.............................................................................

...cel mai bun ajutor pentru valoarea acestor informații primite este share pe facebook... și oriunde altundeva !

............................................................................

Obiceiurile tradiţionale, cultura, arta ţărănească, peisajul şi creaţiile tehnice au fost pilonii pe care România interbelică şi-a construit imaginea externă.

România interbelică ştia, pe de-o pare, că nu e suficient cunoscută pe plan mondial, iar pe de altă parte are destui duşmani care-i deformează imaginea. Tocmai de aceea ţara îşi pune la punct o strategie prin care poporul român să-şi prezinte cele mai importante valori ale sale.

“Propaganda face ca umanitatea să se mişte în favoarea ta, iar în domeniul propagandei externe România nu trebuie să facă economii”, atrăgea atenţia Nicolae Iorga, încă din 1920. La rândul său, referindu-se la promovarea culturală, Constantin C. Giurescu afirma că “propaganda bine chibzuită este tot atât de preţioasă ca o baterie antiaeriană”. Trebuie menţionată aici o ştiinţă nouă pe plan mondial – imagologia – dezvoltată de francezi în anii ’60, dar cu prime încercări încă din perioada interbelică. Imagologia este, între altele, studiul imaginilor pe care popoarele şi le fac despre sine. România este una dintre ţările care au reuşit, încă din anii interbelici, să identifice acele mecanisme prin care un popor să fie cât mai bine înţeles de universalitate. Cea mai bună modalitate prin care ţările se prezintă, în perioada dintre cele două războaie mondiale, este expoziţia universală. Au fost patru asemenea expoziţii universale – la Barcelona, în 1929, la Bruxelles, în 1935, la Paris, în 1937 şi la New York, în 1939. România a participat la toate aceste expoziţii universale, aflăm de la Claudiu Alexandru Vitanos, doctor în Istorie, cu preocupări tocmai în domeniul imagologiei. Pe baza unei ample documentări în arhivele instituţiilor statului român din perioada interbelică, Alexandru Vitanos prezintă în lucrarea recent apărută – “Imaginea României prin turism, târguri şi expoziţii universale, în perioada interbelică” – felul în care noi ne-am construit în acele timpuri “brandul” de ţară.

Imaginea noastră în lume – “stimă şi respect”

Expoziţia universală însemna un oraş în miniatură, întins pe câteva zeci de hectare, unde fiecare ţară avea propriile ei pavilioane, dar şi alte construcţii emblematice. Astfel de evenimente se întindeau pe parcursul mai multor luni, ba chiar, în unele cazuri, aproape un an. Ca să înţelegeţi impactul unor asemenea manifestări trebuie să spunem că expoziţia universală de la Bruxelles, desfăşurată pe o suprafaţă de 125 de hectare, unde erau 140 de pavilioane care reprezentau 32 de ţări de pe toate continentele, a fost vizitată de 20 de milioane de oameni. Mai mare amploare are expoziţia universală de la Paris, care în perioada 25 mai – 25 noiembrie 1935 este vizitată de 31 de milioane de oameni. Era clar că tocmai în acest “concert” al umanităţii o ţară putea să arate tot ce avea ea mai important- modul de viaţă al poporului, mentalităţile şi organizarea politică, bogăţiile solului şi subsolului, industria, agricultura, turismul.

Este pur şi simplu o scenă, cum spune Alexandru Vitanos, unde statele îşi expun imaginea, rodul propagandei lor externe. Cum anume trebuia să fie mesajul pe care România să-l transmită, o spune clar Dimitrie Gusti, filosof, estetician, sociolog, membru al Academiei Române şi fondator al Muzeului Satului din Bucureşti – “România trebuie să se afirme ca o ţară bogată, mare, unită, cu un popor ales şi plin de perspective strălucite pentru viitor, şi astfel să impună stimă şi respect”. Ţara noastră îşi clădeşte cu migală imaginea şi unul dintre primii paşi este înfiinţarea Direcţiei Generale a Presei şi Propagandei, la 1 ianuarie 1927, aflată în subordinea Ministerului Afacerilor Externe, care va include ataşaţii de presă din toate ambasadele noastre. Ceva mai târziu, în februarie 1931, se organizează “Comisia pentru studierea participării la expoziţii şi târguri internaţionale”, la care îşi vor trimite reprezentanţi diverse ministere. Autorităţile lasă organizarea pavilioanelor româneşti de la expoziţiile universale pe mâna unor specialişti. Delegaţia noastră e condusă de un comisar general. Funcţia aceasta va fi atribuită mai întâi lui Alexandru Tzigara-Samurcaş, pentru expoziţiile de la Barcelona şi Bruxelles. Personajul este considerat unul dintre făuritorii României moderne, în perioada interbelică fiind director al Muzeului de Artă Naţională, doctor în Filosofie şi profesor universitar în Istoria Artelor, la Bucureşti şi Chişinău. Funcţia de comisar general al pavilionului României, la expoziţiile universale de la Paris şi New York, va fi preluată de Dimitrie Gusti.

România interbelică, ţara contrastelor

Ce putea să spună România despre ea însăşi în anul 1930, când se face un recensământ şi se constată, cu precizie, că 80% din populaţia ţării – adică 14,5 milioane de oameni – se află în mediul rural, în 15.201 sate, în timp ce în 172 de oraşe, câte erau atunci la noi, se aflau numai 3,6 milioane de oameni. România îşi reduce masiv importurile, dar creşte exporturile. Statistica din perioada 1919 – 1939 arată că la un milion de tone de produse de toate felurile, importate, noi exportam între cinci şi nouă milioane de tone, venitul naţional fiind asigurat de industrie, în proporţie de 30,8% şi de agricultură – 38,1%. Luând în calcul producţia industrială şi agricolă, dar şi construcţiile, România era, în 1938, pe locul al X-lea în Europa, înaintea noastră fiind Germania, Marea Britanie şi Franţa, iar în urma noastră – Austria, Elveţia, Ungaria sau Bulgaria.

Sursa si foto: RL

............................................................................

Suntem un grup de entuziasti, majoritatea voluntari, care consideră că

presa nu este doar o ”gura de iad”

iar libertatea de exprimare NU este libertatea de a minți ci

LIBERTATEA DE A AFLA SI A SPUNE CAT MAI MULT ȘI MAI DES ADEVARUL.

Cei care controleaza presa

(intrega presa se afla in mana unor particulari cu conexiuni aproape clare)

urmaresc sa genereze agitatie, violenta, sa faca publicitate sexualitatii desantate si practicilor sexuale deviante, sa glorifice lipsa de educatie,

sa afecteze pacea fireasca intre cetatenii romani de etnie romana si cei de etnie maghiara,

sa foloseasca minoritatile etnice si sexuale pentru a discrimina majoritatea si a o controla.

Toate acestea se desfasoara conform unui plan intocmit cu precizie si pe care chiar și unii masoni, scarbiti de mizeria care erau pusi sa o faca de catre superiorii masoni, l-au deconspirat.

Ce putem face? Sa ne informam corect, sa fim prietenii si binevoitori unii cu altii, sa ne educam si sa ne unim pentru a face binele.

Cel mai bun ajutor pe care il puteti oferi este

share pe facebook,

înscriere în lista de prieteni,

like pe pagina noastră rostirea și

răspândirea orice prin mijloace proprii a acestor informații !

............................................................................ .