăuna. În schimb lui Koch nu i-a dăunat deloc, ba chiar se pare că a funcţionat foarte bine înţelegerea pe care a făcut-o cu Guvernul Prusiei, care-i dădea dreptul unic de vânzare lui Koch în schimbul împărţirii pe din două a profitului realizat cu guvernul Prusiei.

Un merit nu i se poate nega însă lui Koch. A pus bazele unei foarte rentabile simbioze dintre medicină, politică şi marketing, simbioză care funcţionează în zilele noastre poate mai bine decât oricând înainte.

Iar tuberculoza? Din boala numărul 1 în America la începutul secolului XX, datorită condiţiilor de igienă şi salubritate din ce în ce mai bine puse la punct, şi a construirii de case moderne, cu multă lumină şi căldură, tuberculoza practic a dispărut, nemaireprezentând astăzi decât un pericol pentru ţările subdezvoltate. Deci nu vaccinul, ci igiena şi dezvoltarea tehnologică au învins tuberculoza.

Pasteur a fost decorat de către împăratul Franţei. Prin aceasta poziţia sa ca om de ştiinţă a fost puternic consolidată, deşi era doar un simplu chimist, şi nicidecum biolog, medic sau psiholog.

Desigur că la vremea respectivă existau foarte multe întrebări care-şi aşteptau răspunsu: ce este viaţa şi moartea, din ce cauză se alterează, fermentează sau intră în putrefacţie materiile organice, este ceva în aer sau în organism care produce aceste efecte, ce efecte pot avea substanţele chimice?

Pentru prima oară în istorie, aceste întrebări erau în centru atenţiei şi se căuta răspunsul la ele. Iar oportunişii şi indivizii lipsiţi de scrupule care vroiau să facă avere, au sezizat momentul prielnic, desigur. Unul dintre ei se numea Louis Pasteur! Iar politica nu se schimbă. Dacă se întrezăreşte posibilitatea unui câştig, atunci Pasteur este genial.

Cum se face oare că „descoperirile” nu se produc decât atunci când este un interes financiar în spate? Şi cum se face că atunci când o descoperire poate pune în pericol anumite interese, ea nu se mai…. descoperă. Nicola Tesla? Motorul cu apă? Energia gratuită (Zero Point Energy)? Există de mult , dar ……

„Dacă vaccinurile nu s-ar fi putut vinde în masă cu un foarte bun profit, teoria lui Pasteur ar fi căzut de mult în obscuritate şi uitare!” – E. Douglas Hume

sursa : mail

Mesajele subliminale din desenele animate

By IoanaArdelean

On 25/10/2016

In Dosare care sfideaza, International, Istorii, Opinii

„Ce poate fi mai frumos pentru copii decât o poveste de desene animate însuflețită, îmbinând adeseori într-un mod atât de reușit personaje și simboluri din lumea basmelor (feți-frumoși, zâne, eroi, zmei, dragoni, vrăjitoare etc.) cu elemente din real și concret (voce, mișcare, formă) într-un cadru plin de suspans și de dinamism? Mai cu seamă în ultimii ani, posibilitățile de creare a animațiilor sunt tot mai bogate, iar filmele de desene animate sunt din ce în ce mai complexe și mai atractiv realizate, integrând actualmente chiar efecte spectaculoase 3D.

În opinia multor părinți, nimic nu poate fi mai nevinovat și mai lipsit de pericole decât un filmuleț de desene animate destinat copiilor. Din acest punct de vedere, desenele animate evocă o lume a inocenței, a jocului plin de imaginație și a năzdrăvăniilor, o lume „a celor mici“, care este vasăzică lipsită de acele probleme, tensiuni, subînțelesuri și idei obositoare din lumea „celor mari“, pe care este necesar întotdeauna să le filtrăm și să le „traducem“ cu foarte mare atenție, pentru uzul celor mici, atunci când ele ajung, cu voie sau fără voie, în văzul și auzul copiilor noștri, scăpând așa-zisului control parental. Astfel, mulți naivi cred cu convingere, și sunt chiar gata să se certe cu oricine pentru aceasta, că nimic nu este mai inocent decât Shrek, căpcăunul respingător din desenul animat cu același nume ce a devenit – printr-un fel de hocus-pocus animat dar abil, surprinzător și totodată acceptat cu zâmbetul pe buze de mai toată lumea – cavaler și erou atractiv, sau că nimic nu este mai înduioșător decât Remy, șobolanul ce a devenit în final bucătar-șef în desenul animat Ratatouille, prin același gen de întoarcere pe dos, ce trece neobservată, a ordinii firești a lucrurilor.

Adevărul este că, în ultimele decenii, producătorii de desene animate le-au impus în mod vizibil scenariștilor, bineînțeles fără știrea spectatorilor, cerințe de realizare a animațiilor care au făcut ca acestea să devină cele mai ideologice produse ale industriei de divertisment, numită și la noi, cu un clișeu de limbaj american,show biz. Multe desene animate sunt chiar mai ideologice decât filmele hollywoodiene, unde, de altfel, clișeele și pseudo-miturile fantasmagorice și ridicole sunt destul de ușor de recunoscut de către oricine iar narațiunile sunt adesea oligofren de simple, „la vedere“. În acest sens, este de ajuns să amintim mitul eroului american salvator, prezent în majoritatea producțiilor de la Hollywood, care a ajuns în mod neverosimil să reprezinte, de exemplu, onoarea și tradiția samurailor japonezi (desigur, numai în filmele de propagandă americană de genul Ultimul samurai și numai în închipuirea celor fantasmagorici și slabi de minte).

Desenele animate precumShrek sauRatatouille sunt în mod vădit niște produse ce sunt foarte atent construite pentru a promova o ideologie anume, adică idei, concepții și atitudini care, inoculate în mod abil și cu o subtilitate ce ar putea fi demnă de o cauză mai bună în firul epic al poveștii, sunt înghițite „pe nemestecate“ și apoi reproduse fără discernământ de către copii. Afirmația poate părea la o primă vedere șocantă. Cum ar putea să fie categorisite drept ideologice animațiile, cum ar putea să fie niște produse ideologice tocmai acele filmulețe nevinovate, în care abundă umorul de situație, acțiunea și dialogurile spumoase ce sunt constituite din replici scurte și ușor de înțeles, în care totul este simplu și în care eroii se împart în personaje benefice, personaje malefice și susținătorii lor? Psihologii au constatat însă că producătorii recurg în aceste desene animate așa-zis „moderne și dezbărate de preconcepții morale“ la niște mecanisme psihologice pe cât de fine, pe atât de perverse, care pot fi ușor decriptate doar de către cei suficient de inteligenți și de lucizi, ce sunt capabili să înțeleagă și să discearnă puterea covârșitoare de influență a simbolurilor în sfera psiho-emoțională a copiilor. Este necesar să ținem seama în acest caz că, cel mai adesea, cei mici nu au încă structurate mecanismele de analiză mentală și de raționament și nu au nici discernământul adulților, ceea ce nu le permite să facă, decât prin simboluri, diferența între ceea ce este bine și ceea ce este rău.

