.............................................................................

...cel mai bun ajutor pentru valoarea acestor informații primite este share pe facebook... și oriunde altundeva !

............................................................................

Un cap de pod pe care ţărani rumeni în obraji îşi vând bunătăţile te anunţă că ai ajuns în Gârda de Sus. Autobuzul opreşte cu zgomot şi aici coboară multă lume, cei mai mulţi îndesându-se pe uşa prea mică pentru rucsacurile lor.

Eşti la poarta de intrare într-o lume dublă, în care vei cunoaşte munţii şi pe dinafară şi pe dinăuntru, iar moţii te vor impresiona cu bucatele şi priceperea lor.

Te afli exact pe podul pe sub care Arieşul cel rapid şi lacom răpeşte apele curate ale Gârdei şi plecă cu ele la vale, neînduplecat. Înalţi privirea pentru a zări ceva vârfuri muntoase, dar deocamdată nu ai privilegiul acesta. Apuseniul e plin de păduri, iar peisajul montan nu poate fi admirat decât după ce ai urcat o bună bucată de traseu. Carevasăzică, frumosul este pentru cei care îl merită.

O potecă care trece prin păduri, păşuni şi prin zmeuriş te duce la “Gheţar”. Aşa îi spun oamenii peşterii de la Scărişoara, principalul obiectiv turistic al zonei, dar nu neapărat cel mai spectaculos.

La gheţar, îţi faci propria lume

Aici, înainte de a vedea cum dalta naturii a modificat stâncile, vei observa omul. Comunitatea. Biserica din lemn, mormintele îngrijite şi pline de flori, clăile de fân presărate pe imaşuri şi interesantele sculpturi din lemn care împodobesc casele arată că omul nu a stricat, ci doar a completat frumuseţea locurilor. De la primele case, miroase a plăcinte cu brânză, pe care le poţi cumpără de la câţiva săteni care au gospodăriile în apropierea drumului turistic.

Şi cum sigur ai plecat de acasă ştiind că marea frumuseţe a Apusenilor este cea a dedesubturilor, Scărişoara nu te va dezamăgi. Peştera se află într-o grotă adâncă, pe fundul căreia ajungi pe scări de metal. O îmbinare de frică şi nerăbdare, această coborâre te duce în faţa unei intrări în formă de inimă, decupată din peretele de piatră. Mai pui un hanorac pe tine, faci un pic de echilibrism pe veşnica gheaţă de pe drumul de intrare în peşteră şi intri. Inima de care vorbeam are 17 metri înălţime şi aproape 26 lăţime, astfel încât Scărişoara este printre puţine peşteri care nu îţi vor oferi sentimentul de sufocare, de lipsă de spaţiu. Aşadar, iată o peşteră chiar şi pentru claustrofobi.

Gheţarul de la Scărişoara este singura peşteră din Europa în care temperatura se menţine constantă tot timpul anului. Dacă vii în iunie sau ianuarie, aici tot exact zero grade vor fi. Meritul primei impresii îi revine unui colos de gheaţă, despre care vei afla de la ghid că are 16 metri grosime şi un volum de 75.000 de metri cubi.

Aparent inexpresiv, blocul de gheaţă prinde viaţă prin formele care se desprind din el. Acum, totul este relativ, figurinele modelate fiind fie îngeri, delfini, moşnegi sau alai de nuntă. În funcţie de gândurile tale şi bătaia luminii, poţi vedea cu totul altceva decât cei din apropierea ta. După ce ţi-ai creat propria lume şi ai umplut de semnificaţie sculpturile de gheaţă, intri într-o secţiune numită “Biserica”, unde zeci de siluete înmărmurite şi pioase stau în faţa unui imens altar de gheaţă.

Unde apa se ascunde sub munte

Dacă rămâi câteva zile la una dintre numeroasele pensiuni din Scărişoara, poţi încerca drumeţii de o zi spre diverse obiective turistice. În vale, stă peştera lui Ionele, spectaculoasă dar greu de străbătut, iar la deal stă Vârtopul, unde au fost descoperite urmele a trei oameni de Neanderthal. Una dintre aceste descoperiri se află la Institutul Speologic “Emil Racoviţă”, din Cluj-Napoca, însă celelalte două au fost furate, iar urma urmelor nu a fost nici până acum adulmecată de oamenii legii.

