Încă mai crezi că dacă te îmbolnăveşti uşor, sau dacă ai arsuri pe suprafaţa corpului, ai vreo şansă în România? Iată povestea unui pacient român care ne-a scris complet resemnat:
La început, am fost tânăr şi sănătos… Nu am avut nevoie deniciun ajutor din partea medicilor şi nu am produs sistemului de sănătate nicio cheltuială.
Mai târziu au apărut primele probleme, o răceală, un ochelar de vedere, însă de fiecare dată am dat atenţii oricum şi mi-am plătit singur ochelarii, aspirina, faringoseptul, picăturile de nas etc.
Acum câţiva ani am avut o problemă ceva mai serioasă dar oarecum neclară, adică nu era vorba de o mână ruptă sau de un ficat terminat, ci de un diagnostic ceva mai neclar. Atunci am văzut realitatea sistemului nostru de sănătate, şi mai ales ce mă va aştepta pe viitor când şi dacă mă voi îmbolnăvi…
Am pornit plin de speranţă să primesc ajutorul medicilor şi al sistemului de sănătate. Zero! De la medicul de familie şi până la câteva cabinete medicale de stat, am colindat săptămâni întregi! Ce am constatat în schimb:atenţii peste tot, cozi pentru programarea consultaţiilor, cozi pentru consultaţii cu aşteptări de ore bune, foarte mulţi nervi, pile ce intrau prin faţă etc. Toţi se răsteau din prima că îţi trebuie adeverinţă şi dovezi de plată, iar când miraţi vedeau că le am deja, vorbele deveneau mieroase pentru că în acel moment medicul avea banii asiguraţi.
Problema însă era că medicul îşi lua banii, dar consultaţia era efectuată cu indiferenţă mai apoi şi chiar dacă le dădeam amănunte ajutătoare pe tavă pentru a rezolva corect şi problema mea, medicii se arătau plictisiţi, sau aveau chef de glume cu asistenta şi parcă erai dat afară că doar mai aşteptau şi alţii. Am fost gâdilat în tălpi cu bagheta de sticlă (că era gratis) şi întrebat aşa… dacă doresc să investesc singur într-un RMN, că despre fonduri nici vorbă. La ieşire mă rugam de ei să-mi recomande măcar un medicament, sau un regim, sau un somnifer… Răspunsurile era absurde şi seci: nu sunt fonduri, dăm doar pentru cazuri grave… adică nici vorbă de prevenirea bolilor, de tratamente naturiste, de regim alimentar, de sfaturi calde părinteşti din partea medicului, nimic! Mai târziu aceiaşi medici vor spune împăcaţi cu sine: acum e prea târziu, dacă veneaţi mai devreme… Adică nu primeşti nimic mai devreme şi nu primeşti nimic nici mai târziu…
Apropo de lipsă fonduri, am făcut analize (plus atenţii) de 2.000 lei acum câţiva ani, şi doar atât. Analize plătite, unele greşite şi refăcute, ce m-au mai costat 7 drumuri în plus! Nicio compensare, nimic! Niciun diagnostic, nicio utilitate, niciun rezultat, niciun ajutor! Atunci am decis că singurul ajutor îl pot primi din partea mea, să am grijă de sănătatea mea şi atât! Plătesc cash, nu stau la cozi cu programări şi umilinţe! Oricum plăteşti orice şi oricând!
Am fost cu soţia la ginecolog. Pe toţi pereţii scria: „Nu insistaţi, nu sunt fonduri de la Casa de Asigurări de Sănătate”…
Am fost cu o rudă la urgenţă noaptea cu salvarea, plângea de durere pacientul, am aşteptat zeci de minute în chinuri, iar când am intrat doctora ne certa, fără grabă, „la ora asta v-aţi găsit să veniţi?!!!„, noi am rugat-o să alinăm durerile cât mai repede că şi aşa suferă de multă vreme nebăgată în seamă, însă în zadar, ne-a dat afară zicând „să nu o învăţăm noi pe ea cum să-şi facă treaba”…
Am avut rude internate în spital. Experienţele au fost foarte neplăcute. Fiecare a trebuit să-şi mobilizeze rudele casă cumpere branule, scutece, vată, medicamente etc. Atenţii la orice pas, la doctor, la operaţie, la anestezist, la brancardier, la asistente, de fiecare dată! Apoi în loc de 1 operaţie, a fost operată de 2 ori după ce i s-a umflat intestinul în afară, pentru că… doctorul a uitat să pună plasă pe operaţie!
