Tag: Moscova

Procesul comunismului (III): „Strămoșii noștri de peste 2000 de ani aci”

127237Ȋn noaptea de 27 decembrie 1945, la Moscova au fost semnate protocoalele Conferinței Miniștrilor Afacerilor Externe ai URSS, Statelor Unite ale Americii și Regatului Unit. Regele Mihai a fost sfătuit ca un reprezentant al Partidului Național Țărănesc și unul al Partidului Național Liberal să fie incluși în guvern și, astfel, „Guvernul României, cu care guvernul sovietic are legături diplomatice, va fi recunoscut de Guvernul Statelor Unite ale Americii și de Guvernul Regatului Unit”.
Andrei Ianuarevici Vîșinski, comisarul adjunct al Afacerilor Externe al URSS și „procurorul lui Stalin”, cel care a avut un rol important în sovietizarea României, Averell Harriman, ambasadorul SUA la Moscov și sir A. Clark Kerr, ambasadorul Marii Britanii la Moscova au făcut din parte din comisia care a venit la București, pentru a duce la îndeplinire aceste sarcini.
„Cele trei guverne iau notă că guvernul român astfel reorganizat va declara că se vor ține alegeri libere și nemăsluite, cât de curând posibil, pe baza votului universal și secret”, se spunea în Comunicatul Conferinței de la Moscova.
„Au venit la înmormântarea acestei independențe”
România a fost predată rușilor, printr-o șaradă în care se mima democrația, înaintea instaurării totalitarismului. Ion Mihalache, vicepreședinte al Partidului Național-Țărănesc, a notat istoria acelor zile în „Evenimentele de la finele 1945 și zilele de până azi din 1946”.
                                          „Convorbirea cu Sir Archibald C. Kerr
                                           Ambasadorul Angliei la Moscova
Era și Șeful misiunii britanice, Le Rougetel, și cu alți doi, la Legația engleză.
Scrisă tocmai azi, 15 ianuar (n.r. – 1946, întrevederea avusese loc în dimineața zilei de 3 ianuarie), la Dobrești.
A început prin a mă întreba: Cum văd situația. Am răspuns că am impresia că România intră în zodia (constelația) URS, care pe românește înseamnă și urs (bear) și URSS. Văd cum intrăm, nu știu când și dacă vom mai ieși, și cum vom ieși. Asta nu depinde de noi. Noi suntem pentru o politică de amiciție cu Rusia; dar păstrând independența țării, spre deosebire de alții, care sunt (așa cum vrea Rusia), instrumente executive ale Moscovei.
Noi luptăm în continuarea tradiției de luptă a strămoșilor noștri de peste 2000 de ani aci. Dar avem credința că aci îndeplinim și o funcție europeană, apărând un avanpost în calea expansiunii Rusiei spre Marea Mediterană, la intrarea în Peninsula Balcanică.
El m-a întrerupt spunând că ar vrea să știe ce cred în ceea ce privește situația în prezent.
Am răspuns că îl rog să-mi spună dânsul ce anume ar dori să afle de la mine, ca să știu să-i ocup prețiosul timp numai cu ceea ce îl interesează.
Mi-a spus că rostul venirii dumnealor de la Moscova este să aplice cele hotărâte acolo cu privire la România; anume, să determine partidele național țărănesc și liberal să dea câte un reprezentant în acest guvern, și că după informațiile luate de ei, eu sunt cel mai indicat din P.N.Ț., și că trebuie să primesc.
A început un dialog îndrăzneț din partea mea – cu puneri la punct din partea lui (convenind că așa îi place și lui; să vorbim sincer) – care s-a terminat cu repetarea asigurării lui, – ultima, când m-a condus până la ieșire, afară – , că atitudinea mea francă și dârză „i-a impus respect”, spunându-mi și alte cuvinte măgulitoare. (Așa a și telegrafiat guvernului său de la Londra, – ca și Harriman la Washington, – precum m-a asigurat Rică Georgescu.)
Dialogul s-a purtat: el stăruind să primesc – iar eu derobându-mă. La început am căutat să demonstrez că România a fost abandonată, că am impresia că au venit la înmormântarea acestei independențe pe care o fac mai solemn decât au procedat cu Bulgaria. Am impresia – am zis – că, pentru decor, țineți ca de panglici să poarte și un țăran în haine albe care reprezintă țărănimea din Valea Dunării, cu vechime de peste 2000 de ani.