Lăsând deoparte această frustare, să ne vedem de drumul care ne poartă de la Scărişoara la Casa de Piatră, cătunul în preajma căruia este Vârtopul. Drumul trece pe lângă gheţarul de la Scărişoara şi continuă lin, până când o pădure o să îţi dea mari bătăi de cap la coborâre. La ieşirea dintre copaci, te reîntâlneşti cu Gârda, pe care o pierdusei încă de la urcarea la Scărişoara. Mergi pe lângă ea, în amonte, printr-un sat cu case rare, dar îngrijite, până vezi că un bloc de piatră ascunde râul, îl înghite. Te întrebi dacă nu cumva apa o izvorî de sub aceste stânci. Dar nu, eşti la izbucul Tăuz, iar Gârda o vei revedea peste alţi câţiva kilometri. Izbucul pare o băltoacă şi ai zice că ai putea face o baie în el. Însă, deşi are un diametru de doar 5-6 metri, el are aproape 80 de metri adâncime. Te avertizează o cruce de pe margine, în memoria unui turist înecat aici şi recuperat de scafandri din adâncuri. În zilele călduroase de vară, apa rece a izbucului, în contact cu aerul cald, produce ceaţa, care învăluie copacii din jur şi propune un colţ de lume misterios.

Porţiunea fără râu este numită Gârda Seacă, apele fiind ascunse de munte. După ce te reîntâlneşti cu poznaşul râu, eşti aproape de Casa de Piatră. Mulţi şi-ai ridicat vile aici, dar cele mai multe dintre construcţii sunt locuinţe simple, ale oamenilor zonei. Unul creşte porumbei, altul are porci şi găini , iar mulţi au grădini pline de pomi fructiferi. Ei sunt probabil printre cei care îşi vând fructele pe podul din Gârda sau în alte puncte frecventate de turişti.

Peştera din Casa de Piatră

Urci pe poteci şi drumuri pietruite, printre case, vreme de peste o oră, până ajungi la casa ghidului, deoarece peştera nu o poţi vizita de capul tău. Dacă nu ai venit aici alături de un grup consistent, de măcar cinci persoane, vei aştepta până se strâng destui turişti. Sprinten de picior, ghidul te va lăsa destul de mult în urmă, dar poteca bătută printre bolovani şi rădăcini de copac îţi va indica bine drumul.

Cu lămpaşul în mână, ghidul merge în faţă, prin joasa şi strâmta peşteră. În dreapta intrării, vei vedea un gheţar mic, al cărui volum scade de la an la an. Urci puţin şi ajungi într-o zonă cu stalagmite foarte înalte, divers modelate. Pe margini, ca nişte candelabre, vezi atârnând stalactite. Peştera este şi gazda unei colonii de lilieci, dar aceştia nu te vor deranja deloc în timpul vizitei tale. Revenit în sat, îţi poţi continua drumul peste munte sau poţi face cale întoarsă, pentru a ajunge tot la Scărişoara.

La Padiş, te aşteaptă Cetăţile Ponorului, unde zidurile de piatră şi împletirile de ape îţi arată că Apusenii sunt frumoşi şi la exterior. Munţii aceştia sunt exact ca hainele cu două feţe, întrucât îţi oferă posibilitatea de a alege şi de a alterna.

 

Sursa si foto: Greatnews

............................................................................

Suntem un grup de entuziasti, majoritatea voluntari, care consideră că

presa nu este doar o ”gura de iad”

iar libertatea de exprimare NU este libertatea de a minți ci

LIBERTATEA DE A AFLA SI A SPUNE CAT MAI MULT ȘI MAI DES ADEVARUL.

Cei care controleaza presa

(intrega presa se afla in mana unor particulari cu conexiuni aproape clare)

urmaresc sa genereze agitatie, violenta, sa faca publicitate sexualitatii desantate si practicilor sexuale deviante, sa glorifice lipsa de educatie,

sa afecteze pacea fireasca intre cetatenii romani de etnie romana si cei de etnie maghiara,

sa foloseasca minoritatile etnice si sexuale pentru a discrimina majoritatea si a o controla.

Toate acestea se desfasoara conform unui plan intocmit cu precizie si pe care chiar și unii masoni, scarbiti de mizeria care erau pusi sa o faca de catre superiorii masoni, l-au deconspirat.

Ce putem face? Sa ne informam corect, sa fim prietenii si binevoitori unii cu altii, sa ne educam si sa ne unim pentru a face binele.

Cel mai bun ajutor pe care il puteti oferi este

share pe facebook,

înscriere în lista de prieteni,

like pe pagina noastră rostirea și

răspândirea orice prin mijloace proprii a acestor informații !

............................................................................ .