Aceasta este, de altfel, și menirea pe care au avut-o dintotdeauna basmele, aceea de a structura gradat simțul valorilor spirituale în ființa copiilor, prin identificarea instinctivă cu eroul benefic și respingerea a ceea ce este asociat cu răul sau care chiar reprezintă răul în sine. Prin subtilul proces de rezonanță ocultă cu Binele dumnezeiesc, care se declanșează în universul lăuntric al copiilor prin identificarea lor cu personajele benefice, aceste simboluri arhetipale, pe care le reprezintă, de exemplu, Făt-Frumos, Ileana-Cosânzeana, calul năzdrăvan etc., le „alimentează“ apoi ființa cu energii benefice, îi ajută să își contureze într-un mod armonios și divin integrat moralitatea și credințele cu care apoi intră în viață. Astfel, personajele bune și cele rele nu fac decât să structureze în universul psiho-emoțional al copiilor valorile și categoriile spirituale esențiale. În tradiția spirituală a poporului român, feciorul de împărat, Făt-Frumos, a reprezentat dintotdeauna personajul benefic care restaurează dreptatea divină într-o lume decăzută, el este eroul care înfruntă și înfrânge forțele răului, ce sunt reprezentate în mod simbolic de zmeii cei răi, de omul spân etc., care uneltesc să-l ucidă și care răpesc fetele de împărat sau chiar Soarele de pe cer. Ceea ce este însă necesar să înțelegem pentru a putea decripta caracterul simbolismului folosit în desenele animate și pentru a identifica influența reală pe care ele o au asupra minților inocente ale copiilor este exact acest proces subtil de rezonanță ocultă care funcționează prompt prin simpla și în aparență banala identificare cu personajele bune sau rele.

Câtă vreme categoriile binelui și ale răului sunt clare iar alegerile de făcut sunt evidente, conștiința copiilor se dezvoltă apoi armonios iar ei încep să discearnă tot mai clar ceea ce este bine de ceea ce este rău și acționează în consecință, alegând aproape de fiecare dată binele, atunci când viața îi pune la încercare. Dacă însă, printr-o diabolică și vicleană manevră subversivă, în procesul educației copiilor, valorile binelui și cele ale răului sunt abil răsturnate, inversate, și astfel răul și diabolicul sunt prezentate ca fiind bune, în vreme ce binele este prezentat ca fiind rău, iar atunci personajele malefice sunt înfățișate ca fiind simpatice, în vreme ce personajele benefice sunt abil înfățișate într-o lumină stranie, astfel, în conștiința copiilor este inoculată abil și pe nesimțite o stare de confuzie a valorilor, și ei sunt determinați într-un mod insidios să accepte personajele malefice, dar extrem de „simpatice“, și chiar să-și însușească atitudinile lor pline de răutate, pornirile lor distructive și comportamentul lor gregar ori izbucnirile lor violente, ca și cum toate acestea ar fi normale sau firești.

În multe dintre desenele animate actuale există un amestec insidios și pervers al binelui cu răul, care creează confuzie în mintea copiilor și îi face aproape incapabili să le mai diferențieze, să le mai deosebească și să le identifice, așa cum ar fi firesc. Practic atunci nu mai există distincţie între bine şi rău, nu mai este deloc clar care este personificarea puterilor întunericului şi care este personificarea puterilor binelui. De exemplu, în povesteaCapra cu trei iezi sau în povestea Scufiţa roşie se ştie că personajul rău este lupul şi că în final acesta este pedepsit. În povestirile: Cenuşăreasa, Albă ca Zăpada, Rapunzel, Hansel şi Gretel etc., ca şi în multe alte basme, există vrăjitoarea cea rea, care face să apară lupta, încleştarea, iar în final răul este înfrânt. Când figurile care personifică răul sunt însă înfăţişate cu însuşiri pozitive şi chiar simpatice, simbolismul personajelor nu mai este clar, iar în mintea copiilor forţele întunecate nu mai sunt cu adevărat întunecate, iar forţele binelui nu mai aduc lumina şi clarificarea.

De exemplu, în desenele animate Hotel Transilvania 1 şi Hotel Transilvania 2, vampirii, vârcolacii şi monştrii – care sunt văzuţi în toate tradiţiile spirituale ca fiind niște simboluri ale întunericului, ale maleficului și ale răului – apar ca personaje simpatice, care au chiar puteri paranormale, care sunt chiar sensibile şi au aşa-zise „frământări“ de conştiinţă pentru răul făcut anterior oamenilor, și care, țineți-vă bine, iubesc oamenii. Ba mai mult decât atât, culmea întoarcerii pe dos a oricărei ordini fireşti, are loc o căsătorie între o femeie-vampir şi un bărbat din care rezultă un copil-vampir ce este înfățișat ca fiind de-a dreptul angelic şi care nu-şi găseşte la început locul nici în lumea oamenilor, nici în lumea vampirilor. În final, copilul acela îşi descoperă puterea de vampir, îi ies colţii şi, culmea, toată lumea este fericită că… micul vampir şi-a croit astfel drumul în viaţă.

Acest amestec al regnurilor care apare prin existenţa unei fiinţe jumătate om şi jumătate vampir face ca distincţia naturală între bine și rău să nu mai fie clară şi ceea ce în mod normal ar fi fost perceput ca fiind malefic ajunge să fie în mod pervers perceput ca ceva natural şi simpatic. Psihicul copiilor, care este în plină dezvoltare, este foarte sensibil la imagini, la simboluri, la emoţii şi este caracterizat de plasticitate. Este tocmai de aceea extrem de important ce anume se cultivă şi se transmite prin intermediul filmelor de desene animate, acest aspect fiind mult mai important decât cred unii sceptici. Ceea ce în copilărie este prezentat în mod repetat se fixează apoi, și ulterior devine o fermă convingere în mințile adulților.

Deloc întâmplător, tocmai pentru că se bazează pe această pervertire a sistemului de valori spirituale autentice, filmele despre magie neagră cu vrăjitorul Harry Potter au sucit mințile multor tineri, care au ajuns, culmea ironiei, să considere apoi tot felul de idei stranii și de acțiuni diabolice ori nebunești, așa-zis magice, care sunt în realitate doar vrăjitorești, ca fiind, vezi Doamne, interesante și chiar minunate.

Pentru o corectă înțelegere a simbolismului, este necesară în toate cazurile acestor desene animate zise „pentru copii“ o minte lucidă, intuitivă de adult, nicidecum o minte crudă, naivă și nestructurată de copil. Doar un adult, care are o înțelegere matură poate cu adevărat discerne și recunoaște pervertirea simbolismului spiritual, răsturnarea valorilor și întoarcerea pe dos a semnificațiilor în majoritatea desenelor animate care sunt produse în zilele noastre. Tocmai pentru că ele le sunt destinate, cel puțin teoretic, copiilor, este extrem de grav faptul că ideile și valorile morale și spirituale din multe desene animate sunt prezentate în cadrul acestora într-un mod difuz, viclean și foarte abil, semnificațiile lor fiind adeseori deturnate.

Succinta analiză a simbolismului unor desene animate pe care o vom expune în articolul de față se bazează pe cadrele și clișeele comune care se regăsesc într-o bună parte a filmelor de animație din ultima vreme. Observațiile de mai jos rezultă în mod firesc prin identificarea treptată a anumitor clișee ce se regăsesc tot mai des și mai insistent în aceste producții. Nu ne propunem să recurgem la genul de deconstrucție care caută cu tot dinadinsul mesajele subliminale din filme sau tot felul de imagini simbolice ascunse; ne vom rezuma însă să evidențiem anumite aspecte stranii ce sunt, evident, în mod intenționat prezente în aceste producții. Chiar dacă ele au fost strecurate cu multă îndemânare în desenele animate, aceasta nu s-a făcut totuși într-un mod atât de subtil încât elementele lor să nu poată fi identificate de cei inteligenţi și plini de bun-simț.

