.............................................................................

...cel mai bun ajutor pentru valoarea acestor informații primite este share pe facebook... și oriunde altundeva !

............................................................................

imagesSă facem o incursiune în istoria mişcării eugeniste, prezentând programul de „eutanasie” din Germania celui de Al Treilea Reich

Karl Binding (1841-1920)

Termenul de Lebensunwertes Lebens, care înseamnă „viaţă nedemnă de viaţă”, a fost formulat de juristul Karl Binding şi psihiatrul Alfred Hoche într-o lucrare comună din 1920, Die Freigabe der Vernichtung Lebensunwerten Lebens (Permisiune pentru Distrugerea Vieţii Nedemne de Viaţă). Ei pretindeau că persoanele cu dizabilităţi grave sau probleme psihiatrice, descrise de autori ca „moarte din punct de vedere mental”, „balast uman” sau „cochilii goale de om”, ar trebui ucise, pentru că erau o povară pentru societate. În primele decenii ale secolului XX, propunerile de acest gen erau tot mai multe, pe măsură ce ideologia eugenistă prindea rădăcini tot mai puternic şi era tot mai amplu promovată prin scrierile lui H. G. Wells, Marie Stopes şi Margaret Sanger. Aceste idei îl inlfuenţaseră şi pe Adolf Hitler. Când au câştigat puterea, naziştii au introdus imediat eugenia, începând cu sterilizarea forţată a celor declaraţi „cu defecte”. Karl Brandt relatează că Hitler i-ar fi spus în 1935 ministrului nazist al sănătăţii că, dacă izbucnea un război, va introduce un program de „eutanasiere”. I se părea mai simplu de desfăşurat sub acoperirea războiului, deoarece, în astfel de circumstanţe, opoziţia creştină s-ar fi mobilizat mai greu.

 

Karl Brandt (1904-1948)

Planurile pentru programul de eutanasie au fost făcute în vara lui 1939; pe 18 august a devenit obligatorie înregistrarea nou-născuţilor „cu malformaţii”. Medicii trebuiau să redacteze rapoarte despre toţi copiii cu vârsta de până la trei ani. Acestea erau înaintate unei comisii formate din trei „experţi” medicali care revizuiau cazurile şi decideau dacă respectivii copii urmau să mai trăiască sau nu. Programul a fost rapid extins pentru toţi copiii, apoi şi la adulţi, în timp ce măsurile iniţiale „de precauţie” au fost abandonate. La început, s-au stabilit şase „clinici” la care se făceau aceste ucideri. Până la sfârşitul războiului, numărul locaţiilor a crescut la treizeci. Era o practică obişnuită ca spitalele şi azilele să fie „curăţate” de pacienţii cu dizabilităţi. Primele victime au fost pacienţii din Polonia ocupată. Programul era condus de Philip Bouhler, Şeful Cancelariei Partidului Naţional Social-Democrat (nazist), şi de Karl Brandt, un doctor care se pronunţa în favoarea avortului şi era medicul personal al lui Hitler. Programul era cunoscut sub numele de Aktion T4, de la adresa sediului său principal, care era la Berlin, pe Tiergartenstrasse 4.

Creatorii programului erau pe deplin conştienţi că, dacă s-ar fi aflat, uciderea pe scară largă a persoanelor cu dizabilităţi împotriva dorinţei părinţilor şi rudelor ar fi produs un scandal de proporţii, aşa că programul era bine deghizat. Astfel, familiei i se spunea că apăruseră noi tratamente pentru copiii sau rudele lor şi că puteau beneficia de ele la clinici de specialitate, pe cheltuiala guvernului. Apoi pacientul era trimis la clinică, unde, după câteva săptămâni, era ucis. Familia era apoi informată că persoana murise din cauze naturale. Erau adesea pregătiţi pentru un astfel de rezultat, deoarece el este mereu gata să vină li se spunea cu ceva timp înainte că noile metode de tratament „implicau riscuri”. Metodele de ucidere cuprindeau înfometarea, supradoză de sedative, injecţia letală şi, în anumite centre, chiar gazarea.

 

Clemens Graf von Galen (1878 – 1946)

Pe măsură ce războiul continua, procedurile nu au mai fost respectate, iar practica uciderilor s-a extins rapid, fără discernământ şi tot mai mult la vedere. În 1941 s-a intensificat opoziţia din partea Bisericii Catolice şi a unor pastori protestanţi. Două evenimente din august 1941 se pare că au contribuit la decizia lui Hitler de a suspenda în mod oficial programul pe 23 august 1941. În data de 3 a aceleiaşi luni, Clemens August Graf von Galen, Arhiepiscop de Münster, a condamnat zgomotos programul, dezvăluind detalii legate de practicile necinstite prin care erau ascunse aceste crime. Respectivul cleric, care era şi Conte de Galen, i-a telegrafiat această predică lui Hitler însuşi, provocând un val de şoc în întreaga Germanie. În aceeaşi lună, la Hof, Hitler a fost huiduit de o mulţime ostilă. Probabil pentru prima dată după mulţi ani, se confrunta cu opoziţie publică făţişă.

După faza oficială a planului Aktion T4, uciderea celor cu dizabilităţi a continuat. Aproximativ 73.000 de oameni au fost omorâţi în faza oficială a programului dar, în mai 1945, se estima că numărul se poate să fi ajuns la 200.000.

Cititi mai departe pe stiri pentru viata

............................................................................

Suntem un grup de entuziasti, majoritatea voluntari, care consideră că

presa nu este doar o ”gura de iad”

iar libertatea de exprimare NU este libertatea de a minți ci

LIBERTATEA DE A AFLA SI A SPUNE CAT MAI MULT ȘI MAI DES ADEVARUL.

Cei care controleaza presa

(intrega presa se afla in mana unor particulari cu conexiuni aproape clare)

urmaresc sa genereze agitatie, violenta, sa faca publicitate sexualitatii desantate si practicilor sexuale deviante, sa glorifice lipsa de educatie,

sa afecteze pacea fireasca intre cetatenii romani de etnie romana si cei de etnie maghiara,

sa foloseasca minoritatile etnice si sexuale pentru a discrimina majoritatea si a o controla.

Toate acestea se desfasoara conform unui plan intocmit cu precizie si pe care chiar și unii masoni, scarbiti de mizeria care erau pusi sa o faca de catre superiorii masoni, l-au deconspirat.

Ce putem face? Sa ne informam corect, sa fim prietenii si binevoitori unii cu altii, sa ne educam si sa ne unim pentru a face binele.

Cel mai bun ajutor pe care il puteti oferi este

share pe facebook,

înscriere în lista de prieteni,

like pe pagina noastră rostirea și

răspândirea orice prin mijloace proprii a acestor informații !

............................................................................ .