.............................................................................

...cel mai bun ajutor pentru valoarea acestor informații primite este share pe facebook... și oriunde altundeva !

............................................................................

Independenţa individuală este un termen aproape şters din conştiinţa niponă. O dovadă este însăşi prezența formulei „noi, japonezii”, în loc de „eu” în exprimarea curentă. Printre cele 130 de milioane de suflete care populează astăzi Japonia e loc, însă, şi pentru excepţii. Mai ales dacă ţi-ai luat zborul către „ciudatul” Occident. Este cazul lui Yasuyuki Takagi. Un personaj fascinant, plin de umor, care, împreună cu familia, şi-au petrecut jumătate din viaţă în afara arhipelagului. Ultimii 15 ani, în România, o ţară în care şi astăzi domnul Takagi este zilnic surprins de câte ceva…

“Omul trebuie să facă ce are el de făcut, spunea John Wayne, în filmul “Diligenţa”. În Japonia, omul trebuie să facă ce au ceilalţi din grupul lui de făcut, iar ei nu se află într-o diligenţă, ci sunt toţi în aceeaşi barcă.” Ghidul Xenofobului, Japonezii. Cei patru autori ai acestui mic tratat despre Japonia ne mai informează cu umor că „În societatea japoneză, bunăstarea ta este treaba tuturor. Oamenii vor fi alături de tine când ai nevoie de ei, dar şi când nu ai. Te vor urma chiar până în mormânt, ca să se asigure că eşti îngropat cum se cuvine. Fiecare individ face parte dintr-un grup, iar grupul este mereu pe primul plan”. Despre acest concept atât de străin nouă – grupul şi grija faţă de el – am vorbit cu Yuki Takagi şi cu soţia sa, doi dintre cei 250 de japonezi care trăiesc în România şi cele mai desăvârşite gazde pe care ne-a fost dat să le întâlnim. Un întreg ritual de pregătire a însemnat primirea noastră în casa lor, decorată într-un echilibrat amestec de simboluri occidentale şi japoneze. O mărturie vizuală despre ceea ce au devenit departe de ţara natală Eiko şi Yuki.

Casa noastră, un loc pentru toată lumea
Cei doi se află în România din ’97. Aici le place, aici şi-au crescut şi educat cei 3 băieţi, care între timp şi-au luat înapoi zborul spre casă, chiar dacă în viaţa lor „acasă” nu prea a însemnat nicicând Japonia. Locuinţa în care au copilărit Hirofumi, Yujiro şi Shinsuke este acum la dispoziţia unor studenți români, care învaţă limba japoneză și care preţuiesc cultura acestui popor. Pentru ei, familia Takagi face tot ce se poate pentru a reuşi, pentru a obține un loc de muncă bun, “în cazul în care ei într-adevăr doresc asta. Sunt mai mult decât fericit să întâlnesc oameni mai tineri, care încearcă să-şi deschidă calea, prin dezvoltarea talentelor pe care le au”, îşi justifică gazdele tinerilor români gestul. De cealaltă parte, în generosul apartament din Băneasa (complet atipic, prin spaţiu, pentru o locuinţă japoneză) o găsim pe exuberanta Tokumi, o jurnalistă din Tokyo, găzduită şi ea cu bucurie de concetăţenii ei. (Cum Tokumi era însoţită de băiatul de 3 ani, am constatat cu surprindere şi uşurare că şi copiii japonezilor plâng şi aruncă cu pernele în musafiri. Nimeni nu este perfect, aveam să constat o dată în plus !).

România pentru că…
„Viaţa este una singură, aşa că am dorit să îmi petrec o parte din ea în Europa. Iar partea de Est am găsit că este mai fascinantă decât Vestul”, aflăm de la Yuki, care mai înainte a trăit în China, America şi Cipru. „Pe lângă asta, mi se pare că România este o ţară care promite foarte mult”. Domnul Takagi are o serie de preocupări culturale şi sociale – cântă la un instrument tradiţional, ştie să fie fascinant pentru oaspeţi, comunică cu o abilitate ieşită din comun, deşi nu vorbeşte fluent decât limba japoneză. Dar, ca orice japonez, în cea mai mare parte a timpului munceşte. Este consultant pentru investitorii japonezi din România, acordând sprijin şi unor companii precum Makita, YKK, E&M sau Sol-Plus atunci când acestea şi-au deschis pe piaţa locală fabrici şi birouri. Acum este preocupat să salveze mediul. Nu pentru că e un trend, ci pentru că aşa a fost educat. Vorbeşte cu entuziasm despre „generarea energiei electrice din deșeuri și gunoaie, cum ar fi sticlele de plastic, hârtia, anvelopele uzate, aşchiile de lemn, cutiile de bere, deșeurile provenite de la spitale sau din produse alimentare, chiar și reziduurile de origine animală. Tehnologia aceasta”, mai aflăm, „se numeşte Dry Distillation Gasification System. Vreau ca acest sistem avansat să îşi aducă contribuția şi în sectorul de energie verde pentru proiectele derulate în România”. Toate aceaste preocupări în care se implică domnul Takagi vin natural, din originea şi rădăcinile sale japoneze, dintr-un trecut şi o educaţie alese pentru noi, fireşti pentru ei.

Noi, japonezii…
Chiar dacă a trăit mult timp dincolo de graniţele ţării sale şi se comportă, în multe situaţii, cu totul altfel decât acasă, domnul Takagi a rămas în multe sensuri profund credincios valorilor specifice Japoniei: „Noi, japonezii, avem o înțelegere comună a satisfacției clienților, ale căror nevoi sunt mereu mai importante decât ale noastre. Suntem instruiți să gândim în aşa fel încât să putem oferi cel mai bun confort clienţilor. Acest tip de mentalitate are un punct forte în industria de fabricare a mașinilor, în special, în inginerie și în construcții. Într-adevăr, noi, japonezii, putem vedea detaliile”. Pe de altă parte, aceste puncte forte au devenit astăzi puncte slabe, consideră domnia sa. „Noi, japonezii, nu suntem cei mai buni în a judeca o problemă sau o situație dintr-o perspectivă mai largă. Adică, o decizie luată de o singură persoană este adesea prea lentă și nedeterminantă. Românii iau decizii mult mai rapid decât japonezii, într-un sens bun.”

Toţi pentru unul
Prin educaţie, japonezii sunt învăţaţi să-şi ajute semenii. „De când am fost în şcoală, am fost învăţat să mă comport aşa cum face toată lumea, nu cum vrea fiecare. Am fost obişnuit, de mic, să mă gândesc mereu la celălalt. Japonezii sunt întotdeauna învățați să aprecieze ajutorul şi atenţia celorlalţi, nu să creadă neapărat că succesul lor a fost posibil numai prin eforturi proprii. Eu am înțeles în profunzime că nimeni nu poate trăi singur, că o persoană poate obține rezultate limitate, în comparație cu realizările care ar putea fi realizate de către un grup, în cooperare. Acest mod de gândire aduce după sine un sentiment de pace şi armonie, creează o atomosferă bună şi cred că este util să gândeşti astfel oriunde ai alege să trăieşti pe urmă, ca japonez. Chiar aici cred că se poate trăi cu respect reciproc şi calm.”

Dar tocmai acest „totul de-a gata” specific societăţii din care provine domnul Takagi l-a făcut să se întrebe, într-o zi, „cum poate fi altfel?” Şi a plecat să afle. „A fost un pic mai greu pentru mine să-mi petrec mult timp în același grup, trebuind să fiu mereu cum trebuia să fiu. Este motivul pentru care am decis să plec din Japonia.” Dar, odată plecat, domnul Takagi şi-a câştigat o independenţă care nu este mereu pe placul lui. În România, de exemplu, „a fost şi încă este dificil să văd că toată lumea pare să trăiască pentru sine. Fiecare are propriul său interes. A trebui să mă adaptez, aşa că unii îmi spun că sunt deja pe jumătate român. Dar eu spun că sunt încă un japonez care îşi păstrează tradiţiile. Ce îmi place acum la viaţa mea este că aici trebuie să gândesc singur pentru mine. Asta este mai aproape de ceea ce mi se potriveşte mie. Încerc să-mi găsesc calea, să găsesc timpul potrivit, momentul potrivit şi atitudinea potrivită…”

sursa si foto: Income Magazine

............................................................................

Suntem un grup de entuziasti, majoritatea voluntari, care consideră că

presa nu este doar o ”gura de iad”

iar libertatea de exprimare NU este libertatea de a minți ci

LIBERTATEA DE A AFLA SI A SPUNE CAT MAI MULT ȘI MAI DES ADEVARUL.

Cei care controleaza presa

(intrega presa se afla in mana unor particulari cu conexiuni aproape clare)

urmaresc sa genereze agitatie, violenta, sa faca publicitate sexualitatii desantate si practicilor sexuale deviante, sa glorifice lipsa de educatie,

sa afecteze pacea fireasca intre cetatenii romani de etnie romana si cei de etnie maghiara,

sa foloseasca minoritatile etnice si sexuale pentru a discrimina majoritatea si a o controla.

Toate acestea se desfasoara conform unui plan intocmit cu precizie si pe care chiar și unii masoni, scarbiti de mizeria care erau pusi sa o faca de catre superiorii masoni, l-au deconspirat.

Ce putem face? Sa ne informam corect, sa fim prietenii si binevoitori unii cu altii, sa ne educam si sa ne unim pentru a face binele.

Cel mai bun ajutor pe care il puteti oferi este

share pe facebook,

înscriere în lista de prieteni,

like pe pagina noastră rostirea și

răspândirea orice prin mijloace proprii a acestor informații !

............................................................................ .