.............................................................................

...cel mai bun ajutor pentru valoarea acestor informații primite este share pe facebook... și oriunde altundeva !

............................................................................

17-milioane-2”Precizări cu privire la situaţia patrimoniului din Roşia Montană”, public pe site-ul Ministerului (aici), pe data de 16 septembrie.

Pentru încălzire, citat din ”precizările” Ministerului Culturii: ”Cercetarea patrimoniului cultural a început la Roşia Montană în anul 2000”.

O primă minciună (sau o ignoranță totală) promovată și de propaganda RMGC. Dacă e să ne referim doar la cercetarea arheologică, primele hărți ale galeriilor romane au fost realizate de geologul slovac Franz Posepny, la 1868. De altfel, lucrările efectuate recent de către companie în galeriile romane de la Cătălina Monulești se ghidează după celebra ”hartă Posepny”. O astfel de hartă nu putea fi elaborată fără cercetări. În 1983, savantul german de origine română Volker Wolmann a efectuat alte cercetări arheologice, elaborând mai multe lucrări științifice despre patrimoniul de la Roșia Montană. Muzeul din Orlea, amenajat încă din perioada comunistă, este o dovadă cât se poate de palpabilă a cercetărilor anterioare. Includerea Roșiei Montana pe lista monumentelor istorice din România a avut loc în anul 1991. Acest lucru ar fi fost imposibil dacă nu ar fi existat minime cercetări și studii prealabile! Asta pentru a nu mai aduce în discuție lunga listă a cercetărilor din domeniul istoriei, etnografiei, atropologiei etc. (patrimoniul imaterial al Roșiei Montana, care riscă să dispară odată cu localitatea fiind cu desăvârșire ignorat de propaganda companiei și a susținătorilor ei).

O listă cu omisiuni importante (și esențiale)

”Din anul 2001 a fost instituit prin Ordin al Ministrului Culturii „Programul Naţional de Cercetare Alburnus Maior” care a vizat în special cercetarea arheologică preventivă a siturilor arheologice din întreg perimetrul proiectului minier. Astfel, un număr de peste 40 dintre cele mai reputate instituţii de specialitate din ţară şi din străinătate au pus în practică măsuri de cercetare şi salvgardare a patrimoniului cultural în conformitate cu prevederile legale”. (…) ”Aproape 400 specialiști, din diverse discipline, au depus eforturi pentru cercetarea, salvarea prin înregistrare şi expunere muzeistică a patrimoniului arheologic din Roşia Montană, un caz încă singular în politicile de patrimoniu ale României”.

În fapt, doar o parte din instituțiile enumerate au lucrat în cadrul Programului Aburnus Maior. O altă parte importantă (din lista Ministerului) sunt instituții/persoane a căror activitate a fost finanțată direct de către RMGC. Lista este, însă, incompletă: sunt trecute instituțiile, programele și lucrările desfășurate prin intermediul Ministerului și/sau finanțate de către RMGC, dar sunt omise toate instituțiile și specialiștii care au făcut cercetări/documentări/analize, care au elaborat lucrări ori au organizate evenimente științifice în cadrul unor proiecte independente! Omisiunile vizează ICOMOS, Ordinul Arhitecților, Uniunea Arhitecților, Fundația Pro Patrimonio, ARA, Asociația Heritage, Europa Nostra etc.

Mai mult, Ministerul Culturii încearcă să inducă ideea că cele 40 de instituții și ”aproape” 400 de specialiști (mai exact 369) ar fi favorabile/favorabili proiectului minier. În realitate, instituții din listă (în frunte cu Academia Română și Universitatea Babeș Bolyai) s-au pronunțat oficial împotrivă, scoțând în evidență caracterul distructiv (inclusiv pentru patrimoniul cultural) al proiectului. O mare parte a membrilor instituțiilor din listă (cercetători, cadre didactice etc.), precum și a persoanelor aflate pe lista de specialiști s-au pronunțat public împotriva proiectului!

Spicuiri din listă

În continuare, să extragem câteva exemple (o analiză exhaustivă e imposibilă) din lista instituțiilor și specialiștilor care susțin proiectul minier.  Cazurile alese sunt semnificative pentru profilul susținătorilor RMGC.