L-a pufnit râsul: „Nu”, a răspuns, „se va înmormânta independența României dacă nu intrați în guvern; prin aceasta lucrați la salvarea independenței”.
– Eu: „Ceea ce nu ați putut face dvs. la Moscova (unde, impresia generală e că ați cedat pe toată linia) o să facă cei doi miniștrii în acest guvern?”
– El: „Vom supraveghea alegerile, veți face alegeri – se va câștiga timp.”
Eu (de la început cerusem iertare să vorbesc ce simt, cum e obiceiul țărănesc, el m’a asigurat că numai așa îi place și lui, care e scoțian):
Dacă Anglia este hotărâtă să-și păstreze imperiul, suntem liniștiți. Știm că artera vitală a imperiului este Marea Mediterană, care nu poate fi asigurată că e liberă, decât prin independența micilor țări din bazinul ei. Dacă însă Anglia se deprinde cu ideea că nu mai poate apăra imperiul ei, – Rusia fiind singura putere militară europeană și deci neavând ce forțe să-i opună în Europa, – suntem pierduți. Ȋn acest caz e bine să ne previe, ca România să știe să se aranjeze cu rușii, cum a făcut Beneș (n.r. – Edvard Beneš, președintele Cehoslovaciei).
Răspunsul lui: „Anglia nu așa de putredă ca să consimtă a-și lichida imperiul. Ea are pentru moment probleme ei, dar va știi să-și apere imperiul.”
Beneș, ce-a făcut a făcut cu știrea și consimțământul Angliei. Iar în timpul din urmă, Beneș începe să se emancipeze (acest lucru mi l-a spus și Ricâ Georgescu mai pe urmă, atunci nu mi-a tradus „aceste cuvinte”). Și mereu revenea! „Că pentru români, a fost un succes că ei au impus Moscovei să recunoască partidele național țărănesc și liberal ca antifasciste, să convie să intre în guvern prin câte un delegat – că reprezentantul cel mai indicat după informațiile lor aș fi eu și că trebuie să primesc neîntârziat: „today, today, tommorow is too late” (azi, azi, azi, mâine e prea târziu).
La asta am răspuns:
„Niciodată nu m-a văzut pus la zid cu spatele, așa, ca să nu mișc.
(L-a pufnit din nou râsul.)
Vă răspund: da, azi veți avea delegatul Partidului Național – dar nu vă promit că voiu accepta eu.
Și am reînnoit motivările mele: convingerea mea, intuiția mea e că nu voiu putea lucra cu acest guvern, că nu vor respecta condițiile; că firea mea n-o pot schimba la 63 de ani; că mă voiu umili inutil alergând din minister în minister cu telegrame și plângeri contra abuzurilor din țară; că îmi vor închide ușa; că eu nu voi putea suporta; că voi trânti ușa, la rându-mi, demisionând.
Și am întrebat:
„Nu va fi mai rău pe urmă, să creez o decepție, să nu mai vrea să înlocuiască, după ce va fi obținut recunoașterea de Anglia și America? Nu e mai bine să primească altul care nu e așa de îndușmănit ca mine?
Cred că e mai util și pentru țară și pentru Rege.”
Mi-a spus: să primesc, să încerc, „și dacă nu se putea altfel, voi demisiona; firește însă că e bine să ții contact și cu reprezentanții noștri de aici, prevenindu-i”.
Și totuși, nu am promis.
Mi-a spus, privindu-mă de sus până jos:
„Din conversația cu d-ta, m-am convins că d-ta ești omul care trebuie acolo. Și la chip și la fire semeni cu un tigru.”
Am răspuns: „Mulțumesc de compliment, dar acolo trebuie trimis mai degrabă o vulpe sau cel puțin o mâță.”
A râs și el și – pe cât am înțeles – a spus că și una și alta (nu-s tocmai sigur).
Am vorbit, în treacăt, de comparația cu Ungaria (alta fiind situația cu România).”
Ȋn ianuarie 1946, Vîșinski s-a opus categoric ca Ion Mihalache să reprezinte P.N.Ț. în guvern și nu a permis ca acesta să candideze pentru un loc de deputat la alegerile din noiembrie 1946.
Ȋn iulie 1947, P.N.Ț. a fost dizolvat, iar conducătorii săi, în frunte cu Iuliu Maniu și Ion Mihalache, au luat calea închisorilor. Ion Mihalache a murit, în martie 1963, în temnița de la Râmnicu Sărat.
Bibliografie:
1.„Ion Mihalache în fața Istoriei”, Editura Gândirea Românească, 1993
2. Dinu C. Giurescu – „Falsificatorii. „Alegerile” din 1946”