Oribil în spitalele romăneşti! Strigi nu te ajută nimeni, toţi fac parcă în silă această meserie, mizerie, nervi, pleci marcat din spital, cu greu îţi revii! Nici măcar mortul nu ţi-l dădeau dacă nu făceai totul prin firma cunoştinţei lor!
Nu am mai mers ani de zile la doctor sau în vreun spital, dar, mi-am plătit şi îmi plătesc extrem de punctual şi de corect, contribuţia la sănătate. Aici o altă problemă! De ani de zile am plătit sănătatea, însă cardul de sănătate ioc!Cum aşa? Cum e posibil ca ani de zile să plăteşti contribuţia CASS, cu chitanţe la ANAF, iar „Sănătatea” să nu ştie? Păi unde s-au dus banii dacă eu am plătit şi totuşi nu eram asigurat? Online apăream ca „Persoană neasigurată; Card neemis”, iar eu aveam teancul de chitanţe plătite că altfel mă amenda ANAF-ul! Am făcut cerere de emitere cum că nu am cardul emis, am primit prin poştă doar un răspuns tâmpit: nu aveţi cardul emis… Am stat la cozi imense, am scris la CNAS Bucureşti şi mi-a spus să merg la judeţ. Aici mi s-a spus „poate să vă spună şi mama Bucureştiului că tot degeaba, următorul!”. Am scris la Bucureşti că soluţia propusă de ei nu există la judeţ şi mi s-a spus să aştept. Am aşteptat aproape 1 an… De ani de zile nu am călcat la medic sau în spital şi culmea, deşi am plătit ani de zile regulat, puteam fi refuzat la prima intervenţie pe motiv de neasigurare în Sistemul de Sănătate din România…
Acum aflăm că a crescut contribuţia la sănătate. La toată lumea! Chiar şi cei cu venituri mici trebuie să achite ca şi cum au venituri mari. Chiar şi cei fără venituri trebuie să achite! Nu contează că nu sunt bani, nu contează că nu ai şanse să te vindeci dacă ai probleme mai grave, „amenda lunară” la sănătate trebuie plătită!
Plata contribuţiei este obligatorie, însă dacă vă îmbolnăviţi este bine să ştiţi de pe acum: nu sunt bani, nu sunt medici, nu avem de niciunele, totul se plăteşte (mai puţin patul din spital, probabil), semnaţi înainte că sunteţi de acord să muriţi dacă faceţi vreo operaţie sau dacă e ceva mai complicat şi asta e. Următorul!
Am fost întrebat de curând care este motivul pentru care nu îmi vaccinez copiii.
Mi s-a pus întrebarea asta de multe ori. E o întrebare de înțeles, venind de la cei care sunt șocați să afle că există oameni care sunt împotriva sistemului medical actual și a infamului program de vaccinare. Pentru unii, s-ar putea să par ca un fel de renegat al zilelor noastre, un fel de haiduc rătăcind prin marea junglă a lumii farmaceutice. Presupun că sunt diferit, deși în general nu simt asta. Ceea ce mă diferențiază pe mine (și pe milioane de alți oameni) este modul în care am ajuns la această decizie.
Nu există un singur motiv pentru oprirea vaccinării copiilor mei; sunt multe motive.
Am cercetat acest subiect de mult timp (motivat de o reacție adversă pe care a avut-o fetița mea la vaccinarea de 12 luni) și am ajuns la concluzia că realitatea este mult mai profundă decât realizează majoritatea oamenilor. Am multe motive pentru a nu avea încredere în știința comună a vaccinurilor, dar există zece motive pe care mă văd nevoit să le invoc de fiecare dată când vine vorba despre acest subiect.
