.............................................................................
...cel mai bun ajutor pentru valoarea acestor informații primite este share pe facebook... și oriunde altundeva !
............................................................................
De când vreo 3 milioane de români au semnat petiţia referitoare la susţinerea familiei heterosexuale, întreaga suflare progresist stângistă a ţării spumegă în virtual şi în main stream. O descărcare furibundă de invective inundă spaţiul public autohton iar atunci când nu se înjură, se folosesc zeflemeaua, miştocăreală, clowneria tristă.
Contraargumentele sunt halucinante şi evocă o gravă lipsă de înţelegere a democraţiei, o negare practic a dreptului la petiţie, venită din partea celor, care – culmea! – invocă drepturi civile tocmai în virtutea democraţiei. Petiţionarii sunt desfiinţaţi, anatemizaţi, crucificaţi. Ba că, este de-a dreptul revoltător că s-au adunat 3.000.000 care să semneze o asemenea petiţie, în loc să se adune să semneze o petiţie care să susţină… şi urmează o lungă lista de frustrări legate de toate problemele, reale sau imaginare, ale României. Ba că, sunt fără doar şi poate o adunătură de idioţi bigoţi. Ba că, vor să între cu lupa sau cu luneta sau cu obstrucţia în vaginul, anusul sau penisul altora – formulă folosită de contestat(i)arul în cauză a fost mult mai dură, dar mă abţin să o reproduc. Ba că, semnatarii demonstrează lipsă crasă de empatie, civism sau chiar inteligenţă. Si, cu siguranţă, sunt nişte farisei laşi. Sunt scoase la înaintare toate armele discursului progresist în materia noii lupte de clasă – minoritatea asuprită vs. majoritatea asupritoare, plan de clivaj care a înlocuit vechea dihotomie dintre clasa muncitoare asuprită şi burghezia asupritoare, după eşecul răsunător al discursului ecologist al aceleiaşi stângi -, aducându-se în discuţie contraargumente socio-economice, reproductive, biologic-degenerative şi, evident, cele ce derivă din drepturile sacrosant laice ale omului.
Din această perspectivă, a drepturilor civile ale omului, lucrurile mi se par foarte clare, atunci când aducem în discuţie căsătoriile homosexuale: căsătoria gay nu reprezintă un drept civil, prin definiţie. Pur şi simplu. La fel cum nici căsătoriile cosangvine (între membri aceleiaşi familii), nici cele dintre minori şi nici căsătoriile bigame nu beneficiază de vreo recunoaştere în materie. În speţă, este evident că, nu se pune în nici un fel problema intervenţiei statului în patul cetăţeanului – aşa cum trâmbiţează deşănţat apologeţii deconstructivismului social -, ci este vorba despre o poziţionare a câtorva milioane (de-a dreptul revoltător, nu?…) de români faţă de încercările unei minorităţi sexuale de a obţine consacrarea unui drept civil, altfel decât prin logica dezvoltării organice, socio-economice a societăţii, invocând formatul cunoscut de acum, al discriminării… pozitive.
Este, însă, evident pentru orice analist de bună credintă că statul, în cazul aberant în care şi-ar propune să intervină în patul cetăţeanului gay, nu se „implică” decât exact în acelaşi mod în care se abţine să recunoască aranjamentele maritale pe care tocmai le-am pomenit mai sus. Acordarea de drepturi civile se bazează pe schimbări socio-economice, care se produc în mod obiectiv în structura socială (sau, din când în când, prin mişcări revoluţionare, violente), determinând schimbări legislative pe măsură, nicidecum pe nevoile emoţional/sexuale ale corpurilor sociale. Inducerea ideii că mariajul gay ar reprezenta un drept civil de la sine înţeles – având în vedere dezvoltarea (?) societăţii omeneşti – reprezintă una dintre marile manipulări ale sacerdoţilor stângii, de fapt. Acest proces de gândire, care ne este servit în doze sufocante în fiecare zi, vine la pachet cu doctrina multiculturalismului, care devastează identitar Europa şi care face corp comun cu noua dialectică neomarxistă dintre minoritatea asuprită şi majoritatea asupritoare, aşa cum am mai spus. În plus, nu se pune problema vreunei discriminări a statului în materia drepturilor civile, pe relaţia cu comunitatea gay, din moment ce legea şi Constituţia consacră dreptul de a întemeia o familie. În ciuda faptului că persoanele homosexuale sunt reticente faţă de eventualitatea întemeierii unei familii heterosexuale, acest drept poate fi oricând accesat.
Dar polemica pe tema familiilor homosexuale aduce în prim plan şi o altă chestiune extrem de controversată – ca să folosec un termen blând: adopţia copiilor. La acest capitol, ofensiva stângii este extrem de robustă şi de agresivă. Un studiu publicat de Family Research Council din Statele Unite dezvăluie, însă, o realitate la îndemna tuturor (http://downloads.frc.org/EF/EF08L45.pdf):
„There is an abundance of evidence to demonstrate the dangerous consequences of homosexual behavior and the unstable nature of homosexual relationships. And despite the weaknesses of the research focused specifically on homosexual parents, there is significant evidence that their children suffer, particularly în the area of sexual adjustment.
Meanwhile, a well-established and growing body of evidence (amply documented în FRC’s companion volume, The Family Portrait) shows that both mothers and fathers provide unique and irreplaceable contributions to the raising of children. Children reared în tradiţional families by a mother and father are happier, healthier, and more successful than children raised în non-tradiţional environments”.
În traducere:
„Există o mare varietate de dovezi pentru a demonstra consecinţele periculoase ale comportamentului homosexual şi caracterul instabil al relaţiilor homosexuale. Şi în ciuda punctelor slabe ale cercetărilor care s-au axat în mod special pe părinţi homosexuali, există dovezi semnificative că copiii lor suferă, în special în domeniul ajustării sexuale.
Între timp, un corp bine stabilit şi tot mai mare de dovezi (pe larg documentate în volumul, „Portretul de familie”) arată că, atât mamele cât şi taţii aduc contribuţii unice şi de neînlocuit la creşterea copiilor. Copiii crescuţi în familii tradiţionale de o mamă şi un tată (heterosexuali – n.n.) sunt mai fericiţi, mai sănătoşi şi de mai mult succes în viaţă decât copiii crescuţi în medii non-tradiţionale”.
Fie şi numai din această perspectivă, familia heterosexuală – cu toate provocările cu care se confruntă în condiţiile economice şi sociale actuale – rămâne locul comun al creşterii şi dezvoltării armonioase a copiilor.
Închei, subliniind că aş fi putut aduce în discuţie şi argumente de ordin religios, creştin, în favoarea familiei heterosexuale. Am optat, însă, pentru cantonarea argumentului în zona laică, seculară, atât de dragă stângii, din motive de egalitate de şanse…
Dan Uncu
sursa si foto: http://inliniedreapta.net/
............................................................................
Suntem un grup de entuziasti, majoritatea voluntari, care consideră că
presa nu este doar o ”gura de iad”
iar libertatea de exprimare NU este libertatea de a minți ci
LIBERTATEA DE A AFLA SI A SPUNE CAT MAI MULT ȘI MAI DES ADEVARUL.
Cei care controleaza presa
(intrega presa se afla in mana unor particulari cu conexiuni aproape clare)
urmaresc sa genereze agitatie, violenta, sa faca publicitate sexualitatii desantate si practicilor sexuale deviante, sa glorifice lipsa de educatie,
sa afecteze pacea fireasca intre cetatenii romani de etnie romana si cei de etnie maghiara,
sa foloseasca minoritatile etnice si sexuale pentru a discrimina majoritatea si a o controla.
Toate acestea se desfasoara conform unui plan intocmit cu precizie si pe care chiar și unii masoni, scarbiti de mizeria care erau pusi sa o faca de catre superiorii masoni, l-au deconspirat.
Ce putem face? Sa ne informam corect, sa fim prietenii si binevoitori unii cu altii, sa ne educam si sa ne unim pentru a face binele.
Cel mai bun ajutor pe care il puteti oferi este
share pe facebook,
înscriere în lista de prieteni,
like pe pagina noastră rostirea și
răspândirea orice prin mijloace proprii a acestor informații !
............................................................................ .