Paul Damian (director științific al Muzeului Național de Istorie a României, MNIR) a fost cel care a influențat decisiv membrii Comisiei Naționale de Arheologie (CNA) pentru eliberarea primului certificat de descărcare de sarcină pentru Masivul Cârnic. Certificatul a fost anulat definitiv de Curtea de Apel Brașov, Paul Damian fiind inculpat și într-un dosar penal. Damian a fost achitat de către Judecătoria Sectorului 1 București, dar în motivare se arată expres:  “Raportul arheologic (pe baza căruia s-a eliberat certificatul de decărcare de sarcină – n.a.) întocmit de intimatul Paul Damian cuprinde în mod evident doar opiniile acestei persoane şi sunt într-o vădită contradicţie cu observaţiile misiunii arheologice franceze (…) Acesta are dreptul la o opinie, chiar dacă e formulată cu rea-credinţă şi chiar dacă prin aceasta se sprijină în mod direct sau indirect interesele economice ale unei corporaţii internaţionale care are ca scop exploatarea aurului în acea zonă. (…) Reaua credinţă a acestei persoane sau eventual nepriceperea acesteia ar fi trebuit să fie analizată de Comisia Naţională de Arheologie”.

CNA, epurată la începutul anilor 2000 de către fosul ministrul al Culturii Răzvan Theodorescu de membrii incomozi, nu a analizat însă reaua-credință dau nepriceperea lui Paul Damian. Dimpotrivă, în iulie 2011, CNA a eliberat (într-o ședință secretă!) un alt certificat de descărcare de sarcină arheologică pentru Cârnic, care să-l înlocuiască pe cel anulat de instanța de judecată. În urma scandalului, președintele CNA, Alexandru Suceveanu, și-a dat demisia, două săptămâni mai târziu.

Dana Mihai, fostă arheolog la MNIR, a condus firma ”Dalem Consulting”, creată special de RMGC pentru a coordona săpăturile de salvare. MNIR a încheiat un contract cu ”Dalem Consulting” și subcontracte cu alte instituții muzeale sau de cercetare, în vederea săpăturilor de salvare. Șef al șantierului arheologic a fost desemnat… Paul Damian. În prezent, Dana Mihai este director științific al Institutului Național pentru Patrimoniu – instituție a cărei menire este, printre altele, declasarea monumentelor descărcate arheologic. Dana Mihai este partenera de viață a lui Mircea Angelescu (poate îl știți, a devenit celebru după ce Radu Mazăre l-a acuzat că i-ar fi cerut șpagă), un alt susținător notoriu din Ministerul Culturii al RMGC.

Grup Corint (aflat pe lista Ministerului) are o ”altfel” de istorie. Patronat de Mircea Sabău Tătar și fratele lui, a realizat renovarea clădirii în care RMGC a organizat la Roșia Montană un Muzeu al Aurului. Conform reprezentanților companiei, ”investiția” a fost de 150.000 de euro (aproximativ costul de construcție, de la zero, a unei vile de 300 de metri pătrați). Să nu vă mire suma. Până la urmă domnul Mircea Sabău Tătar a fost și membru al Comisiei Regionale a Monumentelor Istorice Sibiu (de care ține și județul Alba), comisie din partea căreia RMGC are nevoie de numeroase avize. Cât despre Grupul Corint și grupul de interese din jurul primarului municipiului Alba Iulia, Mircea Hava (unul dintre susținătorii politici ai RMGC), găsiți numeroase referințe în presa locală și chiar centrală. La categoria contracte ”cu dedicație” (în paranteză fie spus, această sumă e nimic pe lângă cele 2 milioane de dolari prevăzuți pentru ”restaurarea” clădirii fostei Primării ori 1,8 milioane de dolari pentru Școala Veche – sunt sume cu care se poate construi un ansamblu rezidențial cu 100-150 de apartamente sau cu 30-50 de case, nu să ”restaurezi” două clădiri).