Ne vom baza, așadar, în această analiză de principiu numai pe ceea ce, în ciuda unei anumite subtilități, rămâne vizibil și explicit, și care ține nu atât de detalii strecurate, cât de modul în care sunt construite și folosite categoriile spirituale și morale fundamentale din orice poveste: dumnezeiescul și infernalul, binele și răul, frumosul și urâtul, firescul și nefirescul, acceptabilul și inacceptabilul, normalul și anormalul, respingătorul și atractivul, cunoscutul și necunoscutul, asemănătorul și diferitul, prietenia și dușmănia, familiarul și adversitatea. De asemenea, nu ne vom referi, în această analiză, la animațiile care ies în mod evident și explicit din cadrul convențional al poveștilor pentru copii (două exemple – desenele animate Despicable Me și chiar Ice Age), care se desfășoară într-un registru asumat al diferitului.

Desenele animate sunt şi ele, la modul esențial, povești. Ele reproduc, la o anumită scară și dintr-o anumită perspectivă, miturile fondatoare ale comunităților umane. Animațiile conțin o prezentare și o definire a valorilor binelui și a atitudinii demne de urmat în viață. Ele trasează granițele între ceea ce este „natural“ sau „firesc“ și ceea ce este artificial sau „împotriva naturii“, între personajele benefice, apropiate, și personajele malefice, dușmănoase. Poveștile și basmele definesc, în felul lor, normalul și anormalul. Ele au menirea de a întări tradițiile moștenite din strămoși, cultivând, așadar, în conștiința copiilor respectul cuvenit față de învățăturile primite.

Poveștile conturează în mod simbolic lumea comunității în cadrul căreia copilul se naște, îi dă un sens, stabilesc reguli de comportament care este necesar să fie respectate și le oferă copiilor instrumentele necesare pentru exercitarea discernământului. Prin intermediul poveștilor, copiii învață rostul anumitor roluri și relații sociale specifice și, tot prin intermediul poveștilor, ei sunt inițiați, într-un fel, în aceste roluri. Copiii învață, de asemenea, că unele relații și roluri sunt de dorit, în vreme ce altele sunt inacceptabile sau nefirești, află că este bine să se ferească de unele categorii de indivizi periculoși (fie că este vorba despre dușmanii tradiționali sau despre omul spân, adică despre omul rău și viclean), află că trebuie să aibă încredere în ai săi, în membrii comunității sale. De asemenea, în acest registru specific basmelor și poveștilor dintr-o societate tradițională, mitul dominant este acela al restaurării Ordinii divine care a fost uzurpată de reprezentanții forțelor răului. Eroul poveștii parcurge, de cele mai multe ori, un întreg traseu inițiatic pentru a-și găsi locul și rostul în lume și în viață, iar acest loc și rost sunt conforme cu o anumită ordine pământească, ce reflectă fidel, ca într-o oglindă, Ordinea dumnezeiască cea nevăzută.

În schimb, actualmente, desenele animate, nu numai cele create de binecunoscutul studio american Walt Disney sau de alte companii de profil, americane sau europene, deși se raportează exact la același cadru simbolic și arhetipal general al poveștilor, fac aceasta numai pentru a amesteca până la confuzie valorile și a schimba spre mai rău reperele esențiale și pentru a le da un sens întru totul inversat, pervertit ce este întors pe dos. Nici măcar nu putem vorbi despre reeducare, căci aceasta are loc pe ceva deja structurat, sedimentat. Este vorba în toate acestea despre osui generis contra-educare, în sensul de inoculare și imprimare a unor modele diferite de comportament și chiar de interpretare a lumii, a relațiilor sociale și a raportului față de trecut și față de tradiție.

Dacă principiul vechilor povești era de naturalizare a lumii și a comunității de origine, principiul noilor animații este de „dezvrăjire“, de pervertire, de ridiculizare, de demolare a reperelor valorice consacrate ale acestora și chiar de răsturnare a lor, într-o stare evident luciferică și bizară, de revoltă, ce se resimte mai ales în cazul personajului malefic, dar îi este într-o anumită măsură transferată și eroului benefic și chiar întregii comunități, care apar astfel ca fiind schimbate la față.

Clișeul comun de interpretare ce este oferit de animațiile produse în ultima vreme de marile companii se bazează, astfel, pe prezentarea și identificarea eroului benefic cu un individ din comunitate ce este un inadaptat, cu un membru ce este diferit, care nu se integrează deloc bine în comunitate și care nu se regăsește mai deloc, deși nu știe prea bine de ce, în preceptele acesteia și în modul în care aceasta definește noțiunile fundamentale, binele și răul, și nici în maniera în care ceilalți resping ceea ce este perceput ca fiind diferit sau anormal, ceea ce este văzut ca indezirabil.

Fie că este vorba despre o furnică lucrătoare nevrotică ce nu acceptă organizarea socială din mușuroi (în Antz), sau despre un șobolan care vrea nici mai mult, nici mai puțin decât să devină bucătar-șef și să gătească într-un restaurant (în Ratatouille), ori despre o fetiță-șoarece care nu crede în tradițiile care ar trebui să o țină departe de urși (în Ernest și Celestine), fie că este vorba despre zâna-meșter care face mereu pe invers decât celelalte zâne (de exemplu, în Tinkerbell and the Legend of the Neverbeast), avem de-a face cu niște personaje demoniace revoltate împotriva ordinii firești, cu niște indivizi inadaptați și recalcitranți care, în mod straniu și cât se poate de voit, sunt prezentați de către cei care creează aceste animații ca fiind doar non-conformiști, fermecători, manifestând o dulce naivitate, ceea ce determină copiii să se identifice în mod instinctiv și automat cu ei.”[1]

sursa si foto: http://www.dzr.org.ro/

Industria de divertisment asaltează ființele umane cu influențe malefice

By IoanaArdelean

On 25/10/2016

In Dosare care sfideaza, International, Opinii

„Fie că deschidem televizorul sau mergem la cinema, că citim o revistă sau ascultăm muzică, suntem asaltaţi din toate părţile de vulgaritate, de mediocritate, de malefic. Cu toţii vedem acest lucru.

Chiar şi cei care nu cred într-o ofensivă programată, dirijată din umbră, observă tendinţa imorală şi lipsită de etică înspre care este direcţionată omenirea, dar o numesc simplu „artă” fără să se întrebe, în mod îndreptăţit de altfel: De ce tocmai în acea direcţie? De ce nu este promovat un sens mai moral, mai spiritual chiar, mai frumos? De ce bârfe, sex, imbecilitate, superficialitate, hidoșenii? De ce nu dragoste, demnitate, altruism?

Mesajele şi simbolurile malefice care apar în mod obsesiv în toate domeniile de atâţia ani încoace ne demonstrează două lucruri. În primul rând, că ele funcţionează! Dacă nu ar funcţiona, cu siguranţă nimeni nu ar mai insista cu aceste aspecte.

În al doilea rând, că toate eforturile care sunt făcute în această direcţie au ca scop orientarea ființelor umane într-o zonă cenuşie, cumplită, de pasiuni josnice, de ignoranţă şi suferinţă, pentru a împiedica dezvoltarea și evoluția lor. Pentru că transformarea este cursul firesc al oricărei existenţe, și cu cât binele prinde tot mai multe rădăcini, cu atât mai acerb se încearcă inocularea răului, a maleficului în vieţile oamenilor.

