ROSTIREA - Știri si opinii

de suflet

Tag: BNR

Noi dezvăluiri despre aurul românesc depus de BNR-ul lui Isărescu la Londra

By

On 28/09/2016

In Dosare care sfideaza, International, Politica

isarescu-aur-620x264Lucian Isar, fost ministru al Mediului de Afaceri, continuă dezvăluirile despre manevrele de la Banca Națională, guvernată de membrul Bilderberg Mugur Isărescu. După ce ne-a dezvăluit salariul de zeci de mii de euro pe lună pe care guvernatorul BNR îl are, după ce ni s-a confirmat că tot aurul României și aproape toată rezerva cash de peste 35 de miliarde de Euro au fost scoase din țară pentru a fi depozitate la Londra, astăzi aflăm că s-au mai făcut și alte operațiuni care nu sunt în avantajul nostru.

Mai exact, dacă până în 2001 România încasa dobânzi semnificative pentru plasarea aurului în străinătate, de zeci ani țara noastră nu mai pupă aproape nimic din aceleași depozite. Cum e posibil?

Atacând această problemă, Lucia Isar ne spune următoarele pe blogul său:

<<In raspunsul la o interpelare senatoriala pe tema aurului Isarescu prin purtator de cuvant, evident, recunoastea urmatoarele:

“În 2001, BNR a câștigat din dobânzi pentru aur peste 5 milioane de dolari. Nu e mult, dar nici puțin. Este vorba totuși de 150 de miliarde de lei, bani folositori țării obținuți fără nici un risc.
Vă asigur, Domnule Senator, că înaintea oricărei operațiuni cu metale prețioase, fie conversii argint-aur, fie activarea aurului, Banca Națională a informat în detaliu cele două Camere ale Parlamentului, Președinția și Guvernul. Nici o operațiune nu a fost făcută în ascuns”

“Între 1999 și 2002, BNR a trimis scrisori parlamentului, președintelui României, prim-ministrului, Ministerului de Interne, altor organisme ale statului în care au fost făcute informări pe larg privind transferurile temporare de aur la bănci din străinătate. ”

Link aici http: bnr.ro

Foarte straniu cum:

1. “transferurile temporare de aur la bănci din străinătate”

Aceste transferuri s-au permanentizat peste noapte sub semnatura lui Isarescu si fara controlul Curtii de Conturi.

2. “În 2001, BNR a câștigat din dobânzi pentru aur peste 5 milioane de dolari. Nu e mult, dar nici puțin. Este vorba totuși de 150 de miliarde de lei, bani folositori țării obținuți fără nici un risc.”.

Acum dobanda cuvenita pentru 10 ani devine nesemnificativa pentru a fi incasata de Statul Roman.

In plus aurul nu a putut fi folosit ca si colateral in criza.

Stranie decizia netransparenta a lui Isarescu din 2006.

O fi informat pe toata lumea ca nu va mai primi dobanda “bani folositori țării obținuți fără nici un risc” sau nu a mai considerat necesar?>>

Oare ce se mai ascunde printre afacerile BNR?

Adrian Albu

Asta înseamnă să fii mafiot?

By

On 21/09/2016

In Dosare care sfideaza, Economie, Opinii

descarcareDe 12 luni există o campanie împotriva reducerilor de taxe. Campanie simplă, care deşi este promovată de economişti, nu este susţinută cu date economice. Doar cu populisme. Aceste populisme sunt prezente şi în retorica care vine dinspre Banca Naţională a României.

Politica fiscală este prociclică, deficite în creştere în timp ce economia creşte. De acord 100%. Dar atenţie, vorbim de deficite nu de Cod fiscal. Deficitul reprezintă diferenţa dintre venituri şi cheltuieli. Supriza nu vine niciodată de la politica fiscală. Am susţinut mereu şi mereu că politicienii şi “tehnocraţii” vor folosi politica fiscală pentru a se ajuta pe ei, partidele lor sau prietenii din privat. Asta este. Nu numai în România ne confruntăm cu aşa ceva, ci peste tot în lume. Dar de aceea avem bănci centrale independente (deşi un sistem monetar fără bancă centrală s-ar putea să fie superior). Rolul băncii centrale independente este să implementeze politica monetară în aşa fel încât efectele unei politici fiscale prociclică, adică inflaţia (sau rata inflaţiei peste o ţintă) să nu apară.  Nimic mai mult. Simplu. Este tot ce se cere de la o bancă centrală independentă.