Denis Rodwell e singurul cercetător care și-a revendicat calitatea de expert ICOMOS (din 9000 de experți la nivel mondial) pentru a afirma că ”Roșia Montană nu are valoare de UNESCO”. În ”precizările” Ministerului, Denis Rodwell apare ca autor al unui ”audit”. În realitate, Denis Rodwell a realizat doar un raport, pe care l-a prezentat, în noiembrie 2010, la Conferința Internațională ”Rosia Montana in Peril”, desfășurată la Bruxelles. Din raport rezultă cât se poate de clar că NU a realizat vreo cercetare personală la Roșia Montană, ci a prezentat opiniile unor ”specialiști” români, fără a preciza însă numele și cercetările acestora (!). La Bruxelles, în timpul conferinței, l-am întrebat direct dacă a făcut cercetări proprii și a recunoscut că nu a făcut acest lucru. Numeroase luări de poziție oficiale ale ICOMOS (la nivelul întregii instituții) contrazic ”auditul” lui Denis Rodwell, afirmând valoarea excepțională a patrimoniului de la Roșia Montană. ICOMOS este organism raportor pentru UNESCO. Mass-media a prezentat pe larg poziția lui Rodwell legată de ”lipsa de valoare” a sitului Roșia Montană, dar aceleași instituții media nu au suflat vreun cuvințel (la fel cum nu o face nici documentul Ministerului Culturii) despre rezoluțiile ICOMOS! (Una dintre aceste poziții (de după Conferința de la Bruxelles) o puteți citi aici).

Grupul Independent pentru Monitorizarea Patrimoniului Cultural de la Roșia Montană (GIMPCRM). În documentul Ministerului, grupul apare ca autor al unor ”audituri”. ”Independența” din titlu să nu ne inducă în eroare: grupul a fost inițiat și finanțat de către RMGC. Din GIMPCRM au făcut parte trei academicieni, Răzvan Theodorescu, Alexandru Vulpe și Ioan Aurel Pop. Cel din urmă s-a retras din grup și, în primăvara anului trecut, a prezentat o poziție publică în care arată că ”a fost indus în eroare” atunci când s-a alăturat GIMPCRM, fiind lăsat să înțeleagă (de către Alecandru Vulpe) că ar fi un demers susținut de Academia Română (ale cărei poziții au fost în mod constant împotrica proiectului). În scrisoarea publică, Ioan Aurel Pop arată că în timpul activității de cercetare: ”am avut acces la o zonă limitată” (chiar dacă ”auditurile” grupului fac trimitere la întreaga zonă). Pe 20 august 2013, în timpul vizitei Comisiei UNESCO la Roșia Montană, l-am întrebat pe Alexandru Vulpe dacă a făcut cercetări personale aici. Ca și în cazul lui Rodwell, răspunsul a fost negativ. Un alt membru al GIMPCRM este Achim Moise, fost rector al Universității ”1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. În declarațiile de venituri depuse în perioada în care era rector figurează cu sume de bani încasate ca drepturi de autor direct de la RMGC. Achim Moise este cunoscut în zonă și pentru faptul că ar fi vândut mormintele  părinților lui din satul Corna (comuna Roșia Montană) companiei. Cum am mai afirmat, Răzvan Theodorescu este cel care, în timpul mandatului lui de ministru al Culturii, a epurat CNA de arheologii ”indezirabili”.

Beatrice Cauuet (coordonatoarea grupului de cercetători francezi de la Universitatea ”Le Mirail” Toulouse). Ea reprezintă un caz aparte. Într-o scrisoare din 2003, adresată profesorului Ioan Piso, Beatrice Cauuest dezvăluie presiunile incredibile făcute asupra arheologilor în timpul cercetărilor (scrisoarea completă aici). Fragmente: „De exemplu, în 2002, Dana Mihai a pus presiune pe noi să terminăm cercetarea pe Masivul Cârnic. Dar această zonă este una excepțional de bogată și am refuzat categoric (…). În cele din urmă, mi s-a permis să continui activitatea în Cârnic și în 2003. De altfel, am aflat că săpăturile de suprafață au fost încheiate prematur. Dar trebuie să știți că suntem ținuți destul de departe de ceea ce se întâmplă cu adevărat.”„Cercetările arheologice de la Roșia Montană sunt făcute sub presiunea RMGC și, dacă nu suntem atenți, va rămâne o parte a sitului nestudiată.” „Ministerul Culturii este într-o poziţie dificilă, sub presiune constantă, probabil, de la Ministerul Industriei şi RMGC. Dar Ministerul Culturii trebuie să-și amintească de misiunea lui privind protejarea şi sporirea patrimoniului naţional”. „Sunt gata de a menţine acest patrimoniu, inclusiv urmele activităţilor miniere de la Roșia Montană, excepţionale în Europa şi în întreaga lume. Ca atare, consider că trebuie să fie conservate în cea mai mare parte şi, evident, in situ.” Ulterior, Beatrice Cauuet a revenit pentru alte cercetări la Roșia Montană (finanțate direct de către RMGC, primele fiind desfășuratete prin programul Ministerului Culturii). Din momentul finanțării directe de către RMGC, a început să facă declarații favorabile companiei.