Filmele și serialele de televiziune abordează subiecte tot mai demoniace

V-ați întrebat vreodată de ce în aproape toate filmele are loc cel puțin o crimă? Deşi există atât de multe subiecte deosebite care ar putea și ar trebui să fie explorate, cea mai prezentată intrigă este aceea a morții. Sigur o intrigă puternică e esențială într-un scenariu. Dar cum și de ce am ajuns să acceptăm cu atât de multă ușurință ca pesonajele să se omoare între ele? E important să înţelegem că nu este necesar să fie omorâte cât mai multe personaje pentru ca un film să fie bun.

Oamenii au ajuns să accepte în cel mai natural mod ideea de crimă prin repetarea constantă de-a lungul anilor a scenariilor specifice. Acest lucru se observă și în numărul foarte mare de omucideri care au loc în viața reală. Cum ar fi fost dacă principalul subiect al filmelor nu ar fi fost dorința de răzbunare ci iertarea, umorul, înţelepciunea?

„Televiziunea este principalul mijloc prin care se infiltrează noua religie satanică.” – The Devil”s Notebook de Anton LaVey – fondatorul Bisericii lui Satana

„Televiziunea, sau altarul lui Satana, a crescut și s-a dezvoltat mult față de începutul anilor ’50, de la un mic și blurat ecran la uriașe centre de divertisment care ocupă pereți întregi cu câteva monitoare TV. Ceea ce la început era un inocent mod de relaxare şi informare în viața de zi cu zi, a devenit acum un înlocuitor al vieții reale pentru milioane de oameni. Aceasta (modalitatea de influenţare şi control a oamenilor prin programele TV, n. n.) este o religie majoră a maselor.” – The Devil”s Notebook de Anton LaVey – fondatorul Bisericii lui Satana

Satana a devenit personaj principal al unui serial TV

Compania de televiziune americană Fox urmează să lanseze în anul 2016 un serial care îl glorifică pe Satana. Serialul, intitulat Lucifer, îl are ca personaj principal pe „prințul Iadului” care decide să trăiască printre oameni, stabilindu-se în Los Angeles.

Lucifer este prezentat ca fiind un tânăr arătos, charismatic și inteligent. Toate femeile doresc să fie cu el și toți bărbații doresc să fie în locul lui. Numele complet al personajului este Lucifer Morningstar, adică Lucifer „steaua dimineții” sau, mai bine spus, „steaua care răsare” – fiind evidentă aici intenția producătorilor de a-i atribui ideii de rău, de malefic o nouă direcție ascendentă, interesantă și general acceptată.

El deține un club de noapte numit în mod semnificativ Lux (lumină), se scaldă în bani, băutură și distracții în timp ce se „joacă” cu cei din jur. Fără să se transforme într-un personaj bun, Lucifer se face plăcut publicului datorită caracterului său rebel, arogant, charismatic şi prin puterile supranaturale pe care le deţine. Astfel, natura sa demoniacă va fi uşor trecută cu vederea, iar acest fapt îi va influența negativ pe cei care vor viziona serialul.

Un alt serial de televiziune de mare succes, în care asemenea lui Lucifer valorile morale sunt total răsturnate, iar personajele negative şi demoniace au roluri principale în poveste, este Dexter. Dexter este un criminal în serie, obsedat de sânge. Rolul acestui personaj devine ușor de acceptat și iubit prin faptul că el omoară numai „oameni răi”, criminali la rândul lor. Publicul ajunge astfel să aprecieze acel foarte mic lucru bun, acceptabil prin contrast cu marele rău, reprezentat de faptul că Dexter este un criminal în serie. El este prezentat ca un „înger” care rezolvă treburile murdare.

Există multe alte seriale în care fiinţe demoniace sau din lumi infernale sunt în prim plan: The Walking Dead: Invazia zombie, Supernatural, Urzeala Tronurilor, Carnivale, Sanctuary, American Horror Story etc.

Vampirii, spiritele demoniace şi monștrii de toate felurile sunt nelipsiţi și în filmele din ultimii ani, nu doar în seriale.Horns, Maleficient, Dr. Hannibal Lecter, American Psycho sunt doar câteva exemple de filme care au personaje demoniace în rolul principal.

Numărul tot mai mare de astfel de producții ne arată foarte clar spre ce direcție este îndreptată omenirea. Că nu este o banală întâmplare ci este vorba de ceva programat, de o „educare” a oamenilor, ne indică și evoluția filmelor pentru copii.

Programele pentru copii promovează violenţa, prostia şi homosexualitatea

Încetul cu încetul, caracterele din desenele animate au devenit tot mai violente, dizarmonioase şi urâte, inoculând în mințile inocente și lipsite de discernământ ale copiilor comportamente specifice.

Copiii sunt bombardați cu scene de violență, de agresivitate, de mânie şi răzbunare, sunt programați din primii ani de viață să accepte ideea de homosexualitate, în imagini sunt strecurate detalii cu semnificaţii malefice etc.

Observaţi detaliul piramidei cu ochi dintr-o captură a desenelor animate Family Guy. Acest semn trece neobservat pentru telespectatori şi totuşi a fost pus acolo cu un scop precis; subconştientul observă fiecare detaliu. Atunci când telespectatorul va vedea undeva acest simbol se va simţi atras, chiar fascinat de el. Va fi astfel deschis să primească mesajul pe care îl prezintă adepţii simbolului respectiv. (În finalul articolului vom reveni asupra acestor aspecte.)

În The Simpsons, serial în care personajele dau dovadă de o idioţenie crasă, există simboluri oculte atent inserate în fiecare episod.

Personajele din Ugly Americans sunt de-a dreptul hidoase şi malefice. Printre subiectele principale abordate în acest desen animat se află magia neagră, sexul, abuzurile sexuale şi homosexualitatea.

Compania Disney susține homosexualitatea de peste 20 de ani

Disney a fost una dintre primele companii care a acceptat și recunoscut relațiile gay. În anul 1995, compania a început să ofere asigurări de sănătate partenerilor de viață ai angajaților homosexuali. Purtătorul de cuvânt al Disney de la acea vreme, John Dreyer, declara cu încântare că această decizie este în conformitate cu politica de nediscriminare a companiei și că speră ca și celelalte firme să le urmeze exemplul. Că această declarație este doar praf în ochi o arată faptul binecunoscut că femeile angajate la Disney aveau un cod strict în ceea ce privește vestimentația. Până în anul 2010, femeile erau obligate să se îmbrace sobru, cu pantaloni pe sub fuste, haine în culori închise și mâneci lungi!

Scurtă incursiune în agenda promovării homosexualității în desenele animate pentru copii

Nivelul grav de poluare la care s-a ajuns în ceea ce privește prezența homosexualității în desenele animate pentru copii este datorat procesului constant de implementare a unor idei, situații și personaje specifice.

Un exemplu sugestiv care promovează homosexualitatea este SpongeBob Squarepants, un serial de animație apărut în 1999, care se bucură încă de un mare succes. Personajul SpongeBob Squarepants a ajuns în centrul atenției în anul 2005, când a apărut într-un videoclip pentru copii din cadrul unei campanii ce promova homosexualitatea a organiației We are Family Fundation. Creatorul desenului SpongeBob Squarepants, Stephen Hillenburg, a declarat atunci că în viziunea lui personajul este asexual, dar că înțelege faptul că unele aspecte ale animației apar sugestive pentru comunitățile gay.