 

Iată AVERTISMENTUL Americii despre ce VREA SĂ FACĂ Rusia în România!

6a26b7f730ee050804e484287da647afMoscova se poate folosi de ideea “Romaniei Mari”, pentru a crea disensiuni intre Bucuresti pe de-o parte si Moldova si Ucraina pe de alta parte, si poate sustine miscarile separatiste ale secuilor din Transilvania – avertizeaza Center for European Policy Analysis, un think-tank cu sediul la Washington.

Intr-o analiza semnata de Janusz Bugajski si Peter B. Doran asupra regiunii Marii Negre, CEPA atrage atentia asupra campaniilor Moscovei de “propaganda si dezinformare” ale Moscovei, care urmaresc “sa discrediteze guvernele pro-occidentale si liberale din intreaga regiune”.

Puteți consulta DOCUMENTUL ORIGINAL AICI

“Kremlinul cauta sa construiasca relatii speciale cu anumite tari, pentru a slabi solidaritatea regionala si actiunea comuna. In unele cazuri, Moscova poate declansa sau crea noi conflicte prelungite in enclavele teritoriale si in regiunile de frontiera. In ceea ce priveste Romania, Kremlinul poate depune eforturi pentru a manipula ideea latenta a “Romaniei Mari”, pentru a promova dispute regionale cu Moldova si Ucraina, sa infilitreze sabotori, sa orchestreze proteste si sa sustina actiuni separatiste, cum ar fi cele ale maghiarilor secui in Transilvania” – se arata in analiza CEPA.

Think-tank-ul american mai averteaza ca Rusia poate incerca sa impiedice Romania sa isi exploreze resursele de gaze de la Marea Neagra.

“Exista si un risc de perturbare a explorarii resurselor naturale din Marea Neagra de catre Romania, fie prin hartuire fie printr-un litigiu privind apele teritoriale revendicate de Rusia, de cand a anexat Crimeea. In plus, turismul si comertul prin porturile Constanta, Varna si altele de la Marea Neagra sau de-a lungul Dunarii poate fi perturbat”, sustine CEPA.

Analistii de la Washington mai arata ca “in cazul Romaniei si al Bulgariei, obiectivul Moscovei este sa neutralizeze flancul estic al NATO si sa se asigure ca guvernele lor nu se opun ofensivei internationale a Moscovei si ca militarii NATO nu pot descuraja desfasurarile sale maritime”.

In context, analistii arata ca Romania si Bulgaria sunt slab pregatite si dotate militar, motiv pentru care Rusia nu are nevoie sa recurga la mari forte militare impotriva pentru a-si atinge obiectivele.

Mocova “se bazeaza pe elementul-surpriza, camuflaj, disimulare si pe slabiciunile si lipsa de pregatire a adversarilor”, mai atrage atentia CEPA.

