.............................................................................

...cel mai bun ajutor pentru valoarea acestor informații primite este share pe facebook... și oriunde altundeva !

............................................................................

20140217_092341_LLSDefiniția oficială a Holocaustului

Pe site-ul de la Yad Vashem, celebrul memorial de la Jerusalim, apare această definiție a Holocaustului:

«În centrul Holocaustului a stat decizia de a ucide fiecare evreu – bărbaţi, femei şi copii».
Se potrivește oare această definiție pentru legislația anti-evreiască dată de Ion Antonescu sau cu evenimentele petrecute în România și în Transnistria?! Definiția de mai sus are acoperire numai în ceea ce s-a petrecut cu evreii în Transilvania de Nord-Vest, aflată sub administrația Budapestei în acei ani.

A se compara această definiție oficială a Holocaustului cu definiția inventată la Institutul Elie Wiesel, unde expresia (și ideea) „decizia de a ucide fiecare evreu” este înlocuită cu …sinonimul „persecuția împotriva evreilor”.

DA, a existat în România un regim vexatoriu, de persecuții la adresa evreilor, regim impus însă de „Uniunea Europeană” de atunci, cu sediul la Berlin. În comparație cu celelalte țări din amintita „Uniune”, România a cedat cel mai greu presiunilor naziste, A INTERZIS GERMANILOR EXTERMINAREA EVREILOR ROMANI și a impus sancțiunile cele mai ușor de suportat pentru evreii săi!”

 

 

 

 

 

“Luni, 17 februarie 2914, așa cum am anunțat și pe site-ul nostru, www.ioncoja.ro, în Aula Academiei Române s-a ținut o reuniune pe tema veșnic vie a Holocaustului. A holocaustului din România, desigur! Era a nu știu câta holocaustologeală – termenul nu-mi aparține, găzduită în cea mai prestigioasă instituție și incintă dedicată adevărului istoric.

Numai că de data asta era prima reuniune a holocaustologilor după penibilul (pentru ei!) moment, petrecut cu câteva luni în urmă, când profesorul universitar VLADIMIR ILIESCU, istoric român stabilit în Germania înainte de 1990, excedat de prostiile pe care le auzise de la câțiva antevorbitori, s-a ridicat și a declarat că el, ca istoric și ca bucovinean, ca persoană care a întemeiat o fericită și onorabilă familie mixtă româno-evreiască, știe bine că „în România nu a fost Holocaust”!

Probabil că acesta a fost motivul organizării reuniunii de luni: pentru revanșă. Li s-a oferit holocaustologilor prilejul de a veni cu noi argumente, cu noi „informații istorice și mărturii privind holocaustul din România”. Și să infirme astfel declarația intempestivă și iresponsabilă a domnului din Germania!

Din păcate, organizatorii au greșit din start: s-au lăudat cu această reuniune, au publicat anunțul respectiv pe site-uri care împărtășesc în lume noua religie a holocaustului, au făcut oarece tam-tam. Așa au aflat de reuniune și mulți necredincioși, așa numiții negaționiști. Unul dintre ei este și subsemnatul. Mă gândeam să merg și eu să ascult la prima mână minciunile holocaustizanților, nu reușesc să mă satur de ele! Nu am norocul să fac și eu o idiosincrazie la acest subiect, poate chiar două, așa cum au făcut majoritatea istoricilor români, inclusiv cei academici, de ocolesc acest subiect cu batista la nas!… (a se vedea mai jos, în continuare, motivul exact!)

Mă gândeam chiar să cer cuvîntul, dacă se va putea, și să-i mulțumesc domnului profesor VLADIMIR ILIESCU, la locul faptei, pentru fapta sa minunată! Să ne trăiți, domnule profesor, alături de distinsa doamnă profesoară Maria Iliescu!…

…Nu prea îmi convenea ora însă!

Am primit din fericire un telefon care a rezolvat toate necunoscutele ecuației: m-a sunat un june român naționalist. Se mai întâlnise cu câțiva flăcăi de același calibru și se gândeau să nu lase neonorată invitația de pe site-ul HISTORIA…

Și, din una în alta, au alcătuit un text, un fel de potpuriu din textele de pe internet ale subsemnatului ION COJA, pe care se gândeau să le ofere participanților la amintita reuniune. Tot așa: ca „informații istorice și mărturii privind Holocaustul din România”! Cum că n-a fost, n-a fost niciun holocaust, după capul lor și al autorului antologat…

M-au sunat și m-au întrebat dacă sunt de acord să mai semnez o dată acele texte.

Și ce o să faceți cu ele?, am întrebat.

Mi-a plăcut răspunsul: le oferim celor din sală, veniți să afle noi informații istorice etc., etc.

Mi-am dat acordul fără să mai fac vreun moft, iar apoi, luni pe la ora 10, am aflat că operațiunea „chermeza sionistă” – acesta este numele de cod, a fost un deplin succes. S-au răspândit o sută de mape la fiecare academician prezent în sală, precum și la o bună parte din publicul ne-academic. Mulți dintre ei viitori academicieni. Un public cum nu se putea mai bun! Și mult mai numeros decât publicul care l-a aplaudat cu frenezie pe domnul Iliescu!

Așa că fiecare persoană din aulă a avut ce citi în timpul plicticoaselor fonfăieli holocaustologizante, de la pupitrul Academiei, pângărită încă o dată de minciunile arhi-cunoscute!

Fiecare mapă conținea paginile care urmează, inclusiv foaia de titlu:

AUDIATUR ET ALTERA PARS!

Ion Coja, 17 februarie 2014, ora 13

L I C A R

LIGA pentru

COMBATEREA ANTI – ROMÂNISMULUI

Audiatur

et

Altera Pars!

Samizdat

Cu o parte din informațiile și mărturiile care n-au fost invitate la

Reuniunea „INFORMAȚII ISTORICE ȘI MĂRTURII PRIVIND HOLOCAUSTUL DIN ROMÂNIA” organizată de Academia Română, împreună cu Federația Comunităților Evreiești din România, Asociația Evreilor din România Victime ale Holocaustului și Institutul Național pentru Studiul Holocaustului din România „Elie Wiesel”, în ziua de 17 februarie 2014, la Aula Mare a Academiei Române.

Din partea LICAR

Liga pentru Combaterea Anti – Românismului

I. Scrisoare deschis adresată

Domniei Sale Domnului academician IONEL HAIDUC,

Președintele Academiei Române,

în legătură cu Reuniunea „INFORMAȚII ISTORICE ȘI MĂRTURII PRIVIND HOLOCAUSTUL DIN ROMÂNIA” organizată de Academia Română, împreună cu Federația Comunităților Evreiești din România, Asociația Evreilor din România Victime ale Holocaustului și Institutul Național pentru Studiul Holocaustului din România „Elie Wiesel”, în ziua de 15 februarie 2014, la Aula Mare a Academiei Române.

Stimate domnule președinte Ionel Haiduc,

Acuzația de holocaust, de genocid, este cea mai gravă acuzație care se poate aduce unui popor, unei națiuni, unei țări! Această acuzație a fost adusă poporului român! Ca români, fiecare dintre noi a luat cunoștință de această acuzație cu maximă îngrijorare și nu ne putem găsi liniștea până când adevărul, oricare ar fi el, nu va fi stabilit cu toată certitudinea.

Este lucrul cel mai firesc ca această acuzație să fie examinată cu toată seriozitatea de instituția cea mai legată de cauza adevărului: Academia Română! Ne bucură atenția pe care Academia Română o acordă acestui subiect! Nu există subiect mai „fierbinte” pentru cei care cercetează adevărul despre români, despre trecutul lor istoric recent sau mai îndepărtat în timp!

În numele meu și al colegilor mei, vă felicit pe dumneavoastră și pe colegii dumneavoastră pentru înțelegerea corectă a obligațiilor pe care le creează cumplita acuzație de holocaust. Cei care au formulat-o trebuie ajutați pe toate căile să-și spună păsul, să-și prezinte „informațiile și documentele” pe care se întemeiază plângerea lor! Academia Română și-a înțeles menirea și, iată, pentru a câta oară oferă nobila și prestigioasa sa funcție de gazdă pentru cei care ne acuză de genocid?!

Domnule președinte Ionel Haiduc,

Dinaintea acestor acuzații de genocid s-a născut și reacția firească de îndoială, de suspiciune, de nemulțumire, ba chiar de contestare față de valoarea probatorie pe care o au „informațiile istorice și mărturiile privind Holocaustul din România”! De pe această poziție de contestare a holocaustului au fost invocate o sumedenie de informații cu grad mare de certitudine, precum și mărturiile inechivoce ale celor mai importanți evrei care au fost contemporani cu acele evenimente, în frunte cu Alexandru Șafran, rabinul șef al evreilor din România, Wilhelm Filderman, liderul evreilor din România, Marius Mircu, scriitor, Nandor Gingold, Moshe Carmilly și mulți, mulți alții. Toți acești evrei de mare ținută intelectuală au mai trăit ani mulți după producerea „holocaustului” și s-au menținut mereu pe această poziție: în România nu a fost Holocaust…

Trebuie precizat că o acuzație de Holocaust, venită din partea evreilor din România sau din partea evreilor din Israel ori din diaspora evreiască, nu s-a produs mai înainte de 1990, ceea ce, evident, scade mult din seriozitatea și temeinicia acestei acuzații!…

În consecința celor de mai sus, vă rugăm, stimate domnule Președinte al Academiei Române, să permiteți organizarea, în cel mai scurt timp, a unui simpoziona cu tema simetrică: Informații istorice și mărturii privind absența României de pe harta Holocaustului. Titlu probabil provizoriu. Simpozion care să fie găzduit, firește, în aceeași prestigioasă și sacră Aulă a Academiei Române…

Personal mă simt legat de acest subiect prin discuțiile purtate cândva cu marele profesor și om de știință care a fost Alexandru Graur. Sunt convins că dacă ar mai fi trăit să apuce acuzele de Holocaust aduse României, românilor, ar fi fost primul și cel mai vehement contestatar al zisului Holocaust. Mă simt dator față de Alexandru Graur, care a adus Academiei Române un plus substanțial de prestigiu intelectual și moral, să prezint posterității sale mărturia pe care a depus-o în mai multe rânduri în fața mea și a altor colegi de catedră. Aula Academiei este locul cel mai potrivit pentru lansarea acestei mărturii „privind absența României de pe harta Holocaustului”. Vă rog să nu-mi refuzați posibilitatea de a-l readuce printre noi pe Alexandru Graur… Măcar pe durata câtorva ore „academice”!

Cu urări de bine,

Ion Coja, președinte al LICAR – Liga pentru Combaterea Anti-Românismului

București, 17 februarie 2014 ”

 

LICAR la Academia Romana

sursa si foto: http://rapcea.ro/

............................................................................

Suntem un grup de entuziasti, majoritatea voluntari, care consideră că

presa nu este doar o ”gura de iad”

iar libertatea de exprimare NU este libertatea de a minți ci

LIBERTATEA DE A AFLA SI A SPUNE CAT MAI MULT ȘI MAI DES ADEVARUL.

Cei care controleaza presa

(intrega presa se afla in mana unor particulari cu conexiuni aproape clare)

urmaresc sa genereze agitatie, violenta, sa faca publicitate sexualitatii desantate si practicilor sexuale deviante, sa glorifice lipsa de educatie,

sa afecteze pacea fireasca intre cetatenii romani de etnie romana si cei de etnie maghiara,

sa foloseasca minoritatile etnice si sexuale pentru a discrimina majoritatea si a o controla.

Toate acestea se desfasoara conform unui plan intocmit cu precizie si pe care chiar și unii masoni, scarbiti de mizeria care erau pusi sa o faca de catre superiorii masoni, l-au deconspirat.

Ce putem face? Sa ne informam corect, sa fim prietenii si binevoitori unii cu altii, sa ne educam si sa ne unim pentru a face binele.

Cel mai bun ajutor pe care il puteti oferi este

share pe facebook,

înscriere în lista de prieteni,

like pe pagina noastră rostirea și

răspândirea orice prin mijloace proprii a acestor informații !

............................................................................ .