Un alt exemplu este serialul de desene animate Digimon, în care personajele principale, doi băieți pe nume Matt și Tai au o legătură foarte „specială”. Un părinte povestește: „Am observat multe aluzii de natură ocultă în programele pentru copii. (…) Când fiul meu de 13 ani a început să urmărească Digimon, am căutat imediat informații pe internet și am aflat că cele două personaje principale, doi băieți în vârstă de 10 ani pe nume Matt și Tai sunt iubiți. Ceea ce este și mai grav este că desenul este urmărit și de adulți. Am găsit multe site-uri conduse de fanii adulți care erau atât de încântați de relația dintre cei doi copii. Dezgustător.”

În filmul How to train your dragon 2 (2014) este prezentat un personaj gay pe nume Gobber care atunci când vede un soț și o soție devine melancolic, pentru că lui îi lipsește partenerul „special.”

Serialul animat Clarence, nominalizat în 2014 la Primetime Emmy pentru Cel mai bun program de animație, format scurt, și difuzat pe postul TV Cartoon Network a atras atenția din cauza unor scene în care doi bărbați homosexuali își dau întâlnire la un restaurant, iar când se întâlnesc se sărută pe obraji (deși la început scenariștii au intenționat ca cele două personaje să se sărute pe buze) și se îmbrățișează în modul specific persoanelor gay.

Lista filmelor de animație pentru copii care prezintă personaje gay este foarte lungă. Iată, în continuare, alte câteva exemple:
– The Legend of Korra (2012-2014), difuzat de Nickelodeon – personajele Korra și Asami Sato sunt prezentate ca iubite la finalul ultimului episod, fapt confirmat de scenariști;
– Chozen (2014) – Chozen, un băiat homosexual care aspiră să devină un cântăreț de muzică rap este într-o relație cu un alt băiat pe nume Hunter;
– Adventure Time (2010- ) – animația a fost concepută având la bază relația romantică dintre Prințesa Bubblegum și Marceline, Regina Vampir. Datorită faptului că relațiile gay sunt interzise în unele țări, animația a fost în mare parte cenzurată;
– Archer (2009- ) – Ray este un agent secret homosexual, fost olimpic medaliat la ski. Pam, director la resurse umane, este bisexuală, iar valetul personajului central, Woodhouse, suferă după fostul său iubit care a murit în război.

Exemple asemănătoare se întâlnesc și în The Cleveland Show (Fox), Rick and Steve: The Happiest Gay Couple in the World (Logo), King of the Hill (Fox), South Park (Comedy Central), The Simpsons (Fox), Sailor Moon (a fost intens cenzurat; Kunzite și Zoisite formau un cuplu de homosexuali, dar Zoisite a fost transformat în femeie în versiunea engleză; Sailor Uranus și Sailor Neptune sunt iubite, dar în traducerea în engleză ele se apelează cu „verișoară”), YuYu Hakusho (Fuji Television), Gargoyles (Syndicated), Sakura Trick (Television Saitama), Steven Universe (Cartoon Network) etc.

De-a lungul anilor, au existat numeroase revolte din partea părinților și a adulților în general împotriva îndoctrinării copiilor cu sugestii de natură homosexuală prin programele de animație. Cu toate acestea, astfel de seriale de animație continuă să fie difuzate, și în multe state guvernanții sunt preocupați în primul rând să le acorde cât mai multe drepturi minorităților sexuale deviante decât să promoveze o educație sănătoasă.

În Ucraina, cele mai populare seriale de animație sunt considerate periculoase pentru copii

Comisia Națională pentru Protecția Moralității din Ucraina a analizat cele mai populare seriale de animație de la televiziunea ucrainiană. Comisia a emis o listă de programe „periculoase pentru copii”, care ar trebui interzise.

Potrivit studiilor efectuate, personajul de animație SpongeBob SquarePants este considerat ca fiind homosexual. Alte seriale de animație precum The Simpsons, Family Guy, The Teletubbies, Shrek și Futurama au fost apreciate de comisie ca „proiecte menite să distrugă conceptul de familie și promovează consumul de droguri și alte vicii.”

Raportul comisiei mai precizează că animațiile sunt „în mod deliberat create” astfel încât copiii să devină „oameni anormali, care să petreacă toată ziua în fața televizorului cu gurile deschise, înghițind toate informațiile prezentate”, comportament care se pliază „psihologiei de ratați”. Conform studiului, în urma vizionării unoar astfel de seriale, copiii ajung să aibă manifestări violente, să vorbească urât şi să fie depresivi. Și animațiile japoneze sunt considerate „exemple clare de propagandă sexuală.”Moda este o altă cale prin care se promovează intens maleficul

Chiar și atunci când e vorba de haine purtabile, nu de costumațiile stranii, hidoase care apar în sinistrele show-uri de modă, prezentarea acestora și a accesoriilor se face în cel mai ciudat mod. Case celebre de modă plătesc bani grei pentru promovarea produselor de lux într-o manieră cel puțin bizară. Urâtul, agresivitatea, slăbiciunea, morbidul, maleficul sunt prezente în locul frumuseții și transfigurării.

Pe principiul că o imagine face cât o mie de cuvinte vă prezentăm în continuare câteva dintre pozele care au apărut în ultimii ani în reviste faimoase de modă, precum Vogue, V Magazine, Interview, Elle, care sunt citite de milioane de oameni din întreaga lume.

Într-un pictorial al revistei Vogue Italia, intitulat Cinematic, hainele de firmă sunt combinate cu elemente precum abuzul, dezumanizarea şi moartea.

Ne întrebăm retoric: oare editorii revistei Vogue Italia cred că cei care privesc aceste poze sunt impresionaţi de rochiile de firmă?

În anul 2014, fotograful Raj Shetye a realizat un pictorial inspirat dintr-un caz real de viol care a avut loc într-un autobuz în New Delhi, în anul 2012. Tânăra care a fost abuzată de un grup de bărbaţi a decedat.

Fotograful Steven Meisel a realizat în anul 2006 o şedinţă foto cu tema Stare de Urgenţă, un alt „scenariu” în care femeile sunt brutalizate şi umilite.

Elle Italia ne arată ceea ce industria modei ştie să facă cel mai bine: să umilească şi să controleze femeile slabe, supuse.

Un pictorial prezentat în revista Interview aduce în prim plan aceleaşi subiecte: abuz, violenţă, umilire.

Într-un alt pictorial, cunoscutul top model Naomi Campbell torturează un bărbat, având pe chip o expresie indiferentă.

În campania Marc Jacob’s Primăvară 2014, cântăreaţa Miley Cyrus este aşezată lângă o altă fată… moartă!

E important să ne dăm seama că obsesia cu care sunt promovate aspectele negative nu este o întâmplare. Suntem bombardați pe toate căile cu simboluri şi ipostaze malefice pentru a ajunge să le acceptăm şi chiar să le îmbrăţişăm, urmând exemplul atâtor vedete.