“Problema principala pentru Romania si Bulgaria sunt forele lor navale. Forta navala a Romania este centrata pe cateva fregate vechi sustinute de sase corvete. Capacitatile militare depasite si reforma lenta a sistemelor de aparare anti-aeriene, anti-racheta si anti-navale pur si simplu ii ofera un bonus Moscovei” – se arata in analiza de la Washington.

Potrivit sursei citate, in plan militar, Romania este expusa rachetelor Iskander ale Rusiei, care pot avea si incarcatura nucleara.

“Rachetele balistice tactice Iskander (fie in format conventional sau nuclear) au o raza de actiune de 400 de kilometri si ar putea atinge toata zona de sud a Ucrainei, inclusiv cele importante orase industriale din Odesa, Krivoy Rog si Dniepropetrovsk, o mare parte a Moldovei, toata coasta romaneasca si o parte semnificativa din coasta turca a Marii Negre” – cred analistii CEPA.

Lucrurile s-ar complica si mai mult pentru Romania daca Rusia si-ar extinde razboiul hibrid din Ucraina si spre Odesa.

“O extindere a razboiului proxy Rusiei in estul Ucrainei spre Odesa si partea ucraineana a Deltei Dunarii ar putea sufoca, de asemenea, aceasta artera critica si ar putea cauza pierderi importante pentru tarile care folosesc Dunarea ca punct de acces comercial catre inima Europei”, sustine CEPA.

Influenta ruseasca in crestere la Marea Neagra ar afecta Romania militar si economic:

“Cu o capacitate limitata de proiectie a fortei, in afara exercitiilor periodice NATO de la Marea Neagra, Romania nu este pregatita sa faca fata unei Mari Neagre puternic militarizate, care ar pune in pericol cai comerciale si resurse energetice”.
“O potentiala ramificatie a crizei de securitate ar putea duce la reducerea pietelor de la porturile de la Marea Neagra si de la Dunare catre Europa Centrala, blocand canalul Dunare-Marea Neagra si limitand schimburile cu tarile non-UE, in special Turcia”.

NATO neglijeaza Marea Neagra

CEPA atrage atentia si asupra faptului ca NATO neglijeaza regiunea Marii Negre in prezent, in conditiile in care si administratia Obama de la Washington a diminuat interesul SUA fata de aceasta regiune.

“Marea Neagra este un front strategic neglijat de Alianta Nord-Atlantica. NATO are o prezenta militara limitata; UE s-a dovedit incapabila sa gestioneze mediul de securitate la Marea Neagra; si Statele Unite si-a diminuat influenta si interesul in regiune sub administratia Obama” – sustin analistii.

In plus, operatiunile NATO sunt conditionate de Conventia de la Montreux, care limiteaza prezenta fortelor militare ale satelor non-riverane in Marea Neagra.

“O neglijare a flancului de securitate la Marea Neagra de catre Vest si succesul Moscovei in capturarea sau neutralizarea litoralului de est si nord au expus din ce in ce mai mult Romania si Bulgaria la presiunea Moscovei.

(…) Ascensiunea militara si non-militara a Rusiei ridica amenintari fata de cele doua state membre NATO expuse – Romania si Bulgaria – in conditiile in care capacitatile sale navale sunt mult superioare capacitatilor de aparare maritime si aeriene ale ambelor tari”, se mai arata in analiza CEPA.

sursa si foto:  http://www.comisarul.ro

Șansă nesperată pentru Romania din conflictul Turciei cu Rusia

media-143966574569887900Romania are o sansa economica uriasa, iar actualul guvern tehnocrat pare decis sa profite din plin de ea. Mai ales ca, petru a putea sustine masurile sociale promovate de cabinetul Ponta si preluate in noul program de guvernare, premierul Ciolos are nevoie de bani. Insa cum ANAF-ul nu mai poate salta prea mult stacheta colectarilor la buget, iar fondurile europene, chiar si cu o absorbtie marita, nu sunt, la randul lor, suficiente, singura solutie raman investitiile, relateaza National.

