.............................................................................
...cel mai bun ajutor pentru valoarea acestor informații primite este share pe facebook... și oriunde altundeva !
............................................................................
Campania sângeroasă a islamismului rămâne fără urmări în citadela Stângii. Deși marii luptători ai Coranului comit atrocități în fiecare zi și anunță, în înregistrări trimise televiziunilor sau publicate direct pe Internet, că se află în război cu Occidentul necredincios și cu toți păgânii lumii, amenințarea islamului continuă să fie ridiculizată de o categorie specială de cetățeni. Puternic infiltrați în media și în mediul universitar, cu influență considerabilă în lumea politică, adepții corectitudinii politice refuză să accepte realitatea conflictului ireconciliabil dintre ummah și restul planetei. Disperați să țină sub control discursul public, aceștia oferă explicații tot mai întortocheate pentru șirul nesfârșit de masacre comise de jihadiști.
Reductio ad hitlerum
Fanaticii corectitudinii politice se infiltrează, încetul cu încetul, în toate forțele politice de pe continent. Stânga este cea mai vulnerabilă la tentația political correctness, dat fiind că ideologia PC a fost îmbrățișată de intelectualii săi, dar lozincile ei au ajuns să fie preluate și de mulți dintre cei care pretind a fi de dreapta. În încercarea lor de a se arăta deschiși, noii dreptaci își acuză contemporanii de rasism, xenofobie, bigotism, șovinism și în general de toate păcatele menționate în cărțile sfinte ale Noii Stângi. Grație acestor colaboraționiști, refuzul de a îmbrățișa imigrația islamică a devenit astăzi sinonim cu extremismul politic.
În România, fanaticii corectitudinii politice se laudă adesea cu rolul lor în apărarea statului de drept. În realitate, statul de drept este important doar câtă vreme nu intră în contradicție cu valul islamic abătut asupra Europei. Pentru activiștii din organizațiile non-guvernamentale de la noi, simpla existență a granițelor este adesea un simbol al purității rasiale sau al discriminării religioase, în vreme ce apărarea legii este asemănată practicilor național-socialiste din vremea lui Adolf Hitler. Marea ironie este că mila și dragostea față de aproapele sunt invocate tocmai pentru a șubrezi fundația civilizației care le-a făcut posibile.
Fanaticii corectitudinii politice au reclamat Automobil Clubul Român pentru „lezarea demnităţii feminine”, dar privesc cu seninătate violența criminală la care sunt supuse femeile din lumea musulmană. Pentru feministe, o reclamă cu femei atrăgătoare este o reclamă sexistă, dar misoginia musulmanilor nu știrbește cu nimic farmecul oriental al islamului. Amazoanele se mai laudă cu deschiderea față de chador, burka şi celelalte piese de vestimentație folosite pentru a ține femeia în lanțurile sharia. Feministele trăiesc multicultural, savurându-și noblețea sufletească pe spinarea suratelor din lumea islamică și a tuturor celor care au de suferit din cauza radicalismului musulman.
Fanaticii corectitudinii politice denunță adesea „cultura violului” din România, Europa și America, dar nu sunt îngrijorați câtuși de puțin de primirea în lumea euro-americană a mii şi mii de oameni care provin din societăți unde violul este o pedeapsă aplicată în mod curent atât femeilor, cât și bărbaților. Când inevitabilele agresiuni sexuale au loc, soluția aleasă nu este aceea de a proteja victimele și de a-i reține, condamna, închide și expulza pe infractori, ci de a face scut în jurul musulmanilor pe motiv că ar fi victime ale „diferențelor culturale” între Occident și Orient. Violul este inacceptabil doar dacă este săvârșit de un non-musulman. Când făptașul este un adorator al „profetului” Mahomed, se așterne tăcerea – sau se mai pregătesc câteva cursuri de educație sexuală.
Fanaticii corectitudinii politice au descoperit în ultima vreme nenumărate asemănări între situația legală a evreilor europeni din interbelic și cea a „refugiaților” musulmani care invadează Europa. Ni se spune pe mai multe voci că europenii care atunci au fost rasiști cu evreii sunt acum rasiști și cu noii veniți. Potrivit explicației date de political correctness, legile date pentru a împiedica imigrația ilegală în țările europene ar face parte din aceeași familie cu cele adoptate în interbelic pentru a-i deposeda pe evrei de drepturile și proprietățile lor.