În industria muzicală, Satana cântă pe mai multe voci

În lumea muzicii, asaltul demonilor și al perversităților de tot felul a început cu mult timp în urmă. Metodele prin care sunt induse în mințile oamenilor cele mai stranii idei și tendințe cunosc o mare varietate: de la ritmuri năucitoare, dezechilibrante, asezonate adesea cu strigăte sau răgete infernale (cum este cazul așa-ziselor muzicihard rock, heavy-metal etc.); mesaje subliminale criminale incluse în unele melodii; versuri și videoclipuri ce promovează violența, sexualitatea deșănțată, prostia, tembelismul, consumul de droguri; costumația diavolească a unor vedete; la ritualuri satanice desfășurate pe scenă în fața a zeci de mii de spectatori și difuzate în direct în întreaga lume.

Mulți cântăreți faimoși au recunoscut că și-au vândut sufletul pentru a avea succes, cu alte cuvinte au făcut pacturi satanice în urma cărora au devenit canale prin care anumiți demoni sau spirite satanice se manifestă liber. Ființe dezaxate cum sunt Lady Gaga, Ozzy Osburne și mulți alții asemenea lor sunt intens promovate ca mari artiști.

Recent, Rihanna, o cântăreață foarte în vogă, cu milioane de fani, și-a lansat ultimul videoclip. Deși are un conținut șocant, videoclipul a fost însoțit de o intensă reclamă. Scene de violență extremă, tortură, droguri, limbaj trivial, răzbunare, toate într-o mini poveste de 7 minute, care va fi vizionată de miliarde de ori, de admiratori ai cântăreței. În final, nud și plină de sânge, Rihanna privește provocator direct către cameră.

Este suficient să ne uităm cine câștigă premiile și concursurile muzicale pentru a ne da seama că nici aici nu este vorba de o întâmplare, ci de o promovare fățișă a maleficului și a perversiunii. Ca să dăm un singur exemplu, ediția Eurovision din anul 2014 a fost câștigată de un transsexual, Conchita Wurst, tocmai datorită imaginii sale și nu a calităților vocale deosebite.

Piramida cu ochiul atotvăzător este cel mai întâlnit simbol satanic

Cei mai cunoscuţi actori şi cântăreţi, indiferent de religie, vârstă ori stil de viaţă au ceva în comun: ei au pozat cel puţin o dată făcând semnul ochiului atotvăzător.
Acest semn ocult, care la origini reprezenta Ochiul divin, a fost revendicat de secta satanică a francmasoneriei.

În imaginea de mai jos se observă o monedă de argint creată în ediţie limitată pentru participanţii la Conferinţa Mondială a Marilor Loje Francmasonice care a avut loc în Washington D. C., în 28 martie 2008. Pe cele două feţe ale monedei apar faimoasele simboluri masonice compasul şi piramida cu ochiul atotvăzător în vârf.

Aşadar, care este legătura dintre francmasonerie şi vedetele internaţionale? Prin semnul ochiului atotvăzător își dezvăluie ele apartenența la această organizație ocultă? Nu neapărat. De fapt, aceste „vipuri” atât de admirate de milioane de oameni sunt nişte simple marionete ale francmasoneriei satanice care se foloseşte de ele pentru a influenţa oamenii de rând.

Printe aceste victime inconștiente, furate de mirajul celebrității, se numără Miley Cyrus, Robert Pattison, Keith Urban, Kanze West, Beyonce, Rihanna, Katty Perry, Ed Sherran, Colin Firth, Angelina Jolie, Anna Kendrick, Anne Hathaway, Ana Bulijevic, Alexander Skarsgard, Aishwarya Rai Bachan, Britney Spears, Daisy Lowe, Bono, Madonna, Lang Lang, Lady Gaga, Willow Smith, Zoe Salnada, Rita Ora, Kristen Steward, Al Pacino, Jay-Z, Emma Stone, Daniel Radcliffe, Kylie şi Kendall Jenner, Taylor Swift, Iggy Azalea și mulți alții.

Știind toate acestea, este important să nu ne lăsăm păcăliți și să nu facem jocurile perverse ale celor care urmăresc din umbră să împingă oamenii într-o stare degradantă, de confuzie, de răsturnare a valorilor.

Îmbrățișând de fiecare dată binele, frumosul, adevărul, iubirea, sentimentele nobile, virtuțile, trezind în noi inteligența, bunul simț, discernământul și deschizându-ne ființa către aspectele superioare, divine, vom fi la adăpost de influențele insidioase sau fățișe ale răului.”[1]

sursa si foto: http://www.dzr.org.ro/

Ferma globală, controlul oamenilor și Noua Ordine Mondială

By IoanaArdelean

On 25/10/2016

In Dosare care sfideaza, International

„Cred că nu mai este nici o urmă de îndoială, trăim într-o societate de tip sclavagist-modern. În mare parte oamenii nu-și pun întrebări existențiale, nu contestă ordinele și directivele primite, oricât de inumane sau ilogice ar fi.

Am ajuns în stadiul în care se poate instaura un stat dictatorial global cu acordul populației de dragul așa mult râvnitei siguranțe personale. Cum s-a ajuns aici? Simplu. În mare parte prin programare psihologică de-a lungul veacurilor, programare care a venit în cea mai mare parte de la religii.

În religii nu există nici un strop de spiritualitate. Nu sunt nimic altceva decât un buchet de ideologii politice asortate cu niște metafizici pseudo-spirituale bătătoare la ochi. Preoțimea ține locul oficialilor de partid, care întăresc și mențin ideologia guvernantă în societate. Nu se deosebește deloc de nicio națiune aflată sub conducerea dictatorială, din secolul actual sau cel trecut.

Aceasta este esența tuturor sistemelor de conducere politice, religioase, etc: corupția adevăratului limbaj spiritual prin schimbarea înțelesului din spatele conceptelor, până când din acesta nu rămâne nimic altceva decât o moralitate de sclav, ritualizată, cu scopul de a domestici umanitatea cu fiecare generație, până când se ajunge la o națiune globală de vite. Generațiile nou născute poartă informația codului informațional ale părinților programați, astfel încât sunt născuți în imaginea produsă de secolele scurse sub această transmutare genetică. Așa funcționează domesticirea, din punct de vedere meta-genic.

Din această paradigmă face parte îndepărtarea cunoștințelor spirituale și îndepărtarea oamenilor avansați din societate, prin uciderea acestora împreună cu liniile lor genealogice. Prin uciderea oamenilor avansați se taie capul sistemului original, iar capul noului sistem se poate instala liniștit la domnie; inchiziția, comunismul, nazismul si alte forme de conducere dictatoriala au practicat acest lucru pe față, sacrificând cele mai avansate gene ale societății.

Religia creștină și cea musulmană au avut un rol foarte important în perpetuarea acestor practici. Peste generații, efectul patologic a luat amploare din cauza lipsei practicilor spirituale, practici acum înlocuite cu un ritualism menit să întărească și să consolideze codul programului de domesticire.

Programul de domesticire:

– creierul este interconectat cu centrii energetici prin sistemul nervos, care reprezintă macrocosmosul geneticii sau a informației ADN din organism.

– în urma programării minții prin descărcarea software-ului ideologic, căile neuronale din creier sunt modificate, astfel încât acestea corespund comenzilor programatorului;

– acestea sunt transferate automat în centrii energetici, care la rândul lor trimit acest cod în întreg câmpul energetic al organismului, imprimându-l astfel în informația codului genetic, prin epigenetică.

– în acest fel, întregul psihic este comutat la frecventa înscrisă în program și implicit conectat la conștiința de grup.

Cum scăpam de aceste programe ? Simplu. Prin voință. Însă nu e ușor.
De ce ar fi? Cei ce controlează programul fac tot posibilul să fim distrași.
Cu toţii am încercat probabil să ne “autosugestionăm” repetând afirmaţii pozitive sau încercând să “gândim pozitiv”. Probabil, pentru majoritatea metoda “autosugestionării” nu a funcţionat.

Să vă spun şi de ce. Pentru că aţi folosit mintea conştientă pentru acele afirmaţii, pentru că factorul critic al minţii conştiente a respins imediat acele afirmaţii sau sugestii, pentru că v-aţi străduit prea mult în mod conştient. Sună ciudat, dar de multe ori mintea conştientă este cea mai mare piedică în calea învăţării şi a transformării. Una din regulile minţii subconştiente este următoarea: “Cu cât activitatea conştientă este mai mare, cu atât mai mic va fi răspunsul subconştient”.

În fiecare dintre noi există o cantitate înnăscută de energie care nu este supusă asaltului forţelor exterioare, menite să o sporească sau să o diminueze. Cantitatea de energie din fiinţa noastră este suficientă pentru a depăşii parametri percepţiei normale. Neputinţa noastră de a depăşi aceşti parametri este cauzată de cultura şi mediul nostru social care direcţionează întreaga noastră energie înnăscută pentru a răspunde unor modele comportamentale care nu ne permit să depăşim aceşti parametri ai percepţiei normale.

Sentimentul de imuabilitate a lumii este doar o iluzie. Dat fiind faptul că nu a fost niciodată contestat, este considerat drept singura perspectivă posibilă. Mai nou, fizica cuantică demonstrează, cel putin pe hartie, existența mult mai multor lumi paralele. Universul poate fi perceput de fiinţele umane ca pe o ceapă cu mii de foi. Lumea cotidiană a fiinţelor umane este doar una dintre foi. Prin urmare, e logic sa presupunem că există şi alte foi care nu sunt doar accesibile percepţiei umane, ci chiar fac parte din moştenirea naturală a omului.

Vigoarea fizică

Deoarece pare imposibil (deși nu e, dar trebuie antrenament) pentru unii să ne intensificăm energia înnăscută, singura cale este redirecţionarea acestei energii. Cei mai multi parapsihologi acordă o mare importanță vigorii fizice şi condiţiei mentale bune. Echilibrul mental şi fizic trebuie să fie remarcabil.

Dacă vrei să fii într-o formă fizică excelentă şi să ai mintea clară, ai nevoie de un trup mobil. Pentru a putea naviga cu adevărat în necunoscut și în primul rând pentru a descoperii necunoscutul, ai nevoie de o atitudine plină de curaj. Fiecare parte a trupului uman este antrenată într-un fel sau altul în transformarea acestei curgeri care vibrează, a acestui curent de vibraţie, într-o formă de informaţie senzorială.

Suma acestui bombardament de informaţie senzorială este apoi transformată în sistemul de interpretare care-i ajută pe oameni să perceapă lumea aşa cum o percep. Pentru a opri acest sistem de interpretare e nevoie de o disciplină extraordinară.

Salvează-ți energia!

Încearcă să nu intri o săptămâna pe Facebook! Nici pe internet. Nu da drumul nici televizorului! Citește o carte! Sau două. Fă ceva exerciții de sport. Fii conștient/ă de fiecare acțiune a ta! Începând de la băutul paharului de apă de dimineață până la cină. Ascultă muzică liniștitoare! Petrece timp prin parcuri, natură!

Încarcă-te cu energie! Înainte de a răspunde unei întrebări, stai trei secunde și gândește-te, analizează întrebarea! Schimbă-ți rutina zilnică! Alege alt drum spre muncă dimineața, alt mijloc de transport. Schimbă-ți hainele, coafura, orele de masă! Apoi observă oamenii din jur, fără a-i judeca! O să-i privești cu alți ochi. O să privești lumea cu alți ochi.

Fii impecabil cu cuvintele tale! Foloseşte energia cuvântului în direcţia adevărului şi a iubirii de sine, pentru crearea emoţiilor pozitive;
Nu considera nimic ca fiind un afront personal! Renunţă la interpretarea personală a opiniilor celorlaţi despre tine, pentru că ele exprimă doar adevărurile lor, în concordanţă cu legămintele pe care le-au făcut cu viaţa; chiar şi părerile pe care le ai despre tine nu sunt în mod necesar adevărate.

Nu face doar presupuneri! Să umplem golurile din înţelegere, să întrebăm şi să comunicăm curat şi clar, pentru a îmbunătăţi relaţiile cu cei din jur;
Să faci tot ceea ce poţi face mai bine! Adică să acţionezi mereu la randamentul tău maxim, şi nu în vederea vreunui câştig, ci de dragul acţiunii pe care o doreşti şi nu o accepţi din necesitate.

Importanța de sine este cel mai mare inamic al omului. Ceea ce îl slăbește este sentimentul de a fi ofensat de faptele și acțiunile celorlalți oameni. Importanța de sine face ca omul să-și petreacă cea mai mare parte din viață ofensat de cineva sau ceva. Luptătorii se pregătesc să fie conştienţi şi ating conştiinţa totală numai când nu se mai cred importanţi. Doar atunci când sunt nimic, devin totul.

”Să nu mă tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea măruntă, purtătoarea desființării totale. Voi înfrunta frica. O voi lăsa să treacă peste mine, prin mine. Și, după ce va fi trecut, îmi voi întoarce ochiul interior și voi privi în urmă ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi rămîne doar eu.” – Frank Herbert…

Detașarea

Doar cei ce au pus în practică pentru o bună perioadă de timp celelalte sfaturi enumerate mai sus pot atinge această stare de detașare. Pentru aceștia nu există sfaturi. Când ai atins acest nivel știi sigur ce ai de făcut.”[1]

Referitor la religie, este adevarat ca aceasta a fost folosita ca o metoda de control mental a oamenilor. Este de ajuns sa luam „raiul” si „iadul” ca si exemple, insa mesajul lui Iisus Hristos a ramas acelasi, cu toate ca Biserica a prezentat o infima parte din el.

Mai mult decat atat, astazi, cand valorile culturale si istorice sunt atacate de catre globalisti, aici incluzand si religia, putem spune ca este nevoie de religie.

sursa si foto: http://www.dzr.org.ro/

Asociația pentru Constituția și Parlamentul Mondial (WCPA) – Noua Ordine Mondială

By IoanaArdelean

On 25/10/2016

In Dosare care sfideaza, International, Opinii

„World Constitution and Parliament Association (WCPA) a fost infiintata sa functioneze deghizata intr-o miscare de masa a doritorilor de pace si fratie intre popoare. In realitate, este o organizatie pregatita sa inlocuiasca guvernele nationale si toate structurile statului atunci cand Guvernul din Umbra socoteste ca a sosit momentul sa aboleasca guvernele nationale.

Un rol important in infiintarea acestei asociatii l-a avut Uniunea Mondiala (World Union), iar cei doi presedinti ai WCPA, la infiintare, erau membri marcanti in Uniunea Europeana: N.S. Rao si Philip Isely.

Putina lume cunoaste date despre Uniunea Mondiala. Si mai putina stie ca ea s-a contopit cu Bunavointa Mondiala (World Goodwill), aceasta fiind o creatie a temutului Lucis (Lucifer). Dintre membrii ei au facut si fac parte: Robert McNamara – fost secretar al Apararii Statelor Unite, David Rockefeller, Paul Vokler – fost presedinte al Federal Reserve, Ramsey Clark – fost Procuror General al Statelor Unite, George Schulz – care a avut inalte functii in guvernul american si revendul Jesse Jackson.

