Eliminarea banilor fizici – primul pas catre implantul cu microcip RFID – un control total in Noua Ordine Mondiala si Guvernul Mondial
Primesc tot mai multe semnale precum se încearcă, în mai multe state dn lume aflate sub influiența Elitei mondiale, eliminarea banilor fizici. Să fie din nou România cea care face exces de zel, să fim iar un stat experiment ? Nu confundați o lume fără bani, cu o lume fără bani fizici !
Elitele se folosesc de acestă confuzie pentru a elimina banii fizici, dar nu banii. De fapt, ei înlocuiesc banii fizici cu forme mult mai ușor controlabile, înscrisuri electronice, baze de date informatice.
Prin asta încearcă să obțină susținerea unei părți neatente dintre cei care au aderat la concepte de orânduire fără bani.
Cum să credem că Stăpânii din umbră renunţă de bună voie la arma lor cea mai puternică ? Scopul Elitelor este de fapt controlul total asupra noastră, acest demers este unul din pașii către implantul cu cip.
România face pași repezi către eliminarea plăților numerar.
Mai întâi prin legislație au stabilit plafoane foarte joase pentru plăți în numerar, forțând astfel tranzacțiile cu bani electronici.
Utilizarea numerarului deci o să fie din ce în ce mai greoaie și dificilă, iar oamenii vor prefera comoditatea plăților electronice.
Ușor ușor, banii fizici nu o să mai fie utilizați, motiv din care o să fie complet eliminați.
Scopul declarat este reducerea evaziunii fiscale, cea de nivel mic, că cei mari nu au treabă cu legislația sau și-au creat deja portițele lor legislative.
Protecția lor e asigurată de trădarea de țară, adică sunt în funcții și pot face ce nelegiuiri vor, atâta timp cât slujesc intereselor străine. Stăpânii lor, cei care au interese mari în România le-au spus, puteți fura cât vreți (că nu fură de la ei), atăt timp cât duceți la îndeplinire cerințele noastre, dar dacă cumva ne supărați, DNA-ul vă mănâncă !
Scopul real se pare că este controlul total, nu doar al plăților și încasărilor, ci controlul total asupra cetățenilor.
Cum ? Simplu, odată cu trecerea către suport de înregistrare electronică (sub formă de date informatice) a banilor, e nevoie și de date legate de identitatea posesorului. Ulterior sub pretextul compactizării, datele contului bancar (memorate pe card sau stocate în servere cu acces securizat) se vor unifica cu cele de identitate (din pașaportul sau CI cu CIP RFID) și cu datele medicale (de pe cardul de sănătate), într-un singur suport cu cip RFID.
Ca urmare a faptului că acest suport sau parolele de acces se pot transfera de la o persoană la alta, se va crea necesitatea implantării cipului direct în organismul celui căruia îi aparțin datele.
Sunt multe strategii prin care să se justifice o astfel de măsură, toate prezentate doar sub aspectul lor benefic.
De exemplu, votul electronic. Pentru vot electronic fără risc de fraudă e necesară certitudinea identității votantului. Dacă vorbim de vot electronic prin internet, o să se impună posibilitatea de identificare exactă a votantului. Cum ? Orice metodă care presupune un document de identitate sau parolă, este nesigur, pentru că oricând altcineva poate intra în posesia frauduloasă sau prin cedare de bună voie a acestora, atunci va fi pe deplin justificat accesul în baza unui cip implantat. Bineînțeles că și în acest caz o să fie pași intermediari, dar rând pe rând fiecare metodă de identificare (CNP, parolă, card bancar etc.) o să fie prezentată ca nefiind pe deplin sigură.
În fotografia alăturată am reprezentat în mare pașii către ciparea populației.
Bețe-n roate !
Ca să pună capac la firmele deja sufocate de fiscalitate, dar mai ales de desele schimbări ale acesteia, de azi firmele românești pot manipula numerar mult mai puțin decât ajutorul de șomaj al unui occidental.
Plățile în numerar la firme au fost limitate la 5 000 de lei, adică cca.1 140 Euro, în condițiile în care un șomer din occident are ajutorul de șomaj mai mare și poate face plăți cash mult mai mari, e de-a dreptul ridicol.
De asemenea au fost reglementate și plafonate plățile cash și pentru persoanele fizice, cât și expres pentru achiziționarea de autoturisme, locuințe, terenuri etc. Dacă urmărim excepția, adică cine poate încasa și către cine se pot face plăți cash nelimitate de un plafon, vom înțelege faptul că și această lege are o dublă măsură în fincție de interesele urmărite. Plăți numerar nelimitate sunt doar, taxe, impozite, amenzi etc.
Cert este că se fac pași mari și repezi către eliminarea banilor fizici, pentru ca statul să aibă astfel controlul total asupra veniturilor și cheltuielilor persoanelor fizice și juridice. Eliminarea banilor fizici, dar păstrarea celor virtuali, e principalul pas către implantul cu CIP.
Statul nu avea control total asupra banilor fizici, în schimb are control total asupra banilor din conturile bancare ( a banilor electronici / virtuali ).
Pentru orice datorii la stat, impozite, taxe, amenzi, statul îți execută automat suma din contul bancar. Ai o amendă , un impozit, o taxă care nu sunt o prioritate pentru tine, prioritate este să cumperi de mâncare copiilor, nu mai poți alege cum vrei tu să-ți gestionezi banii, statul intră și-ți i-a banii.
Ți-ai cumpărat un televizot scump, când tu ai salariu minim pe economie, vine fiscul să vadă de unde ai avut tu diferența, nu cumva ai venituri nedeclarate ? Țăranii nu mai pot vinde în piață nici măcar o legătură de ceapă fără chitanțier special în care să treacă produsul, cantitatea, prețul și cui a vândut, tot lor reprezentanții primăriilor le înnumără animalele din curte pentru impozitate, pentru că nu-i așa , aici e marea evaziune fiscală.
Cum vedeți toate aceste măsuri vizează cetățenii corecți sau micile găinării, prin legi făcute de însăși cei care au adus cele mai mari prejudicii acestei țări. Cei care se autoprotejează prin legi chiar de ei făcute, care-și acordă imunitate juridică, pensii speciale, care au la dispoziție fonduri forfetare, care-și decontează toate cheltuielile personale, masa, combustibilul, cazarea, îmbrăcăminte etc.
Întreb, la ce bun toate astea dacă cel puțin 70% din PIB se fură ? Numesc furt și ceea ce decidenții și afaceriștii apropiați lor numesc ”afaceri legale”. Cel mai mult se fură prin firmele apropiate lor, prin contracte supraevaluate, fără clauze clare de calitate, garanție, termene. Prin aceste firme sunt de fapt legal furați banii colectați de la tâtanii ce muncesc cu greu pământul, de la cei care încă mai au un loc de muncă și de la micile firme care fac eforturi disperate să supraviețuiască.
De fapt plătim toți firmele ascunse exact a celor care dau legi, care ne controlează pe noi și micile firme. Aceste firme au construit puținii kilometrii de autostradă cu cel mai mare preț / km din lume, au făcut cele mai scumpe WC-uri din școli, prestează cele mai scumpe servicii către stat și câștigă toate licitațiile. O să vină vremea când o să dea toți socoteală pentru acest jaf, nu mai e mult.
Au ajuns toți penalii să facă legi, să ne țină lecții de moralitate, să facă pe implicațiij și procupații de țară, țara pe care au jefuit-o și o jefuiesc fără scrupule în continuare.
La adăpostul acestor legi o să se facă multe abuzuri, o să fie loviți exact cei care-i încurcă la licitații, cei care îi demască și care nu se lasă usor îngenunchiați.
Trăim într-un stat totalitar, condus de penali care slujesc doar interese străine și propriile interese. Protecția lor e asigurată de trădarea de țară, adică sunt în funcții și pot face ce nelegiuiri vor, atâta timp cât slujesc intereselor străine. Stăpânii lor, cei care au interese mari în România le-au spus, puteți fura cât vreți (că nu fură de la ei), atăt timp cât duceți la îndeplinire cerințele noastre, dar dacă cumva ne supărați, DNA-ul vă mănâncă !
Asta e din păcate țara în care trăim, o țară a falsei democrații, a falsei justiții și a falsei economii de piață. Un stat din ce în ce mai totalitar, un stat exploatator al propriilor cetățeni în slujba intereselor străine.
Am ajuns bătaia de joc a corporațiilor străine, groapa lor de gunoi, cobaii experimentelor lor și în curând câmpul lor de luptă.
Chiar ne lăsăm călcați în picioare de acești trădători de țară ?
Până când români, pănă când ?
Eliminarea banilor fizici, un pas uriaş pe calea societăţii totalitare perfecte
Banul, în reprezentarea sa fizică sub formă de monede şi bancnote, reprezintă o convenţie socială fundamentală pentru evoluţia a ceea ce numim civilizaţie.
Apariţia sa a permis dezvoltarea accelerată a colectivităţilor umane, în condiţiile facilitării schimburilor comerciale pe scară largă, iar monedele de aur şi argint au fost reprezentarea materială a banilor pentru cea mai mare parte a istoriei omenirii.
Au existat şi tentative de utilizare a banilor de hârtie, cum a fost cazul în China secolului al VII-lea, dar experimentul a eşuat. Apariţia primelor bănci centrale, în Suedia şi Anglia, urmată de extinderea acestui cadru instituţional la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului trecut a condus la reintroducerea „banilor” de hârtie. Iniţial bancnotele, după cum le spune şi numele, reprezentau dreptul de a cere convertirea lor în aur.
Războaiele mondiale şi împrumuturile masive ale guvernelor au condus la restrângerea treptată a acestui drept, care a rămas doar un privilegiu al autorităţilor după semnarea acordului de la Bretton Woods.
Sistemul monetar postbelic, dominat de un dolar care avea acoperire în aur, a durat până la începutul anilor „70, când administraţia Nixon a anunţat suspendarea convertibilităţii dolarului, pe fondul cererilor insistente ale partenerilor comerciali de transformare a surplusului de dolari în aur.
Eliminarea ancorei monetare reprezentate de metalul preţios a deschis calea expansiunii necontrolate a creditării, care a devenit exponenţială în ultimele două decade şi a pregătit terenul pentru criza declanşată în 2007.
De atunci, băncile centrale au trecut la măsuri deosebit de agresive de relaxare monetară, care au culminat cu lansarea programelor de relaxare cantitativă. O consecinţă directă a acestora o reprezintă intrarea dobânzilor nominale în teritoriu negativ, dar fără rezultate semnificative privind creşterea economică reală.
Comportamentul consumatorilor şi firmelor nu a urmat aşteptările băncilor centrale şi guvernelor, în condiţiile în care agenţii economici au trecut la măsuri de reducere a gradului de îndatorare şi scăderea consumului. Mai mult, dobânzile negative pentru depozite, în loc să stimuleze consumul, au determinat apariţia unei tendinţe tot mai pronunţate de retragere a banilor din sistemul bancar.
Era inevitabilă apariţia „soluţiilor” pentru aceste probleme. Una dintre ele, promovată tot mai agresiv în ultimul an, este eliminarea banilor fizici din circulaţie. Un reprezentant al mediului academic, profesorul american Kenneth Rogoff, susţine ideea eliminării însemnelor monetare, la fel cum au apărut declaraţii favorabile şi în mediul bancar. Willem Buiter, economistul-şef al grupului bancar Citigroup, s-a pronunţat pentru abolirea banilor fizici deoarece permite cetăţenilor să evite dobânzile negative promovate de băncile centrale, după cum scria Bloomberg luna trecută.
Ultima propunere în acest sens a venit din Germania, de la profesorul Peter Bofinger, care face parte din Consiliul Experţilor Economici. Wikipedia arată că Bofinger este singurul adept al lui John Maynard Keynes din această organizaţie, care evaluează performanţa macroeconomică a Germaniei pentru guvern şi parlament din 1963.
Într-un interviu acordat revistei Der Spiegel, Bofinger a declarat că „monedele şi bancnotele sunt depăşite şi nu fac decât să reducă influenţa băncilor centrale”. Deci nu este vorba doar de eficienţa şi facilitatea în utilizare a mijloacelor „moderne” de plată, ci de „planificarea” economică urmărită de instituţii „independente”, aflate dincolo de orice control democratic?
Scopurile declarate ale eliminării banilor fizici sunt, însă, deosebit de „progresiste”: nu va mai exista economie subterană, spălare de bani şi nici trafic de droguri, adică vor fi eliminate toate relele din lume.
Adevărata problemă este cu totul alta. „Criticii propunerilor de eliminare a cash-ului arată că astfel de dezbateri nu fac decât să distragă atenţia de la problemele reale ale politicii monetare”, scrie Der Spiegel.
Iar principala problemă este că nu se poate crea prosperitate prin tipărire, mai ales când modelele econometrice utilizate de băncile centrale au dovedit, mai ales de la declanşarea crizei globale, că nu au nicio legătură cu realitatea. Eliminarea banilor fizici ar reprezenta ultima încercare a autorităţilor de a determina realitatea să se conformeze modelelor, în loc să treacă la restructurarea masivă a cadrului de „planificare modelată”, astfel încât acesta să se apropie de realitate.
Jim Leaviss, director în cadrul companiei M&G Investments din Marea Britanie, scria recent, în The Telegraph, că eliminarea banilor fizici ar conduce, nici mai mult nici mai puţin, la eliminarea ciclurilor economice, unde o creştere accelerată este urmată de o recesiune pe măsură. Pornind de la un studiu al profesorului norvegian Trond Andresen (n.a. „Improved macroeconomic control with electronic money and modern monetary theory”), Leaviss consideră că oamenii pot fi stimulaţi să consume sau să economisească de către guvern, în condiţiile în care vor exista conturi individuale unice la o bancă aflată sub controlul statului.
Un astfel de control total asupra economiei este văzut ca un avantaj de către Jim Leaviss, care dovedeşte o ignoranţă înspăimântătoare a istoriei. Dar cum rămâne cu libertatea economică sau cu economia de piaţă, care este încă privită pozitiv în dis¬cursurile autorităţilor europene?
„Nu există absolut niciun precedent istoric pentru a susţine afirmaţia că eliminarea banilor va conduce la eliminarea ciclurilor economice”, scrie Martin Armstrong pe blogul său. „Controlul guvernamental asupra banilor şi creditului reprezintă fundaţia teoriei marxiste”, mai arată analistul american.
În opinia sa, cei care promovează eliminarea banilor „ştiu că socialis¬mul actual se prăbuşeşte, iar singura cale de oprire a colapsului sistemului bancar este confiscarea activelor şi eliminarea cash-ului, astfel încât să nu mai existe posibilitatea retragerii masive a depozitelor”.
Până la materializarea acestui viitor utopic, ale cărui caracteristici depăşesc chiar şi „prognozele” negre din romanele lui George Orwell sau Aldous Huxley, va mai trece ceva vreme, iar speranţa că nu se va ajunge acolo este susţinută chiar de una dintre cele mai importante bănci centrale europene, Bundesbank.
Într-un discurs recent, Carl-Ludwig Thiele, membru al conducerii executive a Bundesbank, a abordat tocmai problema viitorului mijloacelor de plată. După ce a amintit de promovarea tot mai intensă a eliminării banilor în forma lor fizică, de bancnote şi monede, Thiele a declarat că Bundesbank se opune acestei tendinţe, deoarece „noi credem că trebuie să existe instrumente diferite de plată, iar agenţiile guvernamentale nu au dreptul să dicteze cetăţenilor cum ar trebui să plătească”.
Un studiu al Bundesbank de anul trecut arată caracteristicile primordiale ale mijloacelor de plată în opinia cetăţenilor. Acestea sunt simplitatea, securitatea şi rapiditatea. Pentru unii consumatori, banii fizici sunt cei care îndeplinesc toate criteriile, în timp ce plăţile electronice sunt preferate de alte categorii. În aceste condiţii, banii fizici sunt folosiţi în aproape 80% din tranzacţiile din Germania, conform datelor de la Bundesbank, şi reprezintă 53% din valoarea cheltuielilor totale.
Indiferent de opţiunea individuală, care este însoţită de avantajele şi dezavantajele sale, „eliminarea numerarului ar afecta suveranitatea consumatorului – libera alegere a cetăţenilor cu privire la instrumentele de plată”, a mai declarat Carl-Ludwig Thiele. În sprijinul afirmaţiilor sale, Thiele a folosit inclusiv un citat al marelui scriitor rus Feodor Mihailovici Dos¬toievski, care spunea, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, că „banul reprezintă libertatea monetizată”.
O altfel de „monetizare” a muncii şi libertăţii are loc în Germania, pe fondul lansării programului de relaxare cantitativă al BCE şi a memoriei colective, unde se mai regăseşte hiperinflaţia din prima jumătate a secolului trecut.
Datele de la World Gold Council arată că cererea de aur pentru investiţii a crescut cu 63% în T1 2015 faţă de trimestrul precedent, în condiţiile în care cererea din Germania a crescut cu 20%. În Europa, cererea de aur sub formă de monede şi lingouri a fost cea mai mare din ultimii patru ani, perioada corespunzătoare din 2011 fiind marcată de vârful crizei datoriilor suverane pe continent.
Dar sunt suficiente aceste măsuri de apărare? Martin Armstrong consideră că „Europa va arată lumii calea totalitarismului economic, deoarece autorităţile sunt disperate să menţină moneda euro”, însă măsurile nu vor fi suficiente, dacă nu se trece la eliminarea concertată a banilor fizici la nivel global.
În numele modernităţii şi a civilizaţiei, dar şi pe fondul unei rezistenţe nesemnificative a societăţii civile, autorităţile vor continuă să promoveze ideea unei lumi fără bani fizici.
Încă nu este prea târziu pentru o schimbare a direcţiei, astfel încât omenirea să nu ajungă la viitorul din viziunea lui George Orwell, „o cizmă care calcă o faţă umană, pentru totdeauna”.
Inca un pas spre implantul de cip: Marea Britanie elimina banii fizici
Datele Payments Council, din Marea Britanie, au aratat ca platile fara numerar primează în premieră faţă de utilizarea bancnotelor și monedelor și se așteaptă ca volumele de numerar să scadă cu 30% în urmatorul deceniu, scrie portalul de știri Business Insider. Asa ca au decis ca sa elimine cat mai curand banii fizici.
Payments Council, organism care supervizeaza sistemul de tranzacții, a declarat că nu doar persoanele cu statul mediu sunt în favoarea tranzacțiilor electronice față de utilizarea fizică a banilor, ci și întreprinderile și instituții financiare, care toate opteaza pentru operațiunile de debitare și carduri de credit și transferuri de în dauna operațiunilor în numerar. În fapt, utilizarea de numerar de către consumatori, întreprinderi și organizații financiare a scăzut la 48% din plățile de anul trecut. Aproape 4,4% dintre britanici au declarat că rareori fac uz de cash.
Payments Council a anunțat că în 2014 în Marea Britanie s-au înregistrat 18 miliarde de plăți în numerar, în valoare de aproximativ 250 miliarde de lire sterline. Grupul a remarcat plata în numerar este încă folosită în 80% din cazuri în pub-uri, cluburi și la chioșcurile de ziare. Cu toate acestea, Victoria Cleland, casier-şef al Băncii Angliei, a cărei semnătură apare pe bancnote, şi-a exprimat îndoiala într-un interviu pentru BBC că banii fizici vor muri. „Categoric nu”, a spus ea, ca răspuns la faptul că plăţile în numerar vor fi eliminate.
Faptul alimenteaza o mai veche teorie a conspiratiei conform careia dupa eliminarea banilor fizici si dupa ce si epoca de folosire a cardurilor va fi trecut, banii vor fi contorizati prin intermediul cipului universal implantat la om, adica acel avertisment apocaliptic cu numarul diavolului.
Consilierii guvernului Germaniei cer abolirea banului fizic. În Danemarca până şi cardul a devenit demodat
Monedele şi bancnotele sunt desuete şi nu fac decât să reducă puterea băncilor centrale, iar guvernul ar trebui să încurajeze abolirea cashului, susţine, într-un interviu acordat revistei germane Der Spiegel, economistul Peter Bofinger, membru al Consiliului German de Experţi Economici.
Această organizaţie este un think tank care consiliază guvernul şi parlamentul german pe teme economice.
„Cu posibilităţile tehnice actuale, monedele şi banii din hârtie au devenit un anacronism”, a spus Bofinger. Eliminarea banului fizic ar reprezenta o lovitură mortală pentru piaţa drogurilor şi pentru economia subterană şi, în plus, ar face mai uşor pentru băncile centrale să-şi aplice politicile monetare. Expertul în economie a cerut guvernului de la Berlin să promoveze la nivel internaţional abolirea cashului.
Îndemnul direct pe care îl face Bofinger aminteşte că pe tăcute în întreaga lume, dar mai ales în Europa, se duce un război contra cashului, iar dobânzile negative din multe ţări europene ajută la desfiinţarea cashului.
Ideea, susţinută de unele dintre cele mai mari bănci ale lumii, are beneficii evidente precum combaterea terorismului, a evaziunii fiscale, a pieţei negre, a spălării de bani, a falsificării banilor şi reducerea numărului de jafuri. Printre cei care au cel mai mult de câştigat dintr-o economie fără bani se numără, evident, reţelele de carduri de debit precum MasterCard şi Visa.
În Danemarca până şi cardul este demodat
Franţa, una dintre cele mai mari economii europene, va introduce în curând o lege care reduce limita plăţilor cu bani lichizi de la 3.000 de euro la 1.000 de euro. În România, firmele nu pot încasa bani în numerar de la persoane fizice, reprezentând cesiuni de creante, primiri deîimprumuturi sau alte finanţări, precum şi contravaloarea unor livrări de bunuri sau a unor prestări de servicii, decât în limita unui plafon zilnic de 10.000 lei (2.250 euro) de la o persoana.
În Stockholm, vânzătorilor ambulanţi li se poate plăti cu cardul. În Copenhagen, cafeaua se poate cumpăra cu telefonul mobil. În Helsinki poţi pleca la cumpărături fără portofel. De altfel, Scandinavia este, de mult timp, economia care depinde cel mai puţin de cash, scrie The Guardian. Însă Danemarca merge şi mai departe, Camera de Comerţ recomandând ca magazinele şi furnizorii de servicii să poată refuza orice plată cu bani în numerar. Dacă este aprobată de parlament, propunerea poate deveni lege din ianuarie 2016.
“Am acceptat ceea ce comercianţii ne spun de mult timp: Folosirea cash-ului este scumpă pentru că salariaţii au nevoie de timp pentru a-l manevra, şi, de semenea, sunt şi îngrijorări legate de siguranţă. A purta cash te face vulnerabil la atacuri şi, deşi avem un nivel scăzut de infracţiuni violente în Danemarca, despre acestea ne spun angajaţii şi proprietarii de afaceri că îi îngrijorează”, a explicat Sofie Findling Andersen, reprezentant al Camerei de Comerţ.
În Danemarca, rezistenţa contra unei economii “cashless” este slabă. Cel mai mare lanţ local de supermarketuri, Dansk Supermarked, lucrează la un mecanism care să permită plata fără bani a cumpărăturilor folosind un sistem mobil de transfer de bani.
“Clienţii vor scana alimentele cu telefonul mobil, vor apăsa pe <<accept>> când s-au hotărât că vor să cumpere şi gata, pot pleca”, spune Mark Wraa-Hansen, de la Danske Bank. Costurile tranzacţiilor vor fi aceleaşi cu cele ale plăţilor cu cardul.
Cine are de câştigat
În ceea ce priveşte băncile, cu cât sunt mai mari, cu atât voar avea mai multe tranzacţii, iar profitul va fi mai mare, scrie pentru The Seeking Alpha analistul Gary Bourgeault. Dacă sunt luate în considerare toate tipurile de vânzări din prezent, de la cele din pieţe la cele de produse second hand de pe internet, se poate deduce că numărul tranzacţiile cu carduri de credit şi de debit va exploda dacă este interzis cashul. O altă zonă de creştere este cea a companiilor precum Amazon, care recent a lansat un serviciu de citit carduri prin care primeşte un procent mic din fiecare tranzacţie.
De asemenea, vor avea de câştigat producătorii de aparatură care permite citirea cardurilor şi plata cu acestea.
Dar, poate cel mai mult de câştigat vor avea băncile centrale deoarece într-o economie fără cash tot ceea ce înseamnă ban va putea fi supravegheat mai uşor. Oamenii nu-şi vor mai putea “ascunde” banii sub saltea. Eliminarea banului fizic poate permite băncilor centrale să ducă dobânzile adânc sub 0, formându-şi astfel spaţiu mai mare de manevră pentru politica monetară.
Cine se opune
Pe măsură ce apar mijloace tot mai inovatoare pentru a duce dobânzile negative mai mult sub 0 prin eliminarea cashului sau devalorizarea lui (taxarea depozitelor constituite la bănci), se intensifică şi eforturile de a preveni scăderea dobânzilor prin punerea banilor lichizi într-un rol şi mai central, notează Bloomberg.
Ideea de a aboli sau doar de a restricţiona folosirea cashului este ceva de neconceput pentru multe persoane. În general, dacă există vreun lucru pe care laturile conservatoare ale scenelor politice să-l urască mai mult decât banul fizic fără acoperire în vreo materie primă, acela este banul care are doar formă electronică. Acesta poate fi cu lejeritate urmărit şi controlat de guvern.
Contra taberei care propune abolirea cashului luptă grupuri care vor să facă banul fizic mai util, chiar şi pentru tranzacţiile mari. Economişti de la Şcoala de Afaceri Stern a Universităţii New York sugerează înfiinţarea unor “conturi de rezerve de cash” în care, pe timpul zilei, tranzacţiile pot fi făcute ca în orice cont curent. Noaptea, banii vor fi închişi într-un seif, ceea ce-i protejează de dobânzile negative impuse la conturile curente obişnuite. Într-un fel, banul fizic va avea un rol similar celui al aurului în vremurile de început ale tranzacţiilor bancare.
Băncile centrale
“Anonimatul banului fizic este eliberator. Însă până la urmă totul se rezumă la cum vrei să-ţi conduci societatea”, spune Stephen Cecchetti, profesor la şcoala internaţională de afaceri Brandeis şi fost consilier economic al Băncii Reglementelor Internaţionale din Elveţia.
Atât timp cât există ban fizic disponibil ca alternativă pentru clienţii care vor să-şi retragă depozitele există şi o limită în ceea ce priveşte reducerea dobânzilor de către băncile centrale.
După un anumit nivel devine mai rentabilă închirierea unui depozit pentru cash şi angajarea unor paznici înarmaţi pentru a-l proteja. Elveţia are o bancnotă de 1.000 de franci elveţieni care poate fi utilă în tranzacţiile mari. Numărul bancnotelor mari în circulaţie de obicei atinge un maxim la sfârşitul anului, iar apoi se micşorează cu 6% în ianuarie şi februarie. Însă anul acesta, când dobânzile negative au devenit realitate, numărul a crescut cu 1% în februarie.
Bancnotele, ca modalitate alternativă de păstrare a valorii, reprezintă o constrângere pentru puterile băncilor centrale.
“Credem că aceste constrângeri nu sunt dorite”, au scris într-o analiză Willem Buiter şi Ebrahim Rahbari, economişti de top la Citigroup. Ei au găsit trei modalităţi în care pot fi descurajaţi cei care păstrează bani “sub saltea”. Una este de a aboli cashul, a doua este de a impune taxe pe banii fizici, iar a treia este de a reteza legătura dintre banii fizici şi rezervele băncilor centrale.
Abolirea banilor fizici şi forţarea oamenilor să folosească conturi electronice poate permite băncilor centrale să coboare dobânzile cât cred ele că trebuie şi în acelaşi timp paralizează economia subterană. “În opinia noastră, beneficiile nete pentru societate obţinute prin renunţarea la anonimatul monedei fizice sunt pozitive (aici este inclusă şi plata taxelor)”, scriu Buiter şi Rahbari.
Taxarea cashului, o idee care vine din 1916, de la economistul german Silvio Gesell, este, probabil, nerealizabilă, au concluzionat economiştii. Aceasta deoarece ar trabui ca bancnotele să fie ştampilate pentru a se putea demonstra că au fost plătite taxele pentru ele. A treia ideea presupune ca toate salariile şi preţurile să fie stabilite în funcţie de moneda în care este constituită rezerva valutară oficială şi ca banul fizic să fie un activ depreciabil, ca o monedă străină slabă. Această abordare este practică şi poate fi eficientă, spun economiştii de la Citi.
Suedia va fi prima țară din UE care va renunța la banii lichizi
În Suedia, bancnotele şi monedele au devenit o raritate. Banii lichizi sunt atât de puţin folosiţi, încât bancomatele încep să fie desfiinţate, iar bisericile acceptă donaţii doar prin SMS. Suedia e ţara europeană unde plăţile electronice au cea mai rapidă evoluţie. Bancnotele şi monedele mai reprezintă acum doar 2% din economia Suediei. Prin comparaţie, în Statele Unite, proporţia este de 7,7%, iar în Zona Euro de 10%. Diferenţa se vede cel mai bine pe piaţa de consum.
Bengt Nilervall, director în cadrul Federaţiei suedeze a Comercianţilor: În vânzarea cu amănuntul, aproape 80% din toate tranzacţiile sunt făcute cu cardul bancar, iar restul de 20% cu bani gheaţă”.
Anunt angajare
În Suedia, sunt în circulaţie aproape două miliarde şi jumătate de carduri de debit şi de credit, adică de 11 ori mai multe decât în anii 2000. Dar chiar şi această modalitate de plată îşi pierde popularitatea în faţa tranzacţiilor prin aplicaţiile pentru telefonul mobil, acceptate aproape oriunde. În seifurile băncilor suedeze, rezervele actuale de bani lichizi se ridică la doar 400 de milioane de euro, iar multe sucursale nu mai fac niciun fel de tranzacţii cu bani gheaţă. Unul dintre avantajele majore ale acestei tendinţe e că reduc la minimum evaziunea fiscală, la fel şi jafurile. Suedezii mai în vârstă nu sunt însă atraşi de noile modalităţi de plată.
„Eu folosesc bani cash în fiecare zi. Ştiu exact câţi bani am în portofel. Ştiu cât pot cheltui şi ştiu exact cu câţi bani mă întorc acasă”, spune o femeie care încă folosește bani lichizi. Specialiştii în securitate cibernetică avertizează însă că fraudele electronice s-au dublat în zece ani şi că lipsa banilor lichizi s-ar putea transforma imediat, dintr-un avantaj, într-o vulnerabilitate.
sursa si foto: http://www.dzr.org.ro