.............................................................................

...cel mai bun ajutor pentru valoarea acestor informații primite este share pe facebook... și oriunde altundeva !

............................................................................

Preluat de pe Contributors.ro – de Vlad Perju
………………………………………………………

Solicitarea privind suspendarea din functie a Presedintelui este un document ce trebuie analizat cu maxima atentie.

Chiar daca aceasta solicitare are o evidenta dimensiune politica, procedura pe care o demareaza este una constitutionala, si, ca atare, juridica. Prin urmare, el este un document juridic de maxima importanta.
O lectura atenta, prin prisma textului constitutional si a jurisprudentei Curtii Constitutionale, duce la concluzie evidenta ca, pe baza acestei solicitari de suspendare a Presedintelui, avizul consultativ al Curtii Constitutionale nu poate fi decat unul negativ.

Desi este putin probabil ca un asemenea aviz negativ va stopa procesul demarat de cateva zile de majoritatea parlamentara (doar lipsa oricarui aviz din partea Curtii ar putea, teoretic, sa aiba un asemenea efect), avizul Curtii Constitutionale si justificarea acestuia sunt extrem de importante pentru viitorului democratiei constitutionale in Romania.

Autorii solicitarii de suspendare justifica acest demers prin faptul ca “Presedintele, spre deosebire de Primul-ministru, nu raspunde pentru faptele sale in fata Parlamentului, decat prin procedura suspendarii/demiterii, cu alte cuvinte scapa controlului obisnuit, reciproc, democratic, al puterilor in stat.”

Insa nu aceasta este structura institutionala prin care functioneaza statul roman de mai bine de doua decenii. Institutia suspendarii Presedintelui nu are rolul de a asigura echivalenta intre sanctionarea de catre Parlament a Presedintelui si a Primului-ministru. Diferenta esentiala este ca, spre deosebire de institutia Primului- ministru si a Guvernului, legitimitatea institutiei Presedintelui se bazeaza pe alegerea directa a acestuia de catre cetateni. Data fiind aceasta legitimare directa, Constitutia il izoleaza in mod deliberat pe Presedinte de presiuni din partea Parlamentului.

O exceptie relativa este mecanismul suspendarii Presedintelui, acesta fiind necesar, printre altele, si dat fiind ca prevederile constitutionale ii asigura Presedintelui imunitatea (Art 84 (2)).

In cazul exceptional in care Presedintele “incalca grav prevederile Constitutiei” (art 95), Constitutia aloca Parlamentului raspunderea sanctionarii Presedintelui, in calitatea sa de celalalt for institutional cu legitimare directa din partea cetatenilor suverani. Intr-o asemenea situatie, Parlamentul poate sa il suspende pe Presedinte pe o perioada limitata pana la organizarea unui referendum, Constitutia nepermitand ca reprezentatii din Parlament sa ia o decizie definitiva referitoare la persoana ce ocupa institutia Presedintelui.

Intreaga structura constitutionala indica faptul ca mecanismul suspendarii este unul exceptional. Aceeasi concluzie deriva si din interpretarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, care, prin Avizul Consultativ nr. 1 din 5 aprilie 2007, constata ca “nu orice fapta de incalcare a prevederilor Constitutiei poate justifica suspendarea din functie a Presedintelui Romaniei, ci numai “fapte grave”, cu intelesul complex pe care aceasta notiune il are in stiinta si practica dreptului”. Printre aceste “fapte grave”, jurisprudenta Curtii enumera acte prin care Presedintele Romaniei ar impiedica functionarea autoritatilor publice, ar tulbura ordinea constitutionala ori ar urmari schimbarea ordinii constitutionale.

Surprinde faptul ca solicitarea de suspendare a Presedintelui nu ia in consideratie aceasta interpretare a articolului 95 din Constitutie prin Avizul Consultativ al Curtii nr. 1 din 5 aprilie 2007. Din contra, solicitarea se bazeaza pe o interpretare pe care Curtea a respins-o in termeni categorici in 2007. Ne-am fi asteptat ca juristii care au redactat, sau au fost consultati la redactarea, acestui document sa fie la curent cu jurisprudenta Curtii in privinta articolului 95 din textul Constitutional.

In ce urmeaza, discut cateva dintre motivele pentru suspendarea Presedintelui, asa cum reies din solicitarea de suspendare.

I. Uzurparea de catre Presedinte a rolului Primului- ministru
Primul motiv pentru solicitarea suspendarii Presedintelui este “uzurparea” de catre acesta a rolului Prim-ministrului si substituirea in atributiile constitutionale ale Guvernului. Acest motiv, si justificarea aferenta, denota o neintelege de baza a regimului constitutional semiprezidential al Romaniei.