În mod ironic, tot fanaticii corectitudinii politice îi acuză și pe evreii din Israel că se fac vinovați de atitudini naziste în lupta contra terorismului „palestinian”. Separarea teritoriilor administrate de Israel de cele aflate sub conducerea palestinienilor ar fi o formă de manifestare a rasismului criminal al evreilor. Desigur, acuzațiile de nazism la adresa Israelului se transmit simultan cu ignorarea senină a manifestărilor naziste din întreaga lume musulmană.
Absurdul nu se oprește aici.
Întoarcerea la cruciade
Fanaticii corectitudinii politice acuză și astăzi întreaga creștinătate pentru cruciadele de acum 800 de ani, dar califică drept „islamofobie” și „rasism” orice critică la adresa islamului. Nu contează că terorismul jihadist decapitează, mitraliază și aruncă în aer creștini, atei, evrei, musulmani etc. Nu pare să conteze nici măcar că islamul nu este o rasă, ci o religie. Dacă lumea creștină nu și-a ispășit încă vina pentru trecutul său, cea islamică rămâne fără de păcat. Nici o crimă, oricât de odioasă, nu poate pune sub îndoială Coranul sau moralitatea comunității mondiale a credincioșilor lui Allah. Explicația este mereu aceeași: o minoritate de „radicali” face de rușine o mare religie a lumii, altfel profund „tolerantă” și „pașnică”.
Fanaticii corectitudinii politice au transformat excesele unor occidentali în Irak și Afganistan drept crime reprezentative pentru civilizația occidentală. Puși în fața actelor de cruzime cu care adoratorii lui Mahomed au însângerat mapamondul, zeloții PC suferă de nevoia patologică de a nuanța ad infinitum samavolniciile coranice. Citatele din „cartea sfântă”, comportamentul lui Mahomed și al tovarășilor profetului, expansiunea islamică și realitățile lumii musulmane sunt ridiculizate ca lipsite de importanță. Islamul este doar neînțeles – nici măcar Statul Islamic nu este cu adevărat islamic!
Fanaticii corectitudinii politice simt numai dispreț față de obiecţiile creștine la adresa stilului de viață gay, dar apără cu încăpățânare comunitatea mondială musulmană, în care pedepsele pentru homosexualitate variază de la aruncarea de pe clădiri (Siria, Egipt) la spânzuratul cu macaraua (Iran, Arabia Saudită). Un florar sau un cofetar care refuză să ia parte la o căsătorie între gay este un inamic public care trebuie umilit și distrus; un compatriot care semnează o petiție pentru apărarea căsătoriei ca uniune între un bărbat și o femeie este un fascist periculos. În schimb, musulmanii ii pot arunca pe homosexuali si de etajul al 7-lea fara a li se știrbi câtuși de puțin faima de mari umaniști. Mai nou, îi pot masacra și în cluburile de gay fără ca bunul renume al islamului să aibă de suferit: tot creștinii sunt de vină și pentru ticăloșia asta.
Fanaticii corectitudinii politice sunt tot timpul îngrijorați de existența unor opinii diferite pe tema avortului, dar ignoră cu seninătate valul de extremism care se ridică în comunitățile musulmane din Europa. Deși nu ezită să dea alarma când întâlnesc compatrioţii care deplâng tragedia avortului, zeloții PC propăvăduiesc buna înțelegere în raport cu dreptcredincioșii lui Allah. În mintea lor, pacifismul multiculturalist poate coexista cu violența sălbatică și metodică a jihadismului, dar nu și cu apărătorii drepturile nenăscuților.