Care, ce-i drept, in guvernarea trecuta or fi fost ele sublime, dar au lipsit cu desavarsire. Lasand insa gluma la o parte, „inghetul” diplomatic intervenit intre Rusia si Turcia se poate dovedi o adevarata mana cereasca pentru tara noastra. Pentru ca investitorii turci care detin nenumarate fabrici pe teritoriul rus, mai ales in domeniul constructiei de aparatura electrocasnica, se vad nevoiti sa-si relocheze unitatile de productie. Si dupa cum reiese din informatiile intrate in posesia noastra, chiar cu riscul de a-l scoate si mai mult din tatani pe „tarul” Putin, dar cu binecuvantarea Bruxelles-ului, guvernul Ciolos se pregateste pentru a gasi solutii viabile pentru mutarea fabricilor turcesti din Rusia in Romania.

Care, ce-i drept, in guvernarea trecuta or fi fost ele sublime, dar au lipsit cu desavarsire. Lasand insa gluma la o parte, „inghetul” diplomatic intervenit intre Rusia si Turcia se poate dovedi o adevarata mana cereasca pentru tara noastra. Pentru ca investitorii turci care detin nenumarate fabrici pe teritoriul rus, mai ales in domeniul constructiei de aparatura electrocasnica, se vad nevoiti sa-si relocheze unitatile de productie. Si dupa cum reiese din informatiile intrate in posesia noastra, chiar cu riscul de a-l scoate si mai mult din tatani pe „tarul” Putin, dar cu binecuvantarea Bruxelles-ului, guvernul Ciolos se pregateste pentru a gasi solutii viabile pentru mutarea fabricilor turcesti din Rusia in Romania.

Se retrag

Dupa ce fortele aeriene ale Turciei, tara membra a NATO, au daramat un avion de vanatoare rusesc acuzat  ca a survolat ilegal spatiul aerian turcesc, relatiile dintre cele doua mari puteri din jurul Marii Negre au continuat sa se deterioreze de pe o zi pe alta. Ceea ce i-a facut pe majoritatea investitorilor turci care construisera, mai ales in preajma Moscovei, nenumarate fabrici de confectii, dar mai ales de electrocasnice, sa caute disperati o solutie pentru a se retrage, de urgenta, din Federatia Rusa. Iar o asemenea decizie radicala pare sa fie agreata si de guvernul de la Ankara, care vrea sa raspunda astfel cu aceeasi moneda Kremlinului, dupa ce administratia lui Vladimir Putin ceruse rusilor sa nu-si mai petreaca concediile pe litoralul turcesc. Iar cum doar anul trecut sase milioane de turisti rusi au lasat o suma uriasa in statiunile turcesti, se poate vorbi de o lovitura financiara importanta pentru autoritatile de la Ankara. Asa ca, in replica, oamenii de afaceri turci au fost sfatuiti sa spele putina, cu tot cu investitii, din Rusia.

Oaza de stabilitate

Deja mai multi producatori turci si-au exprimat intentia de a-si muta fabricile de electrocasnice din jurul Moscovei in Romania. Iar feed-back-ul venit de la Bucuresti a fost nu doar unul pozitiv, dar guvernantii romani s-au grabit sa dea asigurari ca tara noastra este „o oaza de stabilitate” unde investitiile directe in industrie sunt mai binevenite decat oricand. Mai ales ca Dacian Ciolos, in toate contactele externe avute pana acum, a insistat ca prioritatea absoluta a mandatului sau este intarirea economiei prin convingerea unor investitori straini de a veni in Romania. Astfel ca liderii europeni nu ar avea nimic impotriva acestei relocari, prin care vor da o noua palma Kremlinului. Iar mutarea are cu atat mai mult sanse de reusita, cu cat, in urma sanctiunilor economice impuse de catre Comisia Europeana, puterea de cumparare a cetatenilor rusi scazuse oricum simtitor. Ceea ce facuse ca si profitabilitatea fabricilor turcesti de pe teritoriul Federatiei Ruse sa fie in cadere libera. Asa ca, daca ambitiosul proiect al guvernului Ciolos este dus pana la capat, economia romaneasca are toate sansele ca, mai curand decat se asteapta multi, sa primeasca un veritabil balon de oxigen. Ce-i drept, care nu vine deocamdata nici de la americani, nici de la occidentali, ci de la turci. Dar ce mai conteaza, daca astfel se vor crea, intr-o prima faza, cateva mii de locuri de munca in industrie…