Implicarea Presedintelui in politicile Guvernului este reala, insa, sub regimul actualei Constitutii, este perfect constitutionala. Raspunzand unei imputari identice in 2007, Curtea a stabilit in Avizul Consultativ dat atunci, ca Presedintelui “nu i se interzice sa pastreze legaturi cu partidul care l-a sustinut in alegeri sau cu alte partide politice. O asemenea interdictie nici nu ar fi in spiritul Constitutiei, in conditiile in care Presedintele Romaniei este ales in functie prin sufragiu universal, pe baza unui program politic, si are fata de electorat datoria sa actioneze pentru indeplinirea acestui program” (pct. 3.2. din Avizul Consultativ nr. 1/ 2007).

Un regim semi-prezidential se caracterizeaza prin flexibilitatea data de raportul politic dintre Presedinte si majoritatea parlamentara ce sustine Guvernul in exercitiu. Cand presedintele si majoritatea parlamentara sunt de aceeasi culoare politica (Iliescu – Vacaroiu, Basescu – Boc) iar Presedintele ia decizia politica de a se implica in politica Guvernului, atunci un sistem semi-prezidential functioneaza aproape ca un regim prezidential. Pe de alta parte, intr-o situatie de coabitare intre un Presedinte si un Prim- ministru ce apartin unor forte politice diferite, regimurile semi-prezidentiale functioneaza mai mult ca regimuri parlamentare usor modificate pentru a permite Presedintelui exercitarea atributiilor executive limitate pe care le confera Constitutia, in ce priveste politica externa si de aparare.

Cu alte cuvinte, gradul de influenta al Presedintelui in politica statului depinde de Primul- ministru, nu de Presedinte. Primul-ministru va determina aceasta relatie dupa cum ii permit fortele politice ce asigura sustinerea Guvernului in Parlament. Influenta politica a presedintelui Basescu este diferita acum, cand Primul- ministru este dl Ponta, fata de atunci cand Primul-ministru era dl Boc. Aceasta este logica constitutionala a sistemului semiprezidential cu avantajele (flexibilitate) si dezavantajele sale (blocaj institutional). Actorii politici precum Presedintele nu pot face obiectul suspendarii atunci cand actioneaza potrivit logicii politice dictate de structura institutionala a statului.

Initierea procedurii de suspendare a Presedintelui, imputand influenta politica a acestuia, reprezinta o confuzie de baza in legatura cu functionarea sistemului constitutional.

II. Incalcarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor
Acest cap de acuzare este justificat, in solicitarea de suspendare, prin declaratiile Presedintelui privitoare la masurile de austeritate. In opinia semnatarilor acestei solicitari, Presedintele a incalcat prin aceste declaratii drepturi fundamentale precum dreptul la pensie.
Aici se cuvin facute cateva clarificari. In primul rand, drepturile fundamentale ale cetatenilor pot fi incalcate prin acte normative – precum legi sau ordonante de urgenta – insa nu prin declaratii ale actorilor politici, oricare ar fi ei. In cazul in care cetatenii considera ca drepturile fundamentale le-au fost incalcate prin masurile de austeritate adoptate de Guvern, se pot adresa, dupa cum de altfel au si facut-o, instantelor de judecata care solicita apoi Curtii Constitutionale o decizie privind validitatea actului atacat. Din acest motiv, Avizul Consultativ nr. 1 din 5 aprilie 2007 mentioneaza ca “fapte grave” in sensul art. 95 pot fi “actele de decizie sau sustragere de la indeplinirea unor acte de decizie obligatorii prin care Presedintele Romaniei … ar suprima sau ar restrange drepturile si libertatile cetatenilor.”

Aceasta este unica interpretare posibila. Altfel, suspendarea Presedintelui pentru declaratii politice ar constitui ea insasi o sanctiune ce incalca dreptul la libera exprimare, drept garantat de Constitutie tutoror cetatenilor, inclusiv actorilor politici precum Presedintele tarii. Decizia Curtii Constitutionale nr. 53 din 28 ianuarie 2005 este clara in aceasta privinta. Este adevarat, dupa cum mentioneaza si Curtea in acea decizie, ca acest drept la libera exprimare nu este absolut. Spre exemplu, un oficial al statului poate fi sanctionat de catre Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii pentru afirmatii discriminatorii la adresa comunitatii rome, asa cum a fost cazul cu Presedintele Basescu in mai multe ocazii.

Insa declaratiile politice, cum sunt cele mentionate in Partea a II-a a solicitarii de suspendare nu pot face obiectul ingradirii libertatii de expresie garantate de Constitutie.