Fanaticii corectitudinii politice strâmbă din nas când aud despre preoți ortodocși sau catolici, pastori protestanți sau neoprotestanți, dar se revoltă când văd campanii publice împotriva discursului extremist încurajat de imami. Toți preoții ortodocși sunt responsabili de corupția unora dintre colegii lor, toți preoții catolici trebuie puși la îndoială pentru că printre ei s-au strecurat prădători sexuali, toți pastorii sunt demni de ridiculizat pentru accentul pus pe astinența sexuală, dar imamii nu pot fi trași la răspundere pentru miile de morți pe care islamismul îi lasă în fiecare an. O asemenea încercare trădează „islamofobie”.
Fanaticii corectitudinii politice nu mai pot dormi de indignare din cauza Catedralei Mântuirii Neamului, dar sunt uimiți și revoltați că Marea Moschee de la București are detractori în rândul populației majoritare. În ochii lor, finanțarea într-o țară creștină a unei catedrale este o culme a indecenței, dar construirea unei moschei simbolizează toleranța de cel mai înalt grad. Creștinismul trebuie marginalizat pentru că este periculos; islamul trebuie îmbrățișat pentru că este neînțeles și, deci, cu atât mai demn de dragostea și admirația noastră.
Fanaticii corectitudinii politice simt oroare față de menținerea în programa școlară a unei ore de religie creștină, dar cer ore de cultură islamică pentru a-i familiariza pe cu bogăția culturală a islamului. Dacă Biblia e periculoasă pentru societate, promovarea islamului este sinonimă cu decența, toleranţa și un înalt grad de civilizație. E firesc: icoanele sunt o amenințare la adresa psihicului copiilor, în vreme ce cultul urii din lumea islamului este parte a diversității culturale a lumii.
Concluzie
Având de ales între creștinism și islamism, zeloții politically correct aleg mereu să stea alături de islam. Civilizația fondată de violatorul ucigaș Mahomed e demnă de sprijinul lor, cea modelată de Biblie nu.
În loc să țină lecții despre toleranță, fanaticii corectitudinii politice ar face mai bine să se prezinte la un doctor. Obiectiv vorbind, au mare nevoie de ajutor de specialitate. Ignoră realitatea, ajustează faptele în funcție de prefabricatele mentale cu care operează; când detectează o inadvertență între realitate și constructele ideologice în care băltesc atât de conforabil, recurg la intimidări și agitarea delictului de opinie; se bucură să facă rău „dușmanului ideologic”, indiferent de prețul personal pe care trebuie să îl plătească; sunt gata să dea foc lumii doar pentru a se simți împăcați cu sine.
Nu se întrevede vreo scăpare pentru acești nihiliști. Fanaticii corectitudinii politice refuză cu încăpățânare să-și recunoască problemele de sănătate: nu-și tratează afecțiunile și se afundă și mai tare în boală. Mai grav, încearcă furibund să-i aducă în pragul nebuniei și pe cei care au rămas întregi la minte.
sursa si foto: http://inliniedreapta.net/
............................................................................
Suntem un grup de entuziasti, majoritatea voluntari, care consideră că
presa nu este doar o ”gura de iad”
iar libertatea de exprimare NU este libertatea de a minți ci
LIBERTATEA DE A AFLA SI A SPUNE CAT MAI MULT ȘI MAI DES ADEVARUL.
Cei care controleaza presa
(intrega presa se afla in mana unor particulari cu conexiuni aproape clare)
urmaresc sa genereze agitatie, violenta, sa faca publicitate sexualitatii desantate si practicilor sexuale deviante, sa glorifice lipsa de educatie,
sa afecteze pacea fireasca intre cetatenii romani de etnie romana si cei de etnie maghiara,
sa foloseasca minoritatile etnice si sexuale pentru a discrimina majoritatea si a o controla.
Toate acestea se desfasoara conform unui plan intocmit cu precizie si pe care chiar și unii masoni, scarbiti de mizeria care erau pusi sa o faca de catre superiorii masoni, l-au deconspirat.
Ce putem face? Sa ne informam corect, sa fim prietenii si binevoitori unii cu altii, sa ne educam si sa ne unim pentru a face binele.
Cel mai bun ajutor pe care il puteti oferi este
share pe facebook,
înscriere în lista de prieteni,
like pe pagina noastră rostirea și
răspândirea orice prin mijloace proprii a acestor informații !
............................................................................ .