127593Invitația adresată de NATO Muntenegrului, de a se alătura alianței nord-atlantice este mai mult decât un gest de bunăvoință față de fost republică iugoslavă. Este încă un semn al luptei pentru influență asupra Balcanilor, dintre Rusia și Statele Unite. Iar America se află în ofensivă. Concluzia aparține unui editorial publicat pe site Politico.eu. Într-o analiză pentru Politico. eu, Jorgen Samso explică, după anunțul privind invitația adresată Muntenegrului de a deveni membră NATO, care sunt mizele geostrategice ale deciziei blocului militar, de ce au reintrat Balcanii în atenția americanilor și pe câte fronturi acționează Washington-ul pentru a scoate Serbia de sub influența Rusiei și a o aduce de partea sa. Acesta este textul integral al analizei “Tentativa de control a Washington-ului în Balcani”. În ultimele săptămâni, înalți oficiali din SUA și NATO au vizitat capitalele Croației, Serbiei și Muntenegrului, încercând să reactiveze eforturile in impas de aducere a regiunii mai aproape de Occident. Invitația adresată Muntenegrului de a face parte din alianța nord-atlantică este parte a acestei inițiative diplomatice americane. Dar Kremlinul cataloghează această mișcare drept “provocare”. Muntenegru este prima țară, în ultimii șapte ani, care beneficiază de “politica ușilor deschise” a NATO și în care o a treia țară, adică Rusia, ar trebui să aibă un cuvânt de spus. În spatele scenei alianței, dezbaterile au fost destul de controversate, iar invitația ce urma să fie adresată Muntenegrului nu părea garantată. Bătălie diplomatică Italia, Olanda și Germania au fost reticente în privința amestecării NATO într-o confruntare directă cu Rusia pe tema conflictului din Ucraina sau a oricărei posibile extinderi a blocului militar. Președintele francez François Hollande, care, în martie, alături de cancelarul german Angela Merkel au intermediat Acordul de încetare a focului de la Minsk, au spus că “poziția actuală a Franței este de a refuza orice nou membru în cadrul NATO”. Un semn de disconfort al Berlinului a venit din partea ministrului german de Externe, Frank-Walter Steinmeier, care a venit cu propunerea de a revitaliza muribundul Consiliu NATO-Rusia, idee acceptată de restul membrilor alianței chiar în noaptea de dinaintea lansării invitației către Muntenegru. “Am discutat foarte mult noaptea trecută asupra faptului că încercăm să minimalizăm riscurile și să încurajăm legăturile cu Rusia”, preciza Steinmeier. Dar administrația Obama, care până în această toamnă nu părea interesată în vreun fel de Muntenegru, și mai multe state est-europene, au dat lansat ofensiva finală în ultimele săptămâni, comnform unor diplomați NATO. Au decis să facă asta pentru o țară din Balcani care numără 620.000 de locuitori, cu legături istorice extrem de strânse cu Moscova, cu o armată formată din 2.000 de oameni și cu antecedente și cu performanțe slabe în reformarea serviciilor secrete și a armatei. “Aș vrea să spun Rusiei și oricărei alte țări care se teme: Nu este o chestiune care se concentrează în mod special asupra lor. Se concentrează asupra potențialului apărării împotriva oricui sau oricărei amenințări”, afirma, joi, la sediul NATO, secretarul american de Stat, John Kerry. După o intâlnire cu ambasadorii NATO la Podgorica, capitala Muntenegrului, în luna octombrie, SUA au dat pe repede înainte procesul de includere a țării, încurajând-o pe calea reformelor și a stabilității regionale, au precizat oficialii. “În general, relațiile din Balcani cu SUA au devenit mai puternice, iar regiunea a devenit punctul central al scenei internaționale”, afirmă Igor Tabak, analist militar de la Zagreb. “Confruntarea a devenit vizibilă în state ca Serbia și Muntenegru, în care Rusia și SUA au interese care intră în coliziune”. Ultimele două țări membre NATO au fost Croația și Albania, care au primit invitația oficială în 2008 și au intrat ‘în blocul militar în 2009. “Acum, odată cu invitația adresată Muntenegrului, NATO cucerește Balcanii bucată cu bucată”, afirmă Stefano Stefanini, fost ambasador al Italiei la NATO, care a luat parte la negocierile de extindere din 2008. “Imaginați-vă Balcanii ca pe o balanță. De fiecare dată când muți o greutate, mică sau mare, balanța se înclină – de la instabilitate la stabilitate”. Muntenegru a reintrat în atenția Washington-ului anul trecut, în urma anexării Crimeii de către Rusia și a conflictului din estul Ucrainei. L-au făcut pe John Kerry să folosească retorica Războiului Rece, numind Serbia, Kosovo, Macedonia și Muntenegru drept noile avanposturi împotriva influenței crescânde a Rusiei în Europa. “Rusia s-a angajat într-un efort masiv de a influența unele state”, spunea Kerry intr-o comisie senatorială. Mișcându-se din nou pe repede înainte, Kerry a mers de curând la Belgrad, unde s-a întâlnit cu premierul sârb Aleksandar Vučici și a cerut guvernului să facă mai mult pentru normalizarea relațiilor cu fosta provincie sârbă, Kosovo, a cărei independență nici Belgradul nici Rusia nu o recunosc. Vucici a vizitat de două ori SUA în acest an. În urmă cu două săptămâni, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a mers și el la Belgrad, anunțând “un nou început” în relațiile cu Serbia, țară bombardată de SUA și aliații săi din NATO au bormbardat-o în 1999 timp de 79 de zile.”Dorința Muntenegrului de a deveni membră NATO este ceva ce e mai presus de decizia NATO și de Muntenegru”, declara șeful NATO. Campania NATO din Kosovo a lăsat amintiri dureroase la Belgrad iar Serbia este foarte atentă, încercând să facă pași înainte în procesul său de aderare la UE, balansând între Est și Vest și dorind să rămână neutră din punct de vedere militar. Imediat după vizita sa la Washington, în septembrie, Vucici a mers la Moscova pentru a se întâlni cu președintele Vladimir Putin. El a reafimat că Belgradul se opune sancțiunilor occidentale impuse Rusiei. În  octombrie, la Belgrad, Serbia a organizat o mare paradă militară, la care Putin a fost invitat de onoare. Lipsa de interes a Belgradului față de NATO i-a determinat pe americani să acționeze pe alte fronturi. Încurajând, pe de-o parte, relațiile prin vizite de stat, și, pe de altă parte, printr-o implicare mai activă a ambasadei la Belgrad. O a treia cale este cea a exercițiilor militare, afirmă Tabak, amintind că, în urmă cu două luni, soldații sârbi au participat în Ungaria, țară NATO, la un exercițiu militar alături de trupele SUA. “Au loc destul de frecvent astfel exerciții militare regionale, cu state vecine care sunt membre NATO, și adeseori au o componentă americană”, explică Tabak. “Este un mod de consolidare a încrederii și a relațiilor din domeniul apărării”. O regiune cu probleme Deși NATO  a lansat invitația Muntenegrului iar acest stat ar urma să fie se alăture, oficial, blocului militar în 2016, la summit-ul NATO de la Varșovia, opinia publică este divizată. Pe de-o parte este guvernul pro NATO al premierului Milo Djukanovici, care a condus Muntenegru timp de 25 de ani. Fost comunist, devenit naționalist pentru că dorea “o Serbie mai mare”,el a devenit în anii 90 unul dintre cei mari susținători ai independenței Mutenegrului. Muntenegru s-a rupt de Serbia în 2006, bătând ultimul cui în coșciugul a ceea ce fusese Iugoslavia. De cealaltă parte a dezbaterilor din Muntenegru se află opoziția pro rusă și pro sârbă, care boicotează parlamentul. Și care, în această toamnă, a organizat proteste violente împotriva premierului și a NATO. Criza politică din Muntenegru, la care se adaugă o opinie publică divizată în privința NATO l-au determinat pe Stoltenberg să facă mai multe vizite la Podgorica, pentru a se asigura că sunt îndeplinite condițiile pentru aderarea acestei țări la blocul militar. Diplomații consideră că Muntenegru mai are încă multe de făcut pentru combaterea corupției, la fel ca multe alte state din Balcani, unde acest fenomen este larg răspândit, iar  serviciile secrete muntenegrene trebuie să iasă de sub influența Rusiei. Pentru celelalte state din Balcani, intrarea în NATO este încă departe. Alianța ezită să primească în rândul său state care au dispute teritoriale nerezolvate, cu excepția Kosovo. Bosnia-Herzegovina se luptă încă cu un sistem politic pe baze etnice, extrem de complicat, creat în urma Acodurilor de pace de la Dayton, de acum 20 de ani. Republica Srpska, dominată de sârbi, se opune intrării în NATO. Macedonia, considerată mult mai pregătită pentru o invitație, este prinsă într-o dispută obscură cu Grecia, membră NATO, provocată de numele său. Piesa energiei în puzzle-ul securității Washington-ul își apără interesele de securitate din Balcani și pe alt front strategic: energia. Zagrebul a anunțat crearea unui terminal de gaz lichefiat pe insula Krk, plan decisiv pentru ambițiile Croației de a deveni un nod energetic regional menit să diminueze dependența Uniunii Europene de gazul rusesc. Americanii sprijină proiectul Krk, ca parte a unui coridor al gazelor care pornește din Azerabaidjan, via Turcia și Grecia, prin Albania, Montenegru și Croația și prin nordul Europei, rută cunoscută drept Gazoductul Adriatico-Ionian. “În viitor, Croația poate deveni importantă ca poartă a energiei pentru Europa”, a afirmat Davor Stern, fost ministru croat al Economiei. Un alt semn al atenției speciale pe care SUA au decis să o acorde Balcanilor a fost dat de vizita vicepreședintelui american Joe Biden la Zagreb, luna trecută, acesta fiind cel mai important oficial al administrației de la Washington care vizitează Croația, de la venirea la putere a lui Obama. Conducta de gaz s-a aflat și pe agenda discuțiilor dintre SUA și Serbia, în februarie. În timpul întrevederii de la Washington dintre Vucici și Biden, acesta din urmă a sugerat că terminalul Krk ar putea fi folosit pentru a aproviziona Serbia printr-un gazoduct din Ungaria. “S-a arătat că, probabil, rolul geostrategic al acestei regiuni, în ceea ce privește securitatea energetică, este, în sfârșit, recunoscut”, spune Stern. Serbia este dependentă de gazul rusesc, iar o subsidiară a gigantului rusesc Gazprom deține o participație importantă la una dintre cele mai mari companii sârbe de gaze și petrol. De aceea, sârbii au fost foarte dezamăgiți, anul trecut, când proiectul gazoductului South Stream, al Rusiei, care urma să treacă prin Serbia, a căzut. sursa si foto: http://www.activenews.ro