III. Incalcarea principiului separatiei puterilor in stat si a independentei justitiei.
Acuzele aduse Presedintelui sunt extrem de grave si intra, in opinia semnatarilor solicitarii de suspendare, in “sfera penalului”. In ce priveste principiul separatiei puterilor in stat, principala acuza este ca acesta a “cerut Guvernului sa legifereze practic fara Parlament”.

Practica guvernarii prin ordonante de urgenta are, intr-adevar, un impact profund negativ asupra democratiei constitutionale. Cateva observatii sunt insa relevante. In primul rand, potrivit Constitutiei, Guvernul este institutia care adopta ordonante de urgenta. In masura in care Guvernul abuzeaza de aceasta compenta, tot textul constitutional este cel care prevede modalitatea de atac: la Curtea Constitutionala sau in fata Parlamentului, prin motiune de cenzura. Insa raspunderea pentru eventualul abuz apartine solidar membrilor Guvernului si Primului ministru, nu Presedintelui.

Un alt motiv invocat de autorii solicitarii de suspendare este ca Presedintele a incalcat principiul separatiei puterilor in stat prin atacuri publice la adresa Parlamentului, si in special a Senatului. Motivatia autorilor suspendarii mentioneaza atacuri publice sub forma declaratiilor politice.

Insa, dat fiind ca suspendarea Presedintelui nu este un act cu caracter pur politic, ci juridic/constitutional, dovada ce ar fi trebuit adusa de catre autorii solicitarii de suspendare este ca aceste declaratii “tulbura ordinea constitutionala sau ar urmari schimbarea ordinii constitutionale” (Avizul Consultativ nr. 1, din 5 aprilie 2007, paragraful 2). Solicitarea insa include o singura declaratie a Presedintelui, ce in mod evident este insuficienta.

“Incalcarea grava si repetata a independentei justitiei” este demonstrata prin declaratii facute in contextul conflictul pe tema rolului CSM in reforma justitiei. In avizul in 2007, Curtea a raspuns unor acuze similare la adresa Presedintelui aratand ca acesta are, conform Constitutiei, un rol activ, si nu protocolar sau simbolic, in viata politica. In ce priveste faptele imputate de prezenta solicitare de suspendare, Curtea poate arata ca, data fiind monitorizarea Romaniei de catre Uniunea Europeana pe tema reformei in justitie, si a atributiilor Presedintelui in domeniul politicii externe, declaratiile Presedintelui referitoare la reforma CSM si la reforma justitie, in general, nu au caracter decizional si nu pot face obiectul suspendarii.

Pentru a concluziona, initierea suspendarii Presedintelui este un act de importanta majora, indiferent de persoanele ce se afla la conducerea institutiilor statului la acel moment.

Ca atare, am fi sperat ca, din punctul de vedere al argumentelor constitutionale si chiar al redactarii, actul de solicitare a suspendarii din functie a Presedintelui va fi de o calitate pe masura importantei demersului constitutional pe care il initiaza.

Chiar si atunci cand cauza pe care o pledeaza nu are mari sanse de reusita, documentele juridice de o asemenea importanta au o anumita rigoare, eleganta si tinuta intelectuala. Citind cu atentie solicitarea de suspendare, constatam ca si aceasta este una dintre lectiile pe care le avem inca de invatat.

............................................................................

Suntem un grup de entuziasti, majoritatea voluntari, care consideră că

presa nu este doar o ”gura de iad”

iar libertatea de exprimare NU este libertatea de a minți ci

LIBERTATEA DE A AFLA SI A SPUNE CAT MAI MULT ȘI MAI DES ADEVARUL.

Cei care controleaza presa

(intrega presa se afla in mana unor particulari cu conexiuni aproape clare)

urmaresc sa genereze agitatie, violenta, sa faca publicitate sexualitatii desantate si practicilor sexuale deviante, sa glorifice lipsa de educatie,

sa afecteze pacea fireasca intre cetatenii romani de etnie romana si cei de etnie maghiara,

sa foloseasca minoritatile etnice si sexuale pentru a discrimina majoritatea si a o controla.

Toate acestea se desfasoara conform unui plan intocmit cu precizie si pe care chiar și unii masoni, scarbiti de mizeria care erau pusi sa o faca de catre superiorii masoni, l-au deconspirat.

Ce putem face? Sa ne informam corect, sa fim prietenii si binevoitori unii cu altii, sa ne educam si sa ne unim pentru a face binele.

Cel mai bun ajutor pe care il puteti oferi este

share pe facebook,

înscriere în lista de prieteni,

like pe pagina noastră rostirea și

răspândirea orice prin mijloace proprii a acestor informații !

............................................................................ .