***

Documentele pierdute la Minister. Le puteți citi mai jos!

Analizarea listei cu instituții și specialiști poate merge mult mai departe. Dar v-ați pierde răbdarea înainte de a ajunge la minciunile, manipulările și omisiunile cele mai revoltătoare și iritante din documentul Ministerului Culturii. Trec și peste tâmpeniile cu ”investițiile” făcute de RMGC în patrimoniu (la final aveți un grupaj de fotografii cu efectele acestor ”investiții”).

Și ajungem la următoarea afirmație: ”Nu există în arhiva Ministerului Culturii un dosar de nominalizare redactat potrivit procedurilor recomandate de UNESCO. Din analiza proceselor verbale ale Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice nu reiese că un asemenea dosar ar fi fost vreodată supus avizării”. Domnule ministru Daniel Barbu, doamnelor și domnilor funcționari din Minister: priviți mai jos! Ceea ce vedeți este procesul verbal din data de 24 ianuarie 2011 al Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice (CNMI) referitor la dosarul realizat de Asociația ARA și depus la Minister încă din aprilie 2010. Procesul verbal, cu votul pozitiv al tuturor celor 17 membri prezenți (din 21), are numărul de înregistrare 342/26.01.2011. Nota de fundamentare a fost înregistrată sub numărul 1637/27.04.2010 (aici o puteți citi integral).

Mai departe: ”În conformitate cu Ghidul operațional pentru implementarea Convenției pentru protejarea patrimoniului mondial cultural și natural UNESCO, inițiativa transmiterii propunerii de nominalizare pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO aparține în exclusivitate, comunității locale, care trebuie să își asume, să aprobe și să susțină în totalitate acest proiect”, se arată în ”precizările” Ministerului. Am rugat un prieten, specialist în domeniu, să caute în Ghidul operațional prevederea în care e menționată ”exclusivitatea comunității locale” privitoare la inițiativa propunerii de nominalizare. NU a găsit o astfel de prevedere! Singurele mențiuni sunt legate de faptul că statul (Ministerul Culturii, respectiv ministrul) e cel care trebuie să includă un sit pe Lista Tentativă a UNESCO. Nicio resticție însă în privința inițiativei. Domnule ministru Daniel Barbu, pentru a se lămuri dilema, vă rog să faceți faceți public articolul (prevederea) din Ghid în care se vorbește de ”exclusivitatea inițiativei de transpunere a propunerii de nominalizare”!

***

Acum, patrimoniul de la Roșia Montană nu are valoare de UNESCO. După ce se distruge cel puțin 2/3 din el va avea!

Citez, din nou, din documentul Ministerului ”Situl nu respectă criteriul integrităţii şi al autenticităţii, urmare a consecințelor exploatărilor istorice (haldele de steril), iar în interiorul localităţii, prin inserţiile de blocuri în epoca comunistă, ce au afectat autenticitatea sitului, criteriu fundamental luat în calcul la înscrierea pe Lista Patrimoniului Mondial. Patrimoniul de suprafață de la Roșia Montană este alcătuit exclusiv din monumente de grupă valorică B. Patrimoniul subteran, de valoare arheologică, are vocația de a fi recunoscut ca parte a patrimoniului mondial, după ce va fi cercetat, conservat și pus în valoare. Această operațiune presupune un efort financiar important. Dacă un asemenea efort va fi depus în anii următori, există perspectiva ca Roșia Montană să se califice în viitor pentru a fi luată în discuție ca sit de importanță mondială UNESCO”.

Afirmațiile vin în contradicție flagrantă cu numeroasele rezoluții și luări de poziție ale  ICOMOS (organism raportor pentru UNESCO),  Academiei Române, Europa Nostra (cea mai importantă fundație europeană din domeniul patrimoniului), OAR, UAR, Asociația ARA, Fundația Pro Patrimonio, Asociație Heritage, a numeroși specialiști în nume personal etc. legate de valoarea excepțională a patrimoniului cultural de la Roșia Montană. Haldele de steril la care faceți referire reprezintă o diversiune jalnică. Acestea se află la 6-7 kilometri distanță de situl vizat pentru includerea în Lista UNESCO.

În fine, domnule Daniel Barbu, dați-mi voie să vă reamintesc o declarație pe care ați făcut-o pe 20 august, la Roșia Montană: ”Cred că peste circa şapte-zece ani într-adevăr vom putea cu foarte mari şanse să facem un proiect de înscriere pe lista tentativă UNESCO. Aşa cum arată situl acum nu avem nicio şansă. Adică, munca e degeaba”. Domnule ministru, încercați să-mi explicați cum va căpăta patrimoniul subteran din Masivul Cârnic  ”vocația de a fi recunoscut ca parte a patrimoniului mondial în circa șapte-zece ani”. Prin dinamitare? Și dați-mi voie să vă reamintesc că v-am întrebat dacă ați vizitat galeriile din Cârnic și răspunsul a fost negativ. Ați recunoscut, de altfel, că nu ați vizitat nimic din patrimoniul care ar fi distrus dacă proiectul minier ar porni. Ci doar ceea ce pretinde RMGC că va ”salva”. Ceea ce ați văzut reprezintă mai puțin de 20% (estimare extrem de generoasă) din patrimoniul cultural de la Roșia Montană (câte din casele și galeriile respective vor mai rămâne în picioare după începerea dinamitărilor și a deplasărilor camioanelor de zeci de tone prin zonă e o altă poveste). La fel cum o altă poveste e cea legată de ”efortul financiar important necesar”. Care nu e nici pe departe la nivelul pretins în studiile companiei (am prezentat deja exemplul legat de suma de 3,8 milioane de dolari care ar fi necesari pentru restaurarea a… două clădiri). Dar chiar și dacă ar fi, faptul că, la un anumit moment istoric dat nu ai resurse financiare pentru a face vizitabil patrimoniul cultural (galeriile romane se conservă, oricum, singure, de vreo două mii de ani), nu reprezintă o justificare pentru a-l distruge.

Vă supun însă atenției două cifre. Prima e legată de cei 70 de milioane de dolari pe care RMGC i-ar investi în patrimoniul cultural de la Roșia Montana. A doua provine dintr-un document furnizat Guvernului de către Dan Șova, în care sunt estimate cheltuielile pe care statul român ar trebui să le facă cu patrimoniul cultural, dacă proiectul minier nu s-ar realiza. Suma e de 224,2 milioane de dolari (detalii aici). Știți de unde vine diferența? Din patrimoniul cultural care VA FI DISTRUS! Și pentru care nu ar fi necesare niciun fel de cheltuieli dacă proiectul minier va începe. Domnule Daniel Barbu, chiar credeți că românii sunt tâmpiți? Imbecili? Căzuți în cap? Vreți să credem că acum patrimoniul cultural de la Roșia Montană nu are valoare de UNESCO, dar după ce va fi distrus cel puțin două treimi din el va avea?!!!

***

Ultima mizerie. Dar nu cea de pe urmă (susținătorii RMGC pot și mai mult)

Ahh… știu că ați obosit. Că s-ar putea să vreți să închideți calculatorul sau să dați click pe reclama aia obsedantă livrată de Google, care a tot apărut în ultimele săptămâni pe lângă articolele de pe VoxPublica (cea cu întrebarea ”Vrei un pistol fără autorizație?”). Dar mai trebuie să luați o lămâie în gură, pentru ultima ”bucățică” de mizerie. Pentru că ultima parte a documentului Ministerului Culturii e un atac absolut jegos la adresa membrilor Asociației ARA, Ștefan Bâlici și Virgil Apostol, cei care sunt autorii notei de fundamentare pentru includerea Roșiei Montana în Lista Tentativă a UNESCO. Astfel, Ministerul citează o concluzie a Atelierului de Arhitectură Opus, din care fac parte Ștefan Bâlici și Virgil Apostol. Prin Opus, cei doi experți în patrimoniu, au realizat mai multe studii și documentații la Roșia Montană (îndeosebi pentru realizarea Planului Urbanistic General, a Planului Urbanistic Zonal și a unui Plan de Management a Centrului Istoric din Roșia Montană). Opus a fost contractant și/sau subcontractant al MNIR, iar beneficiar Primăria Roșia Montană. Concluzia pe care o citează Ministerul Culturii induce ideea că patrimoniul cultural de la Roșia Montană ar fi alterat și nu ar avea valoare de UNESCO. Totul e o decontextualizare. Și nu e prima dată când se întâmplă acest lucru.