Și acum să vedem ce face BNR. BNR, prin comunicatori (inclusiv guvernator) avertizează despre pericolele politicii fiscale prociclice. Bravo. De acord 100%. Vă susţin. Ca o paranteza, BNR nu este deranjată de cheltuieli publice mai mari cât de reducerea taxelor, dar ce mai contează. Las eu de la mine si mă alătur BNR în lupta cu politica fiscală prociclică. BNR, ai cuvântul. Ce facem ca să stopăm efectele nocive pentru economie ale politicii fiscale prociclice? <<În primul rând, domnule Cîţu, susţinem programul Prima casă.>> (poftim?). <>. Am înţeles, aruncăm gaz pe foc. Un fel de “Fight fire with fire”, combinat cu “burning down the house” sau pe româneşte: “ori la bal, ori la scandal”.

Acum, lăsând gluma la o parte. Da, politica fiscala este procilică din cauza cheltuielilor mai mari şi a programelor foarte numeroase (parca este unul pe zi) de ajutoare, subvenţii pentru toate sectoarele din economie. Dar cum naiba să răspunzi cu politica monetara prociclică, în aceste condiţii (stimulativă), şi să încerci să “te dai” independent. Asta o însemna să fii mafiot?
P.S. Stilul acestei opinii este impus, implicit, de BNR. Atât timp cât BNR susţine “la mişto” că nu trebuie să fie evaluată relativ la ţinta de inflaţie, nu are sens să iau în serios ce spune BNR.

sursa: http://www.capital.ro/

Gheorghe Piperea: Opozanților din BNR ai legii DIP le-a intrat frica în oase

By

On 10/08/2016

In Dosare care sfideaza, Opinii, Social

135699Gheorghe Piperea a comentat ultimele reacții venite din partea celor de la BNR, care nu vor să dezvăluie sumele încasate de angajații instituției din salarii, bonusuri, pensii și alte tipuri de venituri.

Avocatul a mai precizat că pe lângă salariile uriașe, angajații BNR primesc ”remunerații pentru membership-uri în societăți sau entități – pui ai BNR”. Acesta și-a afirmat din nou dorința ca toate aceste sume să fie scoase la lumină pentru a avea o instituție a statului credibilă.

”Opozantilor din BNR ai legii DIP si ai tuturor legilor si solutiilor judiciare favorabile consumatorilor le-a intrat frica in oase. Se tem de mania populara.

Cine seamana vant culege furtuna.

Un anume domn consilier foloseste resursele publice pentru a apara “dreptul” sefimii si directorimii bnr-iste la opacitatea salariilor, bonusurilor, indemnizatiilor si a pensiilor cumulate cu toate aceste alte venituri. Si foloseste la greu sperietoarea populismului. Imi e clar ca omul nu intelege deloc sensul cuvantului populist, desi se foloseste de cuvinte grele (cum ar fi adjectivul epistemic). E doar betie de cuvinte si desprindere totala de realitatea din teren, de pe campul luptei noastre.
Ce nu spune onor dl cons e ca persoane ca domnia sa nu numai ca incaseaza salarii imense bagator de seama, comunicator, purtator de vorbe si consilier, dar si salarii uriase sau remuneratii pentru membership-uri in societati sau entitati – pui ai BNR (cum ar fi transfond, fondurile se garantare, consiliile de mediere, institutul bancar etc.). Totul se deruleaza in jurul nucleului BNR avandu-l ca piatra unghiulara pe Isarescu.