10. Producătorii de vaccinuri sunt scutiți de orice răspundere.
Acest lucru înseamnă că ei nu pot fi trași la răspundere în cazul în care vaccinurile dăunează pacientului sau în cazul în care o persoană complet vaccinată contractează o boală de care ar fi trebuit să fie protejată. Dacă scaunul auto al copilului tău se rupe, dai în judecată producătorul și primești o compensație pe măsură. Nu același lucru se întâmplă cu vaccinurile.
Vedeți, prin 1986, producătorii de vaccinuri amenințau cu încetarea fabricării lor din cauza proceselor pe care le tot pierdeau. Copii și adulți se îmbolnăveau sau mureau, iar industria farma plătea. Așa că au făcut o înțelegere cu guvernul, prin care urmau să fie scutiți de răspunderea pentru produsele lor. Guvernul a înființat un “Tribunal al Vaccinurilor”, care nu era chiar un tribunal, și la care oricum era extrem de dificil să ajungi și la fel de dificil să “câștigi”. Dar chiar și în aceste condiții restrictive, mai mult de 3 miliarde de dolari s-au plătit familiilor cu copii afectați/decedați. Următorul grafic arată cu exactitate cât s-a plătit din 1989 încoace.
9. Stimulentele financiare și conflictele de interese
Cazurile producătorilor de vaccinuri, care fac profituri de miliarde de dolari anual, al CDC (Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor – agenție guvernamentală americană) și al OMS (Organizația Mondială a Sănătății) – care fac la rândul lor niște profituri uriașe pentru cercetarea și sprijinirea lor, chiar mă revoltă. Cred că cei mulți dintre oameni, fără prea mult efort sau căutări, pot vedea că există un conflict de interese imens în sistemul medical de azi. Guvernul (prin intermediul CDC) – prin cercetări discutabile, prin subiectivism, prin statistici îndulcite și minciuni – ține spatele companiilor farma, care, la rândul lor, îl răsplătesc.Medicii își primesc ordinele de la Guvern – Guvern care, evident, recomandă o grilă de vaccinare ridicolă, în ciuda lipsei de epidemii ce ar putea justifica-o, și în ciuda unei grave penurii de studii legitime cu privire la siguranța și eficacitatea lor. Educația despre vaccinuri oferită medicilor este una sponsorizată de companiile farma; cu alte cuvinte, o educație extrem de părtinitoare, în care accentul pe riscuri și pericole se pune foarte puțin sau deloc.
Medicii sunt, de asemenea, puternic tentați și motivați financiar să administreze vaccinurile conform grilei. Mulți dintre ei ajung atât de disonanți cognitiv până la momentul în care pot lua decizii încât este aproape imposibil să-i convingi că întregul proces la care participă este atât de periculos. Al patrulea aspect al acestei paradigme a vaccinurilor în care ne găsim este media. Media sunt plătite cu bani grei pentru a face reclamă vaccinurilor în acord cu protocoalele farma și specificațiile departamentului de sănătate/CDC. Tot ce ați văzut în media cu privire la vaccinuri a fost plătit de o entitate cu o agendă clară. Vă rog să faceți o cercetare în amănunt înainte de a-mi pune repede eticheta de “bolnav de teoria conspirației” sau altă denumire la fel de stupidă.
8. Vaccinurile nu sunt atât de eficiente precum ar trebui să credem.
Unele vaccinuri – precum cele împotriva tusei convulsive, gripei, oreionului sau meningitei – sunt ușor de identificat ca fiind ineficiente; nu e nevoie decât să aruncăm o privire la procentul foarte mare de oameni vaccinați care în continuare contractează aceste boli. Chiar și CDC-ul admite, ezitant, că unele dintre ele nu sunt atât de eficace precum se spune în reclame. Altele sunt mai greu de urmărit, deoarece focarele au devenit rare în Statele Unite. În cazul poliomielitei, pojarului, difteriei și tetanosului, putem observa limpede cum rata de îmbolnăvire era deja în scădere înainte de introducerea vaccinurilor, așa că este aproape imposibil de dovedit că vaccinurile sunt cele care ne-au scăpat de izbucnirea acestor epidemii.