sursa si foto:  http://www.stiripesurse.ro

Ziua în care România a devenit unul dintre sateliţii Moscovei. Ce prevedea TRATATUL înrobitorTratatul de prietenie

awdsaxz-696x402La 4 februarie 1948, a fost semnat Tratatul de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală româno-sovietic, care consacra satelizarea României de către URSS.

La 4 februarie 1948 reprezentanṭii unei Românii ocupate de trupe sovietice semnau la Moscova Tratatul de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală cu U.R.S.S., cu valabilitate de 20 de ani. Printre prevederile sale înrobitoare era prevăzută ṣi obligativitatea consultării guvernului sovietic în toate problemele de politică externă.

Prin acest act, România era împiedicată să promoveze o politică externă proprie; relaṭiile sale diplomatice cu alte state în afară de cele „frăṭeṣti” deveneau inexistente. Cel puṭin până la mijlocul anilor ‘50, izolarea ṭării noastre a fost aproape completă. Orice decizie sovietică era îndeplinită fără cârtire. Un prim exemplu de aliniere a fost în 1948 când s-a produs ruptura dintre sovietici ṣi iugoslavi. Evenimentul a transformat România într-unul dintre principalele centre ale campaniilor împotriva lui Tito.

Bineînṭeles că nu s-a putut vorbi ṣi scrie atunci despre ceea ce a reprezentat cu adevărat pentru noi tratatul cu U.R.S.S.. Propaganda comunistă s-a lăṭit în toate gazetele prezentând lucrurile ca într-o oglindă de bâlci. Revista Secolul Radiofoniei nu a scăpat nici ea neatinsă. În numărul din 8 februarie 1948 îṣi făcea „datoria”, cu un articol semnat Al. C. Constantinescu. Mijloacele de „convingere” erau aceleaṣi… cu o singură scăpare: prim-vicepreşedintele Consiliului de Miniştri, Viaceslav Molotov era numit „domn”, semn că la acea dată grija de a folosi termenul „tovarăṣ” încă nu devenise un reflex.

„Sute de mii de oameni au ieșit în calea delegației române revenită de la Moscova după încheierea Tratatului de prietenie, colaborare ṣi asistenṭă mutuală cu Uniunea Sovietică. Entuziasmul cu care aceste sute de mii de oameni au aclamat pe cei care au semnat Tratatul dovedeṣte că întreg poporul român priveṣte acest Tratat ca pe unul dintre cele mai însemnate acte din istoria sa. […]

De pe vremea turcilor, când plăteam tribut Înaltei Porṭi, până pe vremea lui Antonescu, când puseserăm bogăṭiile ṣi vieṭile noastre la dispoziṭia lui Hitler, raporturile cu marile puteri capitaliste au fost acelea de supuṣi faṭă de stăpâni. Uniunea Sovietică bazează raporturile sale cu celelalte popoare pe principiul egalităṭii depline ṣi respectului reciproc al independenṭei ṣi suveranităṭii. Faptul acesta nu e întâmplător. El izvorăṣte din însăṣi alcătuirea statului sovietic care a desfiinṭat exploatarea omului de către om ṣi a deslănṭuit, astfel, forṭele creatoare ṭinute în lanṭurile egoismului particular de către societatea capitalistă. […]

Tratatul sovieto-român va constitui o nouă barieră puternică în calea oricăror planuri ale unei noi agresiuni ṣi a imperialismului cotropitor„ – a spus d-l Molotov în discursul ṭinut cu ocazia semnării Tratatului. Această nouă barieră e cu atât mai puternică cu cât exprimă ṣi convingerea profundă a poporului român că numai unindu-ṣi forṭele cu acelea ale marilor popoare sovietice poate fi apărată pacea ṣi garantată independenṭa ṣi suveranitatea popoarelor.”, se preciza în articolul semnat de Al. C. Constantinescu.