De fapt, temerea acestor domni, una adanca, paralizanta, este ca toamna ce va veni va aduce niste solutii si raspunsuri la intrebari ca asta :

Este BNR o institutie publica sau este, de fapt, o entitate captiva a acestor garzi pretoriene ce roiesc in jurul eternului guv? Cum sa nu fii populist cand o institutie care conduce Romania e capturata de asemenea grupuri de interese? Daca este o solutie pentru a reda Romaniei BNR, atunci je suis populiste!”, a scris Gheorghe Piperea pe contul său de Facebook.

 

sursa si foto:  http://www.activenews.ro/

Vasile Dîncu, mesaj pentru Mugur Isărescu: Băncile au avut în anii trecuți profituri uriașe

By

On 11/04/2016

In Dosare care sfideaza, Economie, International, Istorii, Politica, Social

imagesVasile Dîncu a comentat declarațiile lui Mugur Isărescu după ce acesta a lansat un avertisment privind legea dării în plată. Guvernatorul a declarat că BNR a identificat pentru prima dată un risc sever, pe fondul intensificării inițiativelor legislative din ultimele șase luni.

Dîncu i-a cerut acestuia să aducă argumente în ceea ce privește acest risc pentru că în anii trecuți legislația noastră a favorizat mai mult băncile.

“Eu m-am speriat când am auzit de riscul sistemic. Am căutat în acest raport un studiu, niște date cu care lucrează de obicei bancherii. M-aș fi așteptat ca specialiștii în economie să ne explice cum e cu riscul major în 2007 când venea criza. (…) În acest moment nu am găsit în argumentul Băncii Naționale acest risc major, care cică ar veni din legislație. Legislația noastră a favorizat băncile. Dacă ne uităm în anii trecuți, băncile au avut în anii trecuți profituri uriașe. Cred că mai trebuie să aducă argumente în ceea ce privește acest risc major”, a spus vicepremierul Vasile Dîncu la Realitatea TV.

Reacția vine după ce guvernatorul BNR, Mugur Isărescu a spus că Banca Națională a României a identificat pentru prima dată un risc sistemic sever intern, pe fondul intensificării inițiativelor legislative privind reglementarea domeniului financiar-bancar în ceea ce proveștea legea dării în plată.

“În ultimele șase luni s-au intensificat inițiativele legislative care își propun să reglementeze domeniul financiar-bancar, prin intervenția în contractul dintre bănci și clienți. Una dintre ele este Legea dării în plată, iar în ultima formă adoptată sunt amendamente care corectează o parte din elementele semnalate, dar rămâne chestiunea de fond, pe care o reprezintă retroactivitatea, care se menține, dar și stabilitatea și credibilitatea cadrului legislativ”, a declarat Mugur Isărescu.

sursa :  http://www.activenews.ro

foto:  http://www.wall-street.ro/

Un program de resetare a sistemului

By

On 25/01/2016

In Dosare care sfideaza, Economie, International, Istorii, Opinii, Politica

Parallel_runningCe ar trebui să facă viitorul prim-ministru sau mai bine zis ce aș face eu, o părere personală.
Nu am niciun gând,nu vreau niciun post, să nu se interpreteze aiurea. Eu și generația mea am făcut prea multe greșeli, suntem definitiv compromiși. Nu am făcut afaceri cu statul, nu am participat la licitații, dar am gestionat banii corupților, deci am o vină morală enormă.

1. Înainte de toate, lumea vrea transparență, deci pentru asta e nevoie de o măsură extremă. Premierul trebuie să-și înregistreze toate convorbirile, telefonice sau nu, și să le dea la sfârșitul lunii presei. Pare o prostie, dar va fi singurul lucru care îi va da credibilitate, oricine ar fi el. Vor fi momente grele.

2. E nevoie urgentă de o lege care să confiște toată averea corupților, până la rudele de gradul 1. Eu aș prefera să dea toți banii, ăia pe care îi mai au, au și cheltuit mult, și apoi să plece. Corupții fără bani în afara țării sunt mai puțin periculoși decât corupții în pușcărie, oricum ar ieși după câteva luni.

