.............................................................................

...cel mai bun ajutor pentru valoarea acestor informații primite este share pe facebook... și oriunde altundeva !

............................................................................

Se împlinesc, azi 27 noiembrie, şaptezeci şi doi de ani de când o echipă de membri ai “Gărzii de Fier” săvârşea o crimă înfiorătoare care a cutremurat întreg poporul român, cât şi mediile intelectuale ale lumii: asasinarea cu sânge rece a lui Nicolae Iorga. Una din cele mai desăvârşite întruchipări ale geniului românesc, spirit enciclopedic care stătea alături de marii umanişti ai culturii universale, autor al unei opere nemuritoare, cărturar şi om de acţiune, pentru care slujirea ţării a fost suprema raţiune a existenţei sale, va fi găsit în zorii zilei fără suflare, mutilat şi batjocorit, aruncat într-un şanţ pe marginea unui câmp.
Cu atât mai cumplită a fost fapta premeditată la nivelul cel mai înalt al mişcării legionare, care a început prin răpirea cu viclenie de la masa lui de lucru, unde desăvârşea o sinteză despre devenirea civilizaţiei universale, cu cât N. Iorga nu a fost doar ceea ce în mod obişnuit numim un patriot.

El a fost întruchiparea ideii de patriotism pe care a slujit-o cu o consecvenţă neabătută, fără fisură. Pentru această idee a trăit, a muncit ca nimeni altul, creând o operă monumentală nu numai prin dimensiunile ei cantitative, ci în primul rând prin calitatea ei, înţelegând prin aceasta soliditatea îndreptăţirilor istorice, argumentarea ştiinţifică de înalt nivel, perspectiva totală asupra trecutului şi prezentului şi, nu în ultimul rând, stilul înaripat, acea frumuseţe în scrierea istoriei, care a fost unul din principiile programatice încă de la începuturile afirmării sale pe acest tărâm.
A trăit ca un patriot care înţelegea că sensul vieţii noastre nu se validează decât prin datoria pe care ne-o facem pentru ţară fiecare la locul lui, căutând să sporească zestrea materială, morală şi spirituală pe care ne-au lăsat-o înaintaşii. Şi a murit ca un patriot, înfruntând furtunile care se abăteau asupra lui, rămânând singur în vâltoarea lor, părăsit din laşitate, din invidie, din calcul politic ignobil. A fost ucis, dar n-a fost doborât. Cel ce scrisese istoria neamului său, relevând ca nimeni altul figurile exemplare ale acestui trecut, a dovedit o consecvenţă exemplară, fundamentală: prin moartea sa, el s-a aşezat în Panteonul eroilor unui popor. Adică aceia care n-au dat un pas înapoi, care şi-au exprimat cu francheţe convingerile şi au înfruntat cu demnitate moartea.

Prin opera şi prin fapta lui, a dovedit că între ideea naţională şi universală nu există un raport de contrarietate. Dimpotrivă, cel care de la vârsta de 19 ani a petrecut aproape un deceniu în marile centre de cultură ale Europei, studiind în oraşe de îndelungă tradiţie, cu profesori vestiţi ai timpului, scotocind arhive şi biblioteci unde afla pagini neştiute despre trecutul ţării sale, când se întoarce în ţară, supune unei severe critice funcţionarea instituţiilor ţării sale. Aşa cum procedase tânăr, tânăr de tot, când datorită uimitoarei sale erudiţii privise, în articolele şi studiile sale, literatura română din perspectiva literaturii universale, subliniind decalajele în defavoarea noastră, acum la cumpăna dintre cele două secole, vede cu luciditate ceea ce ne desparte de civilizaţia apuseană. Şi cu spiritul critic şi sinceritatea care i-au fost proprii întreaga viaţă le pune în evidenţă. Şi, în acelaşi timp, cunoaşte România profundă.
Călătoriile din primul deceniu al secolului XX prin Ţara Românească şi prin toate provinciile locuite de români, dar aflate atunci sub stăpânire străină, desăvârşesc ceea ce el ştia, ca nimeni altul, pe cale livrescă. Devine în aceste împrejurări acel reper al luptei pentru unitatea naţională, el fiind, aşa cum au recunoscut prietenii şi neprietenii săi, personalitatea plurivalentă care a condus spiritual România către înfăptuirea României Mari. Prin cărţi, articole, lecţii universitare, conferinţe publice, acţiuni culturale, N. Iorga a fost atunci fermentul înfăptuirii acestui ideal. Unitatea naţională şi solidaritatea naţională au fost cele două idei cărora el le-a dat viaţă şi le-a pus în valoare cu incandescenţa convingerilor şi a stilului său unic în istoria noastră.
De aceea, se cuvine să medităm necontenit la acest exemplu nemuritor.      Citiși mai departe pe curierulnational.ro

............................................................................

Suntem un grup de entuziasti, majoritatea voluntari, care consideră că

presa nu este doar o ”gura de iad”

iar libertatea de exprimare NU este libertatea de a minți ci

LIBERTATEA DE A AFLA SI A SPUNE CAT MAI MULT ȘI MAI DES ADEVARUL.

Cei care controleaza presa

(intrega presa se afla in mana unor particulari cu conexiuni aproape clare)

urmaresc sa genereze agitatie, violenta, sa faca publicitate sexualitatii desantate si practicilor sexuale deviante, sa glorifice lipsa de educatie,

sa afecteze pacea fireasca intre cetatenii romani de etnie romana si cei de etnie maghiara,

sa foloseasca minoritatile etnice si sexuale pentru a discrimina majoritatea si a o controla.

Toate acestea se desfasoara conform unui plan intocmit cu precizie si pe care chiar și unii masoni, scarbiti de mizeria care erau pusi sa o faca de catre superiorii masoni, l-au deconspirat.

Ce putem face? Sa ne informam corect, sa fim prietenii si binevoitori unii cu altii, sa ne educam si sa ne unim pentru a face binele.

Cel mai bun ajutor pe care il puteti oferi este

share pe facebook,

înscriere în lista de prieteni,

like pe pagina noastră rostirea și

răspândirea orice prin mijloace proprii a acestor informații !

............................................................................ .