Deși cred că vaccinurile pot, într-o anumită măsură, să genereze un răspuns imunitar la o anumită boală (în cazul unora dintre oameni), “imunizând” pe cei vaccinați, nu este corect să spunem că vaccinurile ne salvează de boli. Vaccinurile nu fac decât să țintească o parte din sistemul imunitar (stimularea anticorpilor), ocolind alte două aspecte foarte importante ale acestuia.
În literatura de specialitate, sunt semnalate numeroase apariții de focare în comunități complet vaccinate, iar oamenii care au fost vaccinați complet încă se îmbolnăvesc atunci când sunt expuși. Mai știm, de asemenea, că nu toată lumea are o reacție imună la vaccinuri. Se estimează că circa 50% din populație nu este imună la bolile “care pot fi prevenite prin vaccinuri”. Puteți accesa cu ușurință studiile despre care vorbesc pe PubMed. Dr. Tetyana Obukhanych, doctor în imunologie, are de oferit informații extraordinare despre acest subiect, dacă sunteți interesați.
7. Nu cred că vaccinurile au eliminat bolile.
Sau cel puțin nu în maniera în care ni se tot spune asta. Dacă studiem graficele istorice cu ratele morbidității și mortalității cauzate de aceste boli, e destul de limpede că cele mai multe dintre bolile împotriva cărora ne vaccinăm noi astăzi erau deja într-un declin puternic dinainte ca vaccinurile să fie introduse pe scară largă. Deși asta este probabil împotriva a tot ceea ce ați fost învățati, v-aș ruga să cercetați mai atent înainte de a lua acest lucru în derâdere. Așa cum s-a dovedit, igiena/salubritatea au jucat cel mai important rol în reducerea răspândirii acestor boli. Din nou, cred că vaccinurile au jucat într-o oarecare măsură un rol în reducerea focarelor, dar nu le acord încrederea mea completă, așa cum mulți oameni o fac, fără ca măcar să studieze faptele.
6. Am scăpat de epidemii și de imunitatea naturală, dar am dat peste epidemiile neurologice și autoimune și peste imunitatea artificială și temporară.
Copiii nu mor din cauza bolilor epidemice; acum mor de moarte subită, cancer, convulsii severe și alte cauze necunoscute – și toate acestea într-un număr mai mare decât înainte. Mulți afirmă că această corelație nu înseamnă și cauzalitate. Acesta este un fel de argument ipocrit, de vreme ce aceiași oameni acordă vaccinurilor credit pentru eliminarea bolilor, fără a avea dovezi suficiente că vaccinurile ar fi jucat un rol capital. Chiar dacă sunt conștient că vaccinurile nu sunt singura cauză a autismului, astmului, maladiilor auto-imune și complicațiilor intestinale, nu sunt prost – și nu sunt proști nici sutele de mii de oameni care au văzut cum copiii lor au venit normali și sănătoși la consultație și au ieșit de acolo cu totul diferiți. Vaccinurile provoacă o imensitate de probleme de sănătate – e un fapt pe care nu îl poți contesta dacă chiar ai cercetat subiectul.
5. Imunitatea de grup nu există.
Sau, hai să o spun altfel: există atunci când un anumit procent al populației este imun în mod natural. Ceea ce înseamnă că un anumit procent a contractat boala în mod natural, a învins-o, iar acum este imun pe viață. Termenul de “imunitate de grup” a fost brevetat în 1933, mult înainte ca marea majoritate a vaccinurilor de azi să fie inventate. A fost observat științific că, dacă dintr-o comunitate, 68% sunt imuni natural la pojar, izbucnirea lui încetează, iar restul populației rămâne protejat. În acea perioadă, imunitatea la boli încă funcționa ca la începutul lumii.
