Insa aceasta este doar partea “la vedere” a “marii epurari”. Pentru ca, de fapt, miza cea mare este “extragerea” din sistem, unul cate unul, a unor personaje precum Traian Halalai sau Ioan Hidegcuti, oameni apartinand unor grupari transpartinice extrem de influente. Iar pentru a le da acestora “sortuletele” jos, Ciolos se bazeaza pe mana sa dreapta, Dragos Tudorache. Cel care, deloc intamplator, a renuntat la salariul lunar de baza de 10.500 de euro de la Bruxelles, basca sporurile si deconturile aferente, pentru “maruntisul” care-i revine ca sef de facto al Cancelariei premierului. Numai ca, asa cum se intampla la romani, “calaul” lui Ciolos nici nu s-a apucat bine de treaba, ca deja se isca mari intrebari privind posibila deturnare a acestei operatiuni care se bucura de sprijinul marilor cancelarii occidentale.
Trei luni, atata mai are la dispozitie Dacian Ciolos pentru a-si onora cuvantul dat ca va curata din temelii administratia romaneasca. Bineinteles, nu este vorba despre promisiunea facuta marilor partide politice pentru a obtine voturile necesare desemnarii, ci de cea paralela, facuta partenerilor strategici ai Romaniei, ca va duce la bun sfarsit ceea ce a inceput deja mult prea hulitul “binom” DNA-SRI. Iar strategia adoptata la Palatul Victoria pare sa se bazeze exclusiv pe elementul surpriza. Asa ca, in loc sa alerteze gruparile transpartinice cu inlocuiri pe banda rulanta, facute inca de la instalarea guvernului tehnocrat, Ciolos si oamenii sai de incredere se bazeaza pe “trei luni de foc”, ultimele din mandat, in care oricum nu mai au ce pierde. Si nici macar nu risca vreo motiune de cenzura, ca doar niciun lider politic nu se va face de ras fortand anticipatele cu cateva zile inainte de alegerile parlamentare organizate la termen. Asa ca, dupa cum se vorbeste deja tot mai insistent in sistem, in decembrie va fi ca dupa cutremur, cu prabusirea “fratiilor” transpartinice care de atata amar de vreme se afla la butoanele subterane ale fiecarei guvernari, indiferent de “culoarea” acesteia. Dar si cu mii de ”cadavre” politice care vor ramane dupa “executiile” in masa ordonate de catre Dacian Ciolos si indeplinite de catre Dragos Tudorache.
Pontistii, ca “sobolanii”
Dupa cum reiese din informatiile intrate in posesia noastra, deja interminabilele “liste negre” sunt gata facute, ele fiind centralizate la Cancelaria lui Dragos Tudorache, cel recunoscut ca fiind omul de incredere al lui Dacian Ciolos. Si care trebuie sa puna in aplicare nu doar schimbarea tuturor directorasilor si sefuletilor de prin tara, dar mai ales planul care se refera la eradicarea “elitelor” racordate la gruparile politice. Ce-i drept, cel putin intr-o prima faza, s-ar parea ca este vorba de o operatiune echilibrata, in care vor fi sacrificati pe altarul tehnocratiei, in masura egala, oameni de la ambele mari partide. Cel putin asa arata iminentele schimbari din fruntea EXIMBANK a lui Traian Halalai, cunoscut drept omul lui Victor Ponta si cea de la sefia Fondului Roman de Contragarantare a lui Ioan Hidegcuti, un apropiat al lui Vasile Blaga. Personaje impotriva carora “National” a purtat campanii intregi de dezvaluiri si, drept urmare, nu putem decat sa salutam schimbarea lor. Dar, in acelasi timp, sa ne si intrebam cine sunt cei care vor fi adusi in locul lor, pentru a nu sari din lac in put. Oricum, este data ca sigura pornirea unei adevarate “vanatori” de pontisti, ce urmeaza a fi scosi “ca sobolanii” din functiile pe care le ocupa si in prezent. In vreme ce pierderile liberale se anunta a fi oricum mult mai mici decat cele ale pesedistilor.
Evenimentul Zilei:
Independenţa Republicii Moldova a însemnat desprinderea de URSS. Aşa a fost gândit iniţial ca primul pas spre unire, spre reîntregirea neamului românesc prin lichidarea consecințelor anexei secrete a Pactului ruso-german. Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova faţă de URSS este relevantă şi astăzi pentru că statuează şi consacră glotonimul limba română – din pacate, nu şi etnonimul de român – şi pentru condamnarea Pactului Molotov- Ribbentrop din 23 august 1939. E de ştiut pentru istorie că, în noaptea precedentă adoptării Declaraţiei de Independenţă, documentul se numea Declaraţia de Reîntregire şi titulatura a fost modificată la cererea trimisului Preşedintelui Ion Iliescu, cel care semnase, cu nici o lună mai devreme, Tratatul de bază cu Uniunea Sovietică, cu nici o jumătate de an înainte de dizolvarea acesteia.
Independența față de URSS trebuie transpusă pe deplin în ruptura de fosta metropolă rusă şi orientarea strategică ireversibilă către Occident, Europa şi către România. Dealtfel, cu o zi mai devreme, vizita premierului Dacian Cioloş a marcat eliberarea primei tranşe de 60 milioane de euro din împrumutul rambursabil acordat de România, dar şi alocarea sumelor nerambursabile, în proiecte, de 5 milioane de euro pentru grădiniţe şi proiecte locale.
Însă
ziua Independenţei la Chişinău, dincolo de nota festivist-statalistă pe care a dat-o organizatorul, ministrul Culturii, Monica Babuc, a fost marcată şi de marile prăpăstii create în societate şi în public, şi asta înainte chiar ca reformele angajate să înceapă să-şi producă efectele imediate costisitoare pentru orice guvernare. Deja întreaga festivitate a fost înconjurată cu mii de oameni protestatari, unii strigând „Hoţii” şi „Trădătorii” actualilor guvernanţi, alţii „Unire”. Iar asta în momentul în care au defilat alături de armata Republicii Moldova trupele României, Poloniei, Ucrainei, Lituaniei, Marii Britanii, SUA. O dovadă clară a orientării geopolitice angajate de ministrul Apărării, unionist, Anatol Şalaru.
Independența față de URSS trebuie transpusă pe deplin în ruptura de fosta metropolă rusă şi orientarea strategică ireversibilă către Occident, Europa şi către România. Dealtfel, cu o zi mai devreme, vizita premierului Dacian Cioloş a marcat eliberarea primei tranşe de 60 milioane de euro din împrumutul rambursabil acordat de România, dar şi alocarea sumelor nerambursabile, în proiecte, de 5 milioane de euro pentru grădiniţe şi proiecte locale.
În profundă evoluţie, societatea este pe deplin scindată pe falii majore: identitare – român/moldovean– parcă mult mai estompată decât acum 10 ani, geopolitice – Est contra Vest – cu Uniunea Europeană preluând conducerea în opţiuni pentru Uniunea Vamală – Uniunea Euro-asiatică, politice – pro şi contra oligarhul Plahotniuc, a „statului captiv” şi, mai nou, cu apariţia în prim plan parcă mai activă şi mai vizibilă a opţiunii unioniste. În prag de campanie electorală la Bucureşti şi Chişinău, situaţia ameninţă să devină principala preocupare a dezbaterilor, mai ales dacă se prefigurează un câştig al preşedinţiei de către pro-rusul Igor Dodon, ba chiar un tur doi în care opoziţia şi puterea pro-europeană, ambele fragmentate, să nu poată da un candidat în turul doi, şi să avem în Republica Moldova doi un al doilea candidat pro-rus, cel al Partidului Nostru.
În orice caz, în premieră, Campania electorală pentru alegerile generale din România va avea o prezenţă importantă, dacă nu dominantă, pe teme de politică externă, odată ce teme precum Republica Moldova şi orientarea sa politică, ameninţarea rusă, Turcia şi relaţiile strategice cu acest stat, problema refugiaţilor, reforma UE sau rivalitatea europocentrism franco-german versus euroatlanticism pro-american se vor manifesta, dacă nu vor domina, dezbaterea publică. Alături de tema corupţiei, deja destul de prăfuită şi fără capacitate de antrenare majoră, agenda ameninţă să se manifeste în mai mica măsură pe spaţiul economic sau al celebrelor promisiuni de infrastructură în transporturi, autostrăzi sau soluţii pentru capitalul autohton sau pentru agricultură.