.............................................................................
...cel mai bun ajutor pentru valoarea acestor informații primite este share pe facebook... și oriunde altundeva !
............................................................................
In 1991 au fost facuti “primii paşi” în cucerirea domeniului de pe malul Lacului Băneasa, când Institutul de Cercetări Alimentare a înfiinţat un SRL, SC Bioprod, fără acordul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei. Bioprod s-a născut, în iulie 1991, din asocierea ICA cu o firma cipriotă Crescent Comercial & Maritime, controlată de către Dan Voiculescu.
Firma lui Voiculescu a primit 51% din Bioprod, iar director a fost numit Gheorghe Mencinicopschi, un apropiat al lui Voiculescu, dar şi membru al partidului acestuia. Un an mai târziu, consiliul de administraţie al institutului a aprobat intrarea în Bioprod a încă unei firme controlate de preşedintele Partidului Umanist (astăzi Conservator) – SC Grupul Industrial Voiculescu şi Compania (Grivco) SRL Bucureşti, care a primit 20% din acţiuni.
Clădiri de birouri în loc de staţii pilot
După încă un an, la sfârşitul anului 1993, Bioprod s-a transformat în societate pe acţiuni, ocazie cu care au mai intrat în firmă alte două entităţi controlate de magnatul Antenei 1 – fundaţia Crescent şi G.I.V. Co SRL Bucureşti. Tot atunci s-a hotărât majorarea capitalului social al Bioprod, ocazie cu care a zburat primul teren din patrimoniul Institutului de Chimie Alimentară în cel al Bioprod SA – 6.130 de metri pătraţi.
Participarea la majorarea capitalului social a fost ilegală, spun organele de anchetă. Mai mult, cota de participare a ICA în Bioprod a scăzut la 10%. Scopul declarat al cedării terenului, cel de a se construi “Staţia pilot Bioprod Băneasa” a fost iute uitat. Intrată pe mâna magicienilor lui Voiculescu, “staţia pilot” a luat forma unei clădiri cu trei etaje de birouri şi spaţii comerciale, finalizată în 1998. Ulterior, pe acelaşi teren a fost construit şi un imobil de nouă etaje. Scopul urmărit în etapa următoare, cel de diminuare a cotei de acţiuni a ICA, a fost atins în urma unor majorări de capital care au dus Institutul de Cercetări Alimentare la o cotă de numai 1,46% din acţiuni, în timp ce Grivco a ajuns la 75%.
Astfel nu a fost o problemă pentru Grivco să cumpere de la Bioprod clădirile construite în locul staţiei pilot, cu plata în 24 de rate şi cu perioadă de graţie de un an.
În 1999, Ministerul Agriculturii şi-a dat acordul ca mogulul Antenelor să ajungă să acapareze, prin firmele sale, tot terenul din Băneasa.
Pentru a se atinge acest obiectiv, Institutul de Cercetări Alimentare (care mai avea doar 1,46% din Bioprod) a mai venit în asociere cu restul de 2,67 de hectare de teren, 18 clădiri şi construcţii speciale, plus un imobil din Buşteni.
După ce a cedat tot ce mai avea de valoare, ICA abia de a ajuns să deţină 40% din firma controlată de Voiculescu. De ce şi-ar fi dorit Ministerul Agriculturii să permită înstrăinarea întregului patrimoniu imobiliar al ICA, de o valoare uriaşă, pentru a obţine doar 40% din acţiunile unei firme (Bioprod), aflată până atunci mai mereu pe pierdere, rămâne să afle judecătorii.
“Pionii” Sandu şi Mencinicopschi
Deşi pusese mâna pe clădiri şi pe terenuri, pachetul de acţiuni pe care îl deţinea statul, prin ICA, la Bioprod – 40%, era incomod. Voiculescu, spun procurorii, a rezolvat problema, folosindu-se din plin de influenţa sa de om de afaceri şi lider de partid.
Primul pas a fost transformarea ICA în societate comercială pe acţiuni printr-o hotărâre de guvern care contrazicea flagrant prevederile unei legi (290) intrată în vigoare cu o zi înainte.
Astfel, dacă legea prevedea reorganizarea ICA sub forma unei instituţii publice cu finantare extrabugetară, aceasta a devenit societate pe acţiuni (SA) şi a fost inclusă, ilegal, în portofoliul Agenţiei Domeniilor Statului, în vederea privatizării. Reprezentant în AGA la Institut a fost numit tot Gheorghe Mencinicopschi, alături de alţi doi apropiaţi – Constantin Baciu (şef serviciu la Direcţia Patrimoniu din Ministerul Agriculturii şi Gheorghe Sin, secretarul general al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice (instituţia în subordinea căreia trebuia să stea ICA, potrivit legii). Cei trei au fost numiţi şi în consiliul de administraţie al societăţii.
Ulterior, unic reprezentant în adunarea generală a acţionarilor (AGA) SC ICA SA a fost numit Sandu Jean – Cătălin. El era directorul Direcţiei juridice din ADS şi trebuia să reprezinte interesul statului, dar era şi membru al PUR şi administratorul unei alte societăţi patronate de Voiculescu, SC Benefica SA, de unde primea o indemnizaţie lunară suculentă.
Compania Grivco, controlată de “mogulul Antenelor”, a licitat un preţ de 75 de ori mai mic decât valoarea reală a Institutului de Cercetări Alimentare
În 2003, Gheorghe Mencinicopschi specialist nu doar in probleme de nutritie ci şi în inginerii cu terenuri şi clădiri, a înaintat Agenţiei Domeniile Statului (ADS) documentaţia pentru privatizarea care a consfinţit jaful.
Pentru a putea prezenta o valoare corectă a participaţiei deţinute de ICA la Bioprod, trebuia stabilită mai întâi, potrivit legii, valoarea actualizată a clădirilor şi terenurilor acesteia. Cu toate acestea, directorul ICA, acelaşi Mencinicopschi, nu a făcut-o. În documentaţia înaintată de el la ADS, terenurile au fost “scoase” la valoarea din 1994, iar clădirile şi mijloacele fixe la cea din 1998, spun organele de anchetă.
Privatizare, în loc de plata datoriilor restante
Pe 16 iulie 2003, ADS a întocmit nota privind propunerea de vânzare a acţiunilor SC ICA, menţionându-se şi că anunţul de privatizare ar fi fost publicat în Monitorul Oficial. Fals, au constatat procurorii. Anunţul de vânzare-cumpărare a fost publicat, la 6 august 2003, în ziarul “Independent”, cotidian din care au fost vândute în acea zi, spun procurorii, 212 exemplare.
Pe 14 noiembrie 2003, s-au prezentat la licitaţie Grivco SA şi Gheorghe Mencinicopschi. Grivco a avut ultimul cuvânt – 3,87 miliarde de lei vechi plus obligaţia de a investi 100.000 de euro. Raportul de expertiză din dosarul DNA a stabilit că valoarea reală a pachetului de acţiuni al institutului era de fapt de 292.6 miliarde de lei, de 94,5 ori mai mare decât preţul de pornire al licitaţiei. Mai mult, susţin procurorii, Grivco nici măcar nu avea dreptul să se înscrie la licitaţie deoarece avea, la 15 august 2003, o datorie restantă la bugetul statului de 5 miliarde de lei vechi, mai mare decât preţul plătit pe acţiuni.
ADS a jucat “pe mâna” companiei Grivco
Pentru a putea “închide” privatizarea, Grivco trebuia să finalizeze investiţia de 100.000 de euro constând în achiziţionarea unui cromatograf gaz/ lichide şi a unui spectrometru cu absorbţie atomică.
La data de 30 martie 2004, “profesorul Menci” a semnat în fals, spun procurorii, un proces verbal cum că respectivele utilaje ar fi fost predate de către Grivco SA la Institutul de Cercetări Alimentare, deşi acestea nu intraseră încă în posesia institutului.
Cătălin Sandu a păzit spatele grupului Voiculescu
Dosarul privind privatizarea frauduloasă a Institutului de Cercetări Alimentare a fost iniţial închis în 2005. Parchetul General şi Direcţia de Investigare a Fraudelor, care s-au ocupat iniţial de acest dosar, s-au văzut puse in imposibilitatea de a declanşa urmărirea penală din cauză că ADS a refuzat să se constituie parte civilă, considerând că nu a fost prejudiciată în niciun fel de pe urma privatizării. Director juridic al ADS era Sandu Jean-Cătălin. Pe 14 octombrie 2008, Ministerul Agriculturii s-a con stituit parte civilă cu suma de 60.58 milioane de euro.
Inculpaţii acuză presiunile procurorilor
După trei termene la Tribunalul Bucureşti, procesul s-a mutat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Anul trecut, trei dintre principalii inculpaţi, Mencinicopschi, Gheorghe Sin şi Constantin Baciu, au susţinut în instanţă că procurorii DNA ar fi făcut presiuni asupra lor pentru a implica firma lui Dan Voiculescu – Grivco SA şi pe senatorul PC.
Bâlbâielile directorului Gheorghe Mencinicopschi
“Profesorul Menci” a recunoscut în faţa instanţei că a mai semnat acte “ca primarul” şi că a semnat procesul verbal de primire a echipamentelor pe baza promisiunii că le va primi.
La acuzaţia de subevaluare a unui teren, dat ulterior lui Grivco, răspunsul fostului director a fost dezarmant: “Nu am fost un bun manager dacă am făcut aşa ceva, deşi eu nu cred că am făcut sau nu am perceput că fac asta”. Tot el a recunoscut şi că a “pus în scenă” o şedinţă AGA care nu avusese loc de fapt şi că a umblat din uşă în uşă pe la ceilalţi membri pentru a semna procesul verbal al şedinţei imaginare.
Gheorghe Mencinicopschi a mai spus că Voiculescu nu l-a determinat niciodată să facă nimic şi nici nu i-a cerut să facă niciun act.
Sursa: Evenimentul
............................................................................
Suntem un grup de entuziasti, majoritatea voluntari, care consideră că
presa nu este doar o ”gura de iad”
iar libertatea de exprimare NU este libertatea de a minți ci
LIBERTATEA DE A AFLA SI A SPUNE CAT MAI MULT ȘI MAI DES ADEVARUL.
Cei care controleaza presa
(intrega presa se afla in mana unor particulari cu conexiuni aproape clare)
urmaresc sa genereze agitatie, violenta, sa faca publicitate sexualitatii desantate si practicilor sexuale deviante, sa glorifice lipsa de educatie,
sa afecteze pacea fireasca intre cetatenii romani de etnie romana si cei de etnie maghiara,
sa foloseasca minoritatile etnice si sexuale pentru a discrimina majoritatea si a o controla.
Toate acestea se desfasoara conform unui plan intocmit cu precizie si pe care chiar și unii masoni, scarbiti de mizeria care erau pusi sa o faca de catre superiorii masoni, l-au deconspirat.
Ce putem face? Sa ne informam corect, sa fim prietenii si binevoitori unii cu altii, sa ne educam si sa ne unim pentru a face binele.
Cel mai bun ajutor pe care il puteti oferi este
share pe facebook,
înscriere în lista de prieteni,
like pe pagina noastră rostirea și
răspândirea orice prin mijloace proprii a acestor informații !
............................................................................ .