3. Aș menține alianțele actuale UE și NATO, dar aș decreta că România nu vrea în euro. Aș schimba guvernatorul BNR imediat și aș face concurs pentru ceilalți membri ai CA de la BNR. Sunt tineri foarte buni care pot fi aduși de afară. Vreți numele noului guvernator: Florin Citu

4. Aș plăti FMI-ul integral și m-aș împrumuta printr-o emisiune în lei de 44 mld, cu posibilitatea ca și privații să cumpere la emisiunea primară, nu doar băncile.Totul transparent pe bursa. Dobinda 5%.

5. Aș învesti enorm în educație înainte de orice; un popor ignorant va avea mereu un guvern de ignoranți.

6. Nu aș promite măriri de salarii și aș reduce drastic administrația și birocrația. E nevoie de lacrimi și muncă la început, nu trebuie promis nimic, pentru că nimic nu se poate da mâine, doar speranță și transparență se pot da.

7. Toți șefii de agenții guvernamentale și toți șefii instituțiilor să fie aleși prin concurs și să se facă un sondaj pe Internet ca să se vadă dacă au susținere.

8. Niciun politician care a fost în ultimii 25 de ani în parlament sau care a fost președinte de consiliu județean sau șef prin partide în teritoriu să nu mai poată candida cel puțin la viitoarele alegeri (4 ani de pauză nu le strică, poate chiar mai mult).

9. Reduc TVA-ul la 9%, pun taxa pe profit la 25% și pun taxa pe salarii la 11%. Va fi un șoc, dar se vor strânge mulți bani. Orice evaziune fiscală ce trece de 5000 de euro se va pedepsi cu 20 de ani de închisoare, ca în America. Reducerea impozitării muncii va face să crească consumul.

10. Dupa educație, aș băga banii în agricultură și infrastructură. Totul cu licitații pe Internet transparente și cu pedepse grave în bani pentru cine nu respectă calitatea și termene de livrare.

11. Aș face un sistem de vot pe Internet și prin corespondență, astfel încât să putem face referendumuri pentru aproape orice. Referendumurile să se aplice în maximum 30 de zile.

12. Aș impozita toate câștigurile bisericii.

13. Toți membrii guvernului ar trebui să aibă studii serioase și o anumită pricepere, demonstrată deja. Esențial e să vorbească și să scrie perfect în limba română.

14. Aș aduna toți intelectualii și i-aș consulta. Toți oamenii de afaceri români vor fi consultați direct la orice mișcare economică.

15. Aș face oferte creierelor din diaspora și le-aș folosi primordial pentru că au o mentalitate schimbată, mult mai bună decât a celor de acasă (au trecut prin multe).

16. Parlament unicameral de 200 de oameni. Alegeri uninominale în două tururi, oricine se poate înscrie cu doar 10.000 de semnături, dar toate semnăturile verificate electronic. Așa, nu e nevoie de partide, ci doar de grupuri cu o ideologie sau cu idei comune.

17. Adunare Constituantă pentru a schimba Constituția și a face o republică prezidențială, după modelul francez. Acum completați voi, la urma urmei e viitorul vostru, al tinerilor, eu sunt o persoană compromisă și expirată. Ce am scris mai sus e din experiența mea de viață. E doar un program de pornire, modificați-l și dați share daca veți crede că e bun de ceva.

P.S. Nu voi răspunde la comentarii, le voi centraliza și voi modifica programul după 24 de ore.

sursa si foto:  http://mareaspovedanie.ro

Unde se duc banii românilor? Despre “dezintermedierea bancară”

By

On 15/12/2015

In Dosare care sfideaza, Economie, International, Opinii

127751Băncile-mamă presează în ultimii ani băncile locale pentru a-și recupera resursele. Nimeni (citește BNR) nu condiționează însă “fiicele” să trimită acasă doar euro proveniți din rambursarea creditelor acordate din banii “mamelor” sau recuperați din reducerea rezervelor obligatorii, astfel încât o parte a depozitelor atrase de la români sunt deja departe. Bonus: cum funcționează o bancă.
De la o vreme aflăm că liniile de finanțare de la băncile-mama din Occident continuă să se subțieze, actionarii străini retrăgând practic bani din România. Astfel, de la 17,2 miliarde euro la sfârșitul anului 2010, resursele atrase de la băncile-mama străine din Austria, Franța și Grecia (grosul sistemului bancar autohton) s-au redus la aproximativ 8,5 miliarde euro la jumătatea acestui an. Cu alte cuvinte, străinii și-au retras jumătate din banii pompați în băncile românești. Ai cui erau însă acești bani? Liniile de finanțare masive din perioada 2006-2008 aveau scopul de a fi folosite pentru creditarea românilor, mari consumatori la acea dată de împrumuturi în euro. Actionarii băncilor făceau depozite cu scadente “scurte” de 1-3 ani, iar din aceste resurse băncile cu capital străin, folosind efectul de levier oferit de sistemul rezervelor fracționare (vom vorbi mai jos despre asta), dădeau credite românilor cu scadente de 5-10 ani (cele de consum) sau 20-30 (cele pentru investiții imobiliare).
După debutul crizei însă, oficialii BNR aveau surpriza să constate că o bună parte a împrumuturilor acordate erau neperformante-peste 20% la un moment dat pentru persoanele fizice-și asta după o campanie agresivă de externalizări, procesul prin care o banca pasează unui vehicol special creat creditele cu probleme pentru a nu fi nevoită să facă provizioane cu care să acopere găurile. Ținând cont și de împrumuturile cu scadență mai mare de 5 ani (credite de consum cu ipotecă sau credite pentru investiții imobiliare), foarte populare înainte de 2008, rezultă că sumele record retrase din România după 2012, an când a expirat celebrul acord de la Viena prin care băncile se angajau să nu își reducă expunerea pe România, se bazează și pe depunerile românilor în respectivele bănci sub formă de depozite. Diferența va pleca la rândul sau treptat, pe măsură ce BNR continuă să reducă rezervele minime obligatorii iar populația și companiile își mai rambursează din datorii. Oricum, în acest moment creditul în lei domină autoritar structura împrumuturilor noi iar băncile din România nu mai au nevoie de resurse de la băncile-mamă pentru activitatea de creditare, acestea fiindu-le oferite nelimitat de către BNR, prin intermediul licitațiilor Repo.
Cum funcționează băncile?
Știu că textul de mai sus pare mai greu de înțeles celor care nu jonglează cu păsăreasca financiar-bancară așa încât o scurtă trecere în revista a modului în care operează o bancă este util. În esență, o banca este un vehicol ce-i permite statului să se împrumute ocolit pe sine (via BNR) și un instrument de dilatare artificială a masei monetare prin efectul de levier dat de rezervele fracționare (RMO-urile, rezervele minime obligatorii). Să le luăm pe rând.
Chletuielile statului-cu salariile, pensiile, sistemul de asigurări de sănătate, etc-sunt acoperite din veniturile încasate din taxe și impozite și, cum mereu există un deficit, din împrumuturi. Pentru a-și finanța acest deficit statul emite titluri de stat care sunt cumpărate în principal de bănci, dar și de fondurile de pensii, fondurile mutuale, diferiți investitori privați,etc. Dacă cei din urmă folosesc în principal banii economisiți, deci bani “reali”, băncile ce cumpără titlurile de stat folosesc…pixeli, bani împrumutați de la Banca Centrală. Băncile primesc deci bani proaspăt tipăriți, cu dobânda de politică monetară (1,75% în prezent) pe care îi folosesc pentru creditarea economiei reale (tot mai puțin în ultima vreme) și pentru creditarea statului, cumpărând titluri de stat. Cum garantează băncile pentru banii oferiți de BNR? Cu titluri de stat. Și iată mecanismul unui perpetum mobile-băncile cumpără titluri de stat pe care le pun drept garanție pentru a obține noi împrumuturi pentru a lua alte titluri și tot așa. Cum dobânzile la care statul se împrumută sunt superioare dobânzii de plitica monetară la care băncile iau banii de la BNR, avem un mecanism prin care băncile plimbă banii de la BNR la Ministerul de Finanțe și iau un comision pentru asta.
De ce nu își fabrică statul banii ( de ce nu cumpără direct BNR datorie guvernamentală) în loc să apeleze la sistemul ocolit prin care BNR dă bani băncilor cu care acestea să împrumute statul? Argumentul cu care ni se astupă gura aici este că dacă statul își fabrică banii săi atunci încrederea în monedă se surpă și vine inflația. Dacă în cazul unei economii de stat acesta își poate dovedi validitatea-banii proaspăt tipăriți merg instantaneu în salarii și pensii iar cererea crește artificial-într-o economie preponderent privată teama de inflație se justifică mai greu, privații fiind mai greu de sincronizat într-o creștere generală a veniturilor.
Să vedem cum acționează băncile în afară resurselor de la BNR, cu banii ce le aparțin. Percepția comună și greșită totodată, este că băncile utilizează banii atrași sub formă de depozite pentru a-i redirecționa în activitatea de creditare, câștigând deci din diferența dintre dobânda creditelor și cea a depozitelor. Adevărul este însă exact pe dos: cea mai mare parte a depozitelor vine din activitatea de creditare și nu invers. Asta deoarece în momentul în care o bancă dă un credit, aceasta deschide automat și un depozit de valoare egală cand virează clientului suma împrumutată într-un cont curent. Apoi, pentru a respecta rezervele minime obligatorii impuse de banca centrală (8% la lei în prezent și 14% la valută), banca în cauza va trebui să vireze către BNR o parte din acel depozit nou creat. Iar această fracțiune din creditul acordat, corespunzătoare nivelului RMO, este exact suma de care trebuie să dispună o banca pentru a da un împrumut.
Mai exact, o bancă ce ar vrea să dea în prezent un credit de 100 de lei ar trebui să aibe exact 8 lei pentru asta, bani care merg spre BNR pentru constituirea RMO-urilor. Dacă lumea își plătește disciplinat ratele, totul e minunat pentru bancă iar aceasta face un profit substanțial având în vedere că numai dobânda pe un an la cei 100 de lei poate fi 8% (adică 8 lei) iar banca n-a dispus decât de cei 8 lei la acordarea împrumutului. Dacă apar problemele-numărul restanțierilor crește, banca se confruntă cu partea neplăcută a activității de creditare-trebuie să facă provizoane egale cu valoarea creditelor restante sau chiar să șteargă acele împrumuturi din contabilitate când șansele de rambursare sunt zero, sumele în cauză devenind pierderea sa (actionarii sunt chemați să facă majorări de capital când pierderile se acumulează).
Două vorbe despre nivelul RMO. Va amintiți că în 2007, când creditul în euro exploda de fericire, nivelul RMO era de 40%? La 100 de euro dați ca împrumut băncile trebuia să aibe 40 de euro de blocat la Banca Centrală. S- a spus atunci că nivelul de 40% urma să descurajeze băncile în a mai oferi împrumuturi ferindu-ne de bula imobiliară, ceea ce nu s-a întâmplat. De ce? Deoarece băncile știau că nivelul RMO este în zona euro de aproximativ 2% și că România va ajunge la un moment dat acolo, deci își vor recupera banii. BNR a preferat să crească RMO-urile dar în același timp a relaxat condițiile de creditare, astfel încât raportul rată/ venituri pentru un credit cu ipotecă de exemplu, a sărit de la 30% la peste 70% în anumite situații, chiar pe vârful bulei imobiliare din 2007. Pentru cine a jucat deci BNR atunci?
sursa si foto: http://www.activenews.ro

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén