Una dintre metodele cele mai perverse care se folosește astăzi în procesul de cucerire a unui popor este distrugerea reperelor sale identitare. Nu întâmplător, cineva spunea cu înțelepciune că granițele unui stat se apără cu… statui. Cu statui ale eroilor și personalităților neamului, pentru ca acestea să pătrundă adânc în conștiința fiecărui om.
Category: Cultura Page 3 of 98
Vă invit într-o călătorie către trecutul îndepărtat al țării noastre, spre o epocă încărcată de taine. Vă invit să descoperiți alături de noi comori și locuri enigmatice, puțin cunoscute chiar și de specialiști.
Acum mii de ani, populațiile traco-geto-dacice au lăsat urme misterioase care pot fi văzute și astăzi. Comori și semne ale unor vremuri de legendă vor să ne spună povestea lor în pofida tuturor celor care ar dori să ne îngroape istoria…Vizionare cu folos!
Căsătorit cu Maria, nepoata lui Antonie Vodă din Popeşti, Constantin Brâncoveanu a avut cu aceasta patru fii: Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, şi şapte fiice: Stanca, Maria, Ilinca, Safta, Anca, Bălaşa şi Smaranda. Aşa cum privesc din fresca curată a tabloului votiv de la Mănăstirea Hurezi, cu seninătate, strânşi legaţi unul de altul, înveşmântaţi în haine domneşti, preţioase, ar părea că viaţa pământească a membrilor familiei marelui Constantin Brâncoveanu nu a fost încercată de neajunsuri. Totuşi, otrava necazurilor nu i-a cruţat pe nici unul dintre ei. Fiecare chip este expresia unei cruci asumate până la moarte.
“Treisprezece ani de închisoare… Aveam doar o hăinuţă de puşcăriaş. Ne dădeau o zeamă chioară şi mămăligă friptă. M-au bătut… M-au arestat acasă. Nici nu ţin minte anul… Când m-au anchetat am leşinat din bătaie. Iacătă că n-am murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost după aceea la Jilava, la Ocnele Mari şi pe urmă la Aiud. Eu mă mir cum mai sunt aici. De multe ori îmi doream să mor. Am avut mereu laşitatea de-a nu avea curajul să mă sinucid. Din motive religioase… Treisprezece ani! Nu pot să povestesc tot ce-am suferit pentru că nu pot să ofensez poporul român spunându-i că în mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozităţi.”
Arheologii Muzeului Județean Ialomița din municipiul Slobozia, după o lună de săpături sistematice, au completat colecțiile vestigiilor descoperite în locul în care s-a născut marele voievod Mihai Viteazul – Orașul Medieval Dispărut, sau Orașul de Floci – cu un tipar folosit la turnarea bijuteriilor și patru cahle (plăci de sobă), inscripționate cu imaginea Sfântului Gheorghe omorând balaurul.
Conform lui Iordanes, Deceneu i-a învățat pe daci filozofia, astronomia, medicina si alte stiinte… Platon relateaza despre un medic trac ale carui cunostiinte rivalizeza cu medicina integratista din zilele noastre…
Foarte multe probe ne dovedesc că strămoșii noștri aveau o cunoaștere avansată în domeniul medicinei. Cât oare s-a păstrat până astăzi? Găsim oare în tradiția populară aceaste cunoștiințe străvechi?
Recent a apărut pe internet o scrisoare în care o britanică vorbește despre felul în care vede ea studenții români din Londra.
Gestul acestei tinere a stârnit numeroase reacții, scrisoarea devenind în scurt timp virală pe diferite rețele de socializare.
Ce poate fi mai plăcut decât să vezi nume mari ale arheologiei și istoriei internaționale spunând că prima scriere din lume este cea de la Tărtăria și că cea mai veche civilizație este cea care s-a format la noi, de-a lungul Dunării?
Scriitorul Nicolae Breban i-a luat la bani marunti, intr-o conferinta de presa, pe mai multi oameni de cultura romani. El a spus despre Horia Roman Patapievici ca „a injurat ca o haimana ordinara istoria acestui popor”, iar despre regizorul Cristian Mungiu ca a produs filme despre mizeria din Romania.
Leon Dănăilă s-a născut în 1933, în județul Botoșani. A absolvit Facultatea de Medicină la Iași, în anul 1958. După ce a lucrat la spitalul Comăneşti şi la Dărmăneşti, a ajuns să activeze în cadrul Spitalului „Gheorghe Marinescu” – Bucureşti. La 14 ani de la absolvirea facultății de medicină a devenit și absolvent al facultății de psihologie. Odinioară, i s-a prezentat propunerea de a lua în primire ministerul sănătății. N-a acceptat! A preferat să rămână lângă pacienții săi, pentru a-i elibera cu mâinile sale de aur din lanțurile bolii și a-i ajuta să-și recapete puterea și bucuria de a trăi.