Ștefan Bâlici și Virgil Apostol au făcut public, în 2006 și 2007, prin scrisori deschise adresate Ministerului Culturii, faptul că studiile și concluziile lor au fost cenzurate, trunchiate și modificate grosolan în Studiul de Impact asupra Mediului (capitolul referitor la patrimoniu) depus de RMGC la Ministerul Mediului.

”Din întreaga documentaţie au fost înlăturate sistematic  referirile la peisajul cultural al Roşiei Montane; rezultatul evaluării – afirmarea valorii excepţionale a sitului – a fost de asemenea cenzurat; nu mai puţin grăitoare în privinţa motivaţiilor care au stat la baza modificărilor operate de RMGC este suprimarea oricărei referiri la pericolul potenţial reprezentat de Proiectul minier asupra patrimoniului cultural al Roşiei Montane!”

Toate aceste categorii de modificări aduse PM (Planului de Management al Patrimoniului Cultural  – n.a.), alături de multe altele, au ca efect denaturarea sensului documentaţiei – menită să asigure protejarea şi gestionarea patrimoniului cultural al sitului, în toate formele sale de manifestare. Încadrarea tipologică şi valorică a sitului, care rezultă din studiu, îl plasează în rândul peisajelor culturale de valoare excepţională, potenţial sit de Patrimoniu Mondial! Or, în urma modificărilor operate de RMGC orice referire la o astfel de încadrare este înlăturată”.

Fragment din scrisoarea deschisă, din 2007. Textul integral al scrisorii, aici, în format .pdf. Aici puteți citi comunicatul de presă, iar aici Planul de Management al Patrimoniului Cultural (pentru Centrul Istoric), cu roșu fiind marcate pasajele alterate sau înlăturate în Studiu de Impact al RMGC.

În urma acestor poziții publice, RMGC a depus o plângere la Ordinul Arhitecților din România (OAR), solicitând retragerea dreptului de a profesa (a dreptului de semnătură) lui Ștefan Bâlici și Virgi Apostol. OAR a analizat plângerea și nu doar că a decis să nu-i sancționeze pe cei doi arhitecți, ci i-a și premiat, subliniind faptul că reprezintă un model pentru respectarea normelor etice ale breslei, în ciuda presiunilor la care au fost supuși.

***

Citește și alte articole despre modul în care RMGC și-a bătut joc de patrimoniul cultural de la Roșia Montană:

sursa in continuare : Vox publica

............................................................................

Suntem un grup de entuziasti, majoritatea voluntari, care consideră că

presa nu este doar o ”gura de iad”

iar libertatea de exprimare NU este libertatea de a minți ci

LIBERTATEA DE A AFLA SI A SPUNE CAT MAI MULT ȘI MAI DES ADEVARUL.

Cei care controleaza presa

(intrega presa se afla in mana unor particulari cu conexiuni aproape clare)

urmaresc sa genereze agitatie, violenta, sa faca publicitate sexualitatii desantate si practicilor sexuale deviante, sa glorifice lipsa de educatie,

sa afecteze pacea fireasca intre cetatenii romani de etnie romana si cei de etnie maghiara,

sa foloseasca minoritatile etnice si sexuale pentru a discrimina majoritatea si a o controla.

Toate acestea se desfasoara conform unui plan intocmit cu precizie si pe care chiar și unii masoni, scarbiti de mizeria care erau pusi sa o faca de catre superiorii masoni, l-au deconspirat.

Ce putem face? Sa ne informam corect, sa fim prietenii si binevoitori unii cu altii, sa ne educam si sa ne unim pentru a face binele.

Cel mai bun ajutor pe care il puteti oferi este

share pe facebook,

înscriere în lista de prieteni,

like pe pagina noastră rostirea și

răspândirea orice prin mijloace proprii a acestor informații !

............................................................................ .