Exceptandu-l pe ultimul, toti fac parte si din conducerea Consiliului pentru Relatii Externe si a Comisiei Trilaterale. Concluzia: Toate aceste organizatii se intrepatrund si sunt conduse de aceeasi elita din umbra.

Sunt nevoit sa ma opresc putin asupra personalitatii lui Philip Isely, care exprima cel mai bine cum este tesuta reteaua conspiratiei Guvernului din umbra. Pe langa faptul ca este unul din cei doi presedinti ai WCPA, el este si membru in Asociatia Internationala a Educatorilor pentru Pace, Asociatia Federalista Mondiala, Amnesty International, Uniunea Libertatilor Civile Americane, Academia Americana de Stiinte Politice si Sociale, Asociatia pentru Educatia Globala, Asociatia Planetara, Institutul pentru Protectia Lumii, Cetatenii Planetei, Reteaua Viitorului Global.

Pun pariu, stimate cititor, ca nici nu ai auzit de unele dintre asociatiile pe care le-am enumerat mai sus. Si te rog retine: toate sunt asociatii de „mase”, finantate din umbra de Guvernul Mondial. Si toate actioneaza mascat pentru instaurarea lui.

Prin Philip Isely, WCPA are cele mai stranse legaturi cu Societatea pentru Viitorul Globului, din care mai fac parte John W. Gardner – fost Secretar al Departamentului de Sanatate, Educatie si Asistenta Sociala, Robert S. McNamara – fost presedinte al Bancii Mondiale, Glenn T. Seaborg – fost presedinte al Comisiei de Energie Atomica etc.

Opinia publica internationala isi inchipuie ca aceste societati si asociatii, reprezinta o miscare populara, de mase, de scopuri de binefacere, protejarea mediului etc. In realitate, aceasta este masca sub care isi urmaresc adevaratele scopuri. Stiu ca iti este greu sa accepti aceasta realitate, stimate cititor.

Tocmai din aceasta cauza voi continua cu un citat din lucrarea lui Gary H. Kah, „Pe drumul Ocupatiei Globale”:

„Intre 1946 si 1950, Philip Isely a fost organizatorul Actiunii pentru Federatia Mondiala si intre 1954 si 1958, al Consiliului Americii de Nord pentru Conventia Mondiala a Popoarelor. Apoi, in 1958-59, a fost seful Comitetului pentru Adunarea Constituanta a Constitutiei Mondiale, devenind finalmente, in 1966, secretarul general al WCPA.

A emis prima circulara pentru convocarea unei Adunari Constituante Mondiale intre 1958 si 1961; mii de inalti demnitari de stat au aderat la ea, prim-ministri, ministri in cabinet si laureati ai premiului Nobel. Lucrarile au inceput in 1965, intai la Milano si apoi la Wolfach, in Germania si au durat pana in 1968.

sursa si foto: http://www.dzr.org.ro/

Big Brother în Germania: Serviciile secrete germane obțin dreptul să supravegheze în masă populația

By IoanaArdelean

On 25/10/2016

In Dosare care sfideaza, International

Încrederea germanilor în serviciile secrete este ca şi inexistentă. Două legi noi sunt menite să schimbe această stare de fapt. Dar criticile nu mai contenesc.

Printre turiştii care se fotografiază în faţa Porţii Brandenburgice din Berlin şi un grup restrâns de kurzi care agită steaguri abia se pot identifica joi seară ceilalţi demonstranţi sosiţi în piaţa Pariser Platz. Pe pavaj se află o grămadă de pancarte pe care scrie: „Sfera privată este un drept al omului” sau „Nu vrem un NSA german”. Un demonstrant ţine deasupra capului ceva ce seamănă a cameră de supraveghere din carton, cu inscripţia BND (Bundesnachrichtendienst – serviciul german de informaţii externe n.red.)

Lângă pancarte se află Lena Rohrbach, responsabilă pentru „drepturile omului în epoca digitală”, în cadrul Amnesty International. Împreună cu membri ai altor organizaţii pentru drepturile omului, ea demonstrează împotriva legii BND, adoptată o zi mai târziu de Bundestag. Reforma aduce atingere drepturilor omului, declară ea pentru DW. Legea nu este altceva decât „lumină verde pentru intruziune în sfera privată a tuturor”.

Reforma a fost în principal decisă ca urmare a scandalului izbucnit în 2013 şi care mocneşte în continuare, legat de activităţi ale serviciului secret american NSA, în care este implicat şi BND. Agenţii germani ai BND au spionat între altele pentru americani o serie de aliaţi europeni, după cum a dezvăluit fostul colaborator al NSA, Edward Snowden. În urma acestor dezvăluiri, BND s-a confruntat cu critici severe.

Reforma scindează scena politică

Marea coaliţie de la Berlin vrea să îndrepte lucrurile prin intermediul a două legi. Pentru social-democraţi şi creştin-democraţi acestea constituie baza unor servicii de informaţii externe performante şi a unui control mai eficient al muncii lor. Ceilalţi deplâng o legalizare a supravegherii în masă a populaţiei.

În prezent există trei organe ale Bundestagului menite să controleze serviciile secrete. Primul este gremiul parlamentar de control PKGr, al doilea Comisia G10 pentru aprobarea măsurilor de ascultare şi Gremiul de încredere pentru aprobarea bugetelor serviciilor secrete. Prin prima din cele două legi, celor trei organe li se va adăuga un al patrulea. Un gremiu alcătuit din judecători şi procurori federali va supraveghea desfăşurarea în condiţii corecte a supravegherilor în străinătate. Juriştii vor fi informaţi de Cancelaria Federală despre acţiuni brizante şi vor decide cu privire la acţiuni de spionaj împotriva instituţiilor UE sau a statelor membre.

În plus, se înfiinţează funcţia unui „împuternicit permanent”. Acesta, împreună cu o echipă de aproximativ 20 de colaboratori, va sprijini activitatea noului gremiu şi o va coordona cu alte instanţe de control.

Prin aceste măsuri se elimină „o serie de neajunsuri”, afirmă deputatul creştin-democrat Clemens Binninger, preşedintele Gremiului Parlamentar de Control. Până acum, parlamentarii germani dispuneau de instrumente pentru a controla serviciile de informaţii, „dar nu aveau personalul şi nici timpul pentru a face uz de ele”, după cum a afirmat responsabilul. De aceea, reforma BND este cu atât mai importantă, a conchis el.

sursa si foto: http://www.dzr.org.ro/

ROSTIREA - Știri si opinii

de suflet

Regele Mihai ? Sincer… nu cred. Iata de ce

Organizația Națiunilor Unite și Noua Ordine Mondială

Transa colectivă în care trăiesc oamenii

DIMITRIE BEREA – pictor roman renumit in SUA

Genialul Pasteur – dezvaluiri tulburatoare despre vaccinuri

Mesajele subliminale din desenele animate

Industria de divertisment asaltează ființele umane cu influențe malefice

Ferma globală, controlul oamenilor și Noua Ordine Mondială

Asociația pentru Constituția și Parlamentul Mondial (WCPA) – Noua Ordine Mondială

Big Brother în Germania: Serviciile secrete germane obțin dreptul să supravegheze în masă populația