Mai jos găsiţi prevederile ”TRATAT-ului din 4 februarie 1948 de prietenie, colaborare şi asistenţă între Republica Populară Româna şi Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice”, publicat în Monitorul Oficial nr. 45, din 24 februarie 1948:

Prezidiumul Republicii Populare Romane şi Prezidiumul Sovietului Suprem al Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice,
Dorind sa consolideze raporturile prieteneşti dintre România şi Uniunea Sovietica,
În dorinta de a întreţine strânsã colaborare dintre ele, în interesul intaririi pãcii şi securitãţii generale, în conformitate cu scopurile şi principiile Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Încredinţaţi ca întreţinerea prieteniei şi a bunei vecinãtãţi dintre România şi Uniunea Sovietica, corespunde intereselor vitale ale popoarelor ambelor State, şi va contribui în chipul cel mai bun la desvoltarea lor economicã,
Au hotãrât în acest scop sa încheie prezentul Tratat şi au numit în calitate de împuterniciţi ai lor:
Prezidiumul Republicii Populare Romane pe d-l Dr. Petru Groza, Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Romane,
Prezidiumul Sovietului Suprem al Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice pe d-l Viaceslav Mihailovici Molotov, loctiitor al Preşedintelui Consiliului de Miniştri şi Ministru al Afacerilor Strãine al Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice, care, dupã ce au schimbat deplinele puteri, gãsite în buna şi cuvenitã forma, au convenit, asupra celor ce urmeazã:

ART. 1
Inaltele Pãrţi Contractante se obliga sa ia în comun toate mãsurile care se afla la dispoziţia lor, pentru înlãturarea oricãrei ameninţãri de repetare a agresiunii din partea Germaniei sau oricãrui alt Stat care s-ar uni cu Germania, direct sau în oricare alta forma.
Inaltele Pãrţi Contractante declara ca ele intenţioneazã sa participe în modul cel mai sincer la toate acţiunile internaţionale, având drept tel asigurarea pãcii şi securitãţii popoarelor şi vor aduce intreaga lor contribuţie la realizarea acestor înalte sarcini.
ART. 2
În cazul când una din Inaltele Pãrţi Contractante va fi antrenata într-un conflict armat cu Germania, care ar incerca sa reinoiasca politica sa de agresiune, sau cu oricare alt Stat, care, direct sau în oricare alta forma, s-ar uni cu Germania în politica sa agresiva, atunci cealaltã Inalta Parte Contractantã va da imediat Partii Contractante, antrenate în conflict, ajutor militar şi de alta natura, prin toate mijloacele aflate la dispoziţia sa.
Prezentul Tratat va fi infaptuit în concordanta cu principiile Chartei Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 3
Fiecare dintre Inaltele Pãrţi Contractante se obliga sa nu încheie nici o alianta şi sa nu ia parte la nici o coalitie şi nici la acţiuni sau mãsuri îndreptate impotriva celeilalte Înalte Pãrţi Contractante.
ART. 4
Inaltele Pãrţi Contractante se vor consulta între ele cu privire la toate chestiunile internaţionale importante, care ating interesele celor doua pãrţi.
ART. 5
Inaltele Pãrţi Contractante declara ca vor acţiona în spiritul prieteniei şi al colaborãrii, în scopul desvoltarii mai departe şi al intaririi legãturilor economice şi culturale dintre ambele State, urmând principiile respectului reciproc fata de independenta şi suveranitatea lor, precum şi al neamestecului în treburile interne ale celuilalt Stat.
ART. 6
Prezentul Tratat va rãmâne în vigoare timp de 20 de ani, dela data semnãrii lui. Dacