.............................................................................

...cel mai bun ajutor pentru valoarea acestor informații primite este share pe facebook... și oriunde altundeva !

............................................................................

Una dintre ramurile medicinei care se dezvoltă cu viteza melcului în România este îngrijirea paliativă. Ţara noastră nu numai că înregistrează cele mai multe cazuri de deces din Uniunea Europeană pentru unele boli cronice, dar îşi lasă şi o bună parte din cetăţeni să moară în suferinţă.

Îngrijirea paliativă sau terapia împotriva durerii este o ramură a medicinei care s-a dezvoltat relativ recent în Europa, cu câţiva zeci de ani în urmă, iar scopul ei este să amelioreze calitatea vieţii pacienţilor şi familiilor acestora, care se confruntă cu o boală grea, de cele mai multe ori incurabilă, printr-un tratament adecvat împotriva durerii şi înlăturarea suferinţei. De cele mai multe ori, această ramură a medicinei intervine în momentul în care medicul oncolog se arată învins în faţa pronosticului bolii. „În momentul în care miza nu mai este vindecarea pacientului, iar oncologul se retrage din viaţa pacientului, acesta ar trebui să fie înlocuit discret de o echipa specializată în paliaţie, al cărui focus este calitatea vieţii acestuia”, explică dr. oncolog Oana Donea, specializată în îngrijiri paliative.

În general, echipa este formată din trei cadre medicale, mai exact un medic, un asistent medical şi un psiholog, care intervin în funcţie de specificitatea fiecărui caz. Sunt pacienţi care au nevoie mai multă de medic, pentru că au dureri crâncene, sunt alţi pacienţi la care nu simptomul fizic este dominant, ci încărcătura emoţională, iar acolo psihologul este persoana cea mai indicată să intervină, sunt alţii care au leziuni, iar asistentul medical devine cadrul medical indispensabil, cu care pacientul să poată dezvolta o relaţie mai apropiată.

Dacă în ţările civilizate, hospice-urile şi îngrijirea paliativă la domiciliu sunt o parte importantă din viaţa comunităţii, iar voluntariatul pentru această cauză nobilă este bine dezvoltat, la noi hospice-urile sunt încă percepute drept curiozităţi filantropice, care se zbat să strângă resurse financiare, pentru a oferi alinare celor care sunt în suferinţă.

În 26 de judeţe din România nu există nici un centru de îngrijire paliativă

În România, în lipsa unor studii concrete de evaluare a nevoii de servicii de îngrijiri paliative, aceasta se poate estima pornind de la datele de mortalitate înregistrate anual, pe diferite categorii de boli. Cifrele care se vehiculează în mediul specialiştilor din zona paliaţiei se situează la aproximativ 170.000 de bolnavi oncologici şi non-oncologici, adulţi şi copii, în stadii avansate şi terminale. Dintre aceştia, sub 6% reuşesc să beneficieze de servicii care îi ajută să se poată bucura de viaţă până în ultima clipă. Majoritatea românilor se sting în suferinţă şi dureri necontrolate, departe de cadre medicale, exclusiv în grija familiei.

Acoperirea serviciilor de paliaţie este limitată, mediul rural fiind, cu foarte mici excepţii, descoperit. La sfârşitul anului 2010, în 26 de judeţe nu exista nici un centru care să acorde românilor servicii de îngrijire paliativă.

În cei 23 de ani postdecembrişti, au existat iniţiative provenind din sectorul neguvernamental şi al Bisericii, în asociaţii şi fundaţii, de a dezvolta acest domeniu medical şi social, dar acestea au rămas puţine, iar sistemul privat nu este receptiv la investiţii în acest domeniu. „Sistemul privat este orientat spre profit, drept care nu e foarte interesat să dezvolte această zonă, unde profitul nu este o chestiune foarte vizibilă. Moartea este privită ca un eşec, ca şi când moartea nu ar face parte din viaţă. Un spital privat în care să se moară foarte mult e perceput ca eşec”, spune dr. Oana Donea.

În timp, Ministerul Sănătăţii a încurajat timid această ramură a medicinii, prin reglementări legislative şi decontarea financiară a acestor servicii medicale (prin casele de asigurări de sănătate), însă subfinanţarea generală a sistemului îşi arătă şi aici efectele dezastruoase.
Potrivit datelor furnizate de Ministerul Sănătăţii, numai în 17 unităţile spitaliceşti de stat din România au fost înfiinţate secţii specializate în îngrijire paliativă, iar numărul paturilor este 262. Ministerul Sănătăţii mai precizează că totalul internărilor, în 2011, în acele paturi a fost de 8066. Totodată, ministerul mai arată că din cele 226.633 de decese care au avut loc în 2011 în România, 47.943 au avut drept cauză tumori maligne, 193-boli prin virusul imuno-deficienţă umană, 151.538-boli ale aparatului circulator, 12.460- boli ale aparatului respirator şi 14.499- boli ale aparatului digestiv. Majoritatea acestor români, cu excepţia celor care au avut parte de o moarte subită, ar fi putut avea nevoie de o echipă de cadre medicale care să-i ajute să treacă mai uşor peste durerile şi suferinţa specifice afecţiunilor respective.  Citiți mai departe pr romanialibera.ro

............................................................................

Suntem un grup de entuziasti, majoritatea voluntari, care consideră că

presa nu este doar o ”gura de iad”

iar libertatea de exprimare NU este libertatea de a minți ci

LIBERTATEA DE A AFLA SI A SPUNE CAT MAI MULT ȘI MAI DES ADEVARUL.

Cei care controleaza presa

(intrega presa se afla in mana unor particulari cu conexiuni aproape clare)

urmaresc sa genereze agitatie, violenta, sa faca publicitate sexualitatii desantate si practicilor sexuale deviante, sa glorifice lipsa de educatie,

sa afecteze pacea fireasca intre cetatenii romani de etnie romana si cei de etnie maghiara,

sa foloseasca minoritatile etnice si sexuale pentru a discrimina majoritatea si a o controla.

Toate acestea se desfasoara conform unui plan intocmit cu precizie si pe care chiar și unii masoni, scarbiti de mizeria care erau pusi sa o faca de catre superiorii masoni, l-au deconspirat.

Ce putem face? Sa ne informam corect, sa fim prietenii si binevoitori unii cu altii, sa ne educam si sa ne unim pentru a face binele.

Cel mai bun ajutor pe care il puteti oferi este

share pe facebook,

înscriere în lista de prieteni,

like pe pagina noastră rostirea și

răspândirea orice prin mijloace proprii a acestor informații !

............................................................................ .