.............................................................................

...cel mai bun ajutor pentru valoarea acestor informații primite este share pe facebook... și oriunde altundeva !

............................................................................

954fb0ebf1d84fb921bfb0b6e045d57f_XL„Am șlefuit materia pentru a afla linia continuă. Și când am constatat că n-o pot afla, m-am oprit; parcă cineva nevăzut mi-a dat peste mâini – Constantin Brâncusi ”

Recunostinta marelui artist de geniu Constantin Brâncuși pe care Romania l-a nascut pe 19 februarie 1876, la Hobița, Gorj.
Constantin Brâncuși spunea: “În sufletul meu nu a fost niciodată loc pentru invidie – nici pentru ură, ci numai pentru acea bucurie, pe care o poţi culege de oriunde şi oricând. Consider că ceea ce ne face să trăim cu adevărat, este sentimentul permanentei

În 1937, când Areţia Tătărescu i-a propus realizarea ansamblului de la Târgu-Jiu, Constantin Brâncuşi era deja spre finalul odiseei care îl purtase din satul vecin Hobiţa, la Paris şi New York, pentru a revoluţiona arta contemporană. Văduvele ostaşilor căzuţi în primul război mondial doreau să comemoreze printr-un monument sacrificiul celor care participaseră astfel la înfăptuirea României Mari. Aşa că Liga Naţională a Femeilor Gorjene a apelat la Brâncuşi, stabilit la Paris, deja un sculptor consacrat şi luat ca model de alţi artişti.

Brâncuşi, care trăise în acest oraş câţiva dintre anii dificilei sale adolescenţe, muncind pentru a se întreţine la vârste la care alţi copii făceau şcoala primară, a gândit proiectul pornind de la peisajul local.
Punctul de pornire a fost chiar râul Jiu, pe malul căruia s-au dat luptele cu nemţii din primul război mondial. La doar câţiva metri de apa Jiului e amplasată prima componentă a tripticului: Masa Tăcerii.

Deşi coloana a fost prima construită în cei doi ani cât au durat lucrările, ea este punctul culminant al unei naraţiuni alegorice foarte ambiţioase, care trece prin momentele esenţiale ale vieţii umane, implicând elementele fundamentale ale universului: apa, pământul, focul, aerul, dar şi oraşul însuşi.
E o întreprindere grandioasă, în simplitatea genială a componentelor ei, care a făcut din Târgu-Jiu un muzeu în aer liber.
Între Masa Tăcerii şi Coloana Recunoştinţei fără Sfârşit e o distanţă de 1 kilometru şi 275 m, pe o axă care porneşte de la malul Jiului şi include biserica oraşului. Darul pe care Brâncuşi l-a făcut oraşului gorjean a fost însă apreciat mult prea târziu la justa lui valoare.

În anii 50, la scurtă vreme după ocupaţia sovietică, emblema oraşului Târgu-Jiu a fost chiar la un pas de a fi demolată. Comuniştii detestau arta modernă, pe care o considerau decadentă şi fără funcţie propagandistică şi de educare a maselor, iar Brâncuşi, un transfug cu frământări religioase, era foarte uşor de încadrat în portretul duşmanului de clasă.
Dacă nu a fost dărâmat, ansamblul memorial a fost practic mutilat prin dezvoltarea ulterioară a oraşului. Între Columnă şi parcul în care se află Masa Tăcerii şi Poarta Sărutului s-a interpus un cartier haotic de locuinţe şi o cale ferată. Rămâne totuşi evidentă axa dintre acestea, care străbate altarul bisericii Sfinţii Apostoli, mergând de la apus la răsărit.

Semnificaţiile Mesei Tăcerii sunt multiple, pornind de la ideea de reculegere a celor ce urmează să plece pe front, o ultimă masă în familie, până la analogia cu Cina cea de Taină, cu Mântuitorul în mijloc, înconjurat de cei 12 apostoli.

Nu poate fi neglijată nici trimiterea la ideea de timp, căci dacă privim de sus masa din calcar seamănă cu cadranul unui ceas, iar cele 12 scaune dispuse circular au forma unor clepsidre. Deşi chiar dispunerea elementelor ar trebui să ne atragă atenţia că nu e vorba de o construcţie cu utilitate practică (scaunele sunt dispuse prea departe de masă pentru a putea fi anatomic utilizabile), mulţi vizitatori le tratează ca pe piese de mobilier şi ignoră din pacate atitudinea pioasă pe care o presupune acest monument funerar în cele din urmă. Masa are un diametru de 2,15 m. Scaune în aceeaşi formă de clepsidră se găsesc şi pe aleea dintre masă şi poartă, poate pentru a-i simboliza pe cei care asistă la eroismul soldaţilor comemoraţi.

Poarta sărutului e un arc de triumf, probabil un triumf al vieţii asupra morţii, construit din piatră poroasă dintr-o carieră din Banpotoc, judeţul Gorj. E primul element cu care iau contact vizitatorii care intră în parcul din Târgu Jiu, aflându-se la câţiva metri de intrare.

sursa si foto in continuare: http://www.romania-redescoperita.ro/

............................................................................

Suntem un grup de entuziasti, majoritatea voluntari, care consideră că

presa nu este doar o ”gura de iad”

iar libertatea de exprimare NU este libertatea de a minți ci

LIBERTATEA DE A AFLA SI A SPUNE CAT MAI MULT ȘI MAI DES ADEVARUL.

Cei care controleaza presa

(intrega presa se afla in mana unor particulari cu conexiuni aproape clare)

urmaresc sa genereze agitatie, violenta, sa faca publicitate sexualitatii desantate si practicilor sexuale deviante, sa glorifice lipsa de educatie,

sa afecteze pacea fireasca intre cetatenii romani de etnie romana si cei de etnie maghiara,

sa foloseasca minoritatile etnice si sexuale pentru a discrimina majoritatea si a o controla.

Toate acestea se desfasoara conform unui plan intocmit cu precizie si pe care chiar și unii masoni, scarbiti de mizeria care erau pusi sa o faca de catre superiorii masoni, l-au deconspirat.

Ce putem face? Sa ne informam corect, sa fim prietenii si binevoitori unii cu altii, sa ne educam si sa ne unim pentru a face binele.

Cel mai bun ajutor pe care il puteti oferi este

share pe facebook,

înscriere în lista de prieteni,

like pe pagina noastră rostirea și

răspândirea orice prin mijloace proprii a acestor informații !

............................................................................ .