Imunitatea de grup, așa cum o știm noi (adică un procent foarte mare din populație să fie vaccinat, pentru a-i proteja și pentru cei nevaccinați) nu există – pentru că știm deja că majoritatea populației nu prezintă reacția imunitară așteptată la vaccinuri. Și chiar dacă ar face-o, imunitatea este doar temporară și scade în funcție de fiecare persoană în parte.
Acum este recunoscut – și admis și de CDC – faptul că, în cel mai bun caz, un om poate dobândi imunitate din vaccin pentru o perioadă de maxim 10 ani. La începutul campaniilor de vaccinare în masă, toată lumea se bătea cu pumnii în piept că o singură injecție îți garantează imunitatea pe viață. Acest lucru a fost deja dovedit ca fals – de aceea a apărut acum, brusc, o grabă în a convinge adulții să-și facă rapelurile. Desigur, la ce bune aceste rapeluri de vreme ce jumătate dintre adulți oricum nu au avut reacții nici la prima vaccinare? Însă întrebarea care se pune e următoarea: de ce nu asistăm în continuare la epidemii în ciuda populației care este, în mare parte, “neprotejată”?
4. Ingredientele din vaccinuri mă sperie de mor.
Nu numai pentru că sună înfricoșător (mercur, aluminiu, formaldehidă, glutamat monosodic, agent de antiîngheț, ADN străin, virusurile/bacteriile însele), dar, pe măsură ce cauți informații despre ele, afli că multe dintre ingredientele comune, necesare vaccinurilor, sunt – în alte utilizări decât vaccinurile – considerate toxice, cancerigene, mutagene sau periculoase. De asemenea, mă uimește cât de mulți oameni nu cunosc diferența dintre injecție și ingestie. Injectăm aceste ingrediente (la o scară mai mare decât oricând) în copiii noștri, nu doar ocolind sistemul lor digestiv, ci asaltând rinichii lor nematurizați încă – adică filtrul lor natural de toxine. Deși argumentul obișnuit este că aceste ingrediente sunt doar în cantități infinitezimale, adevărul este cu totul diferit. Să luăm ca exemplu mercurul, care încă se folosește pentru conservarea vaccinurilor antigripale anuale în doze multiple. S-a dovedit științific că mercurul, chiar în doze infinitezimale, distruge celulele cerebrale. Aluminiul este unul dintre cele mai răspândite metale de pe planetă, dar știm că poate fi destul de periculos dacă este ingerat în cantități mari. Acum gândiți-vă că vaccinul anti-hepatita B, administrat în prima zi de viață, conține limita zilnică admisă de FDA (Agenția pentru Controlul Hranei și Medicamentelor) pentru un adult sănătos (250 mcg).
Majoritatea celorlaltor vaccinuri care conțin aluminiu ca adjuvant conțin și mai mult decât atât, inclusiv DTaP (difterie, tetanos, tuse convulsivă), care este administrat la 2, 4 și 6 luni. Numeroase studii științifice au concluzionat că aluminiul poate interfera cu neuronii. Ce le facem copiilor noștri?
Formaldehida nu este folosită doar pentru îmbălsămarea cadavrelor, dar și pentru a ucide virusurile sau bacteriile din vaccinurile neactivate. A fost declarată cancerigenă în alte domenii, dar noi tot ne-o injectăm în corp. Desigur, o pară poate conține cam aceeași cantitate de formaldehidă ca un singur vaccin, dar când a fost ultima oară când ți-ai injectat o pară în vene, sau i-ai dat-o unui sugar de 2 luni? Concluzia este că nu a fost testată pentru sugari. Nu aveți decât să verificați, faceți-o. Chiar și pe prospecte scrie clar că vaccinurile nu au fost testate pentru efecte cancerigene sau mutagene. Ați remarcat epidemia de cancer la copiii din zilele noastre? Nu, ei n-au nici cea mai vagă idee de unde provine.
3. Numeroase vaccinuri conțin ADN animal străin.
E incontestabil faptul că fiecare vaccin conține anumite tipuri de ADN străin. Este nevoie de țesuturi ale unor animale pentru a cultiva virusuri și bacterii. Nu există studii de siguranță cu privire la injectarea ADN-ului străin și a efectelor sale asupra corpului.
Nu îmi surâde ideea de a-mi injecta copiii cu ADN de porc, vacă, maimuță, șoarece, iepure și câine; nu mă interesează că toată lumea spune că e ceva “în afara oricărui pericol”.
Bunul simț îmi spune că, atâta vreme cât nu există studii cu privire la aceste efecte, discuția se oprește aici. Nu, mersi.
2. Numeroase vaccinuri sunt create folosind țesuturi ale feților avortați ca mediu de cultivare.
Deși nu există țesut fetal în vaccinuri (o neînțelegere frecventă), în numeroase vaccinuri există urme de celule fetale/AD
N uman străin. Nu există studii de siguranță medicală care să dovedească faptul că acest lucru nu este periculos sau că nu provoacă efecte adverse. Există însă studii care găsesc o corelație dintre înmulțirea cazurilor de autism și introducerea vaccinurilor care conțin celule fetale umane.
De asemenea, am o mare problemă cu avorturile, și nu pot susține o practică medicală care beneficiază de pe urma lor. Indiferent care sunt părerile voastre cu privire la avort, trebuie să admiteți că există o breșă în această practică. De asemenea, nu știm nimic despre efectele ADN-ului străin asupra sistemului circulator.
1. E alegerea MEA
Nici guvernul, nici giganții industriei farma, nici departamentul de sănătate, nici doctorul meu, nici tu – nimeni nu decide cum să îmi cresc copiii, în afară de mine. Nu îmi neglijez și nici nu îi abuzez nevaccinându-i, în ciuda faptului că se încearcă din nou imprimarea acestei imagini în mintea publicului. Nu, am încetat să-mi vaccinez copiii pentru că îi iubesc atât de mult încât mi-am dat seama că mai întâi e nevoie să cercetez un subiect atât de important – unul care a distrus deja viețile multor familii.
Deja ți-am spus nouă motive pentru care am hotârât încetarea vaccinării copiilor mei. Aș fi putut pur și simplu să spun că nu e treaba ta și să-mi văd de ale mele. Aș fi putut să râd și îți spun că ești un leneș fără creier care crede doar ce îi spune televizorul să creadă. Aș fi putut să îți spun că ești îngust la minte când ți-ai dat ochii peste cap citind lista de mai sus.
Dar nu am făcut-o și uite de ce: trebuie să știi de ce nu îmi mai vaccinez copiii.
Trebuie să știi de ce tot mai mulți părinți decid să nu-și mai vaccineze copiii.
Trebuie să știi că fetița mea nevaccinată este cu mult mai sănătoasă și mai dezvoltată decât frații săi vaccinați.
Trebuie să afli despre sutele de mii de părinți ai căror copii au avut reacții adverse la vaccinuri – unele pe toată viața.
Trebuie să știi că mulți părinți și-au pierdut copiii lor iubiți din cauze “neidentificate”, la câteva zile sau chiar ore după vaccinările de rutină.
Trebuie să știi despre aceste riscuri. Trebuie să știi despre aceste pericole. Ai nevoie să iei o decizie în cunoștință de cauză, pentru că adevărul e că nu primești de la pediatrul tău ceea ce trebuie să primești.
Cineva trebuie să-ți spună asta înainte ca vaccinarea universală să devină obligatorie, iar decizia să nu-ți mai aparțină.
Trezește-te. Pune mâna și citește. Și ia o decizie în cunoștință de cauză.
Încă mai crezi că dacă te îmbolnăveşti uşor, sau dacă ai arsuri pe suprafaţa corpului, ai vreo şansă în România? Iată povestea unui pacient român care ne-a scris complet resemnat:
