indexVă așteptați ca bunăstarea dvs. și a familiei dvs. să crească după aderarea la UE? Cam așa suna o întrebare de sondaj pe la începutul anilor două mii. Pe un slide folosit de mine la multe conferințe am și acum răspunsurile de prin 2002-2003, cu România în vîrful plutonului, 98% au răspuns da, deși nici 50% nu ar fi putut răspunde corect la întrebarea: cum se numește entitatea politică la care țara noastră aspiră să adere? Ciprul, în schimb, era pe ultimul loc. Cînd, prin 2008, l-am invitat la Berlin pe Donato Chiarini, ultimul șef al Delegației Comisiei UE la noi, care fusese în Cipru chiar în 2004, anul aderării, studenții mei l-au criticat dur că de ce nu a profitat de condiționalitățile de aderare pentru a reunifica insula. Ce ocazie mai bună decît să le spui: nu intrați dacă nu vă reunificați? Atunci, ca și acum, grecii ciprioți au făcut doar ce au vrut ei, reunificarea promisă UE a fost votată în partea turcească, dar a căzut la referendum în partea grecească. Nu s-a făcut nici măcar un MCV (să se rezolve în primii trei ani după aderare) și partea grecească, ajutată puternic de Grecia a intrat fără condiții în UE. Chiarini, un diplomat versat, de școală veche, care era cel mai încercat ambasador UE în conflicte, s-a apărat foarte clar și cinic. El a spus : păi, ce avantaje aveam eu de negociat ? Ei nu se omorau oricum să intre în Europa, eu a trebuit să le vînd Europa, trăiau liniștiți din off shore-uri și paradisul lor fiscal și erau, dimpotrivă, foarte preocupați că o să îl piardă intrînd în UE, și a trebuit să le dau asigurări, de care de altfel nu eram prea sigur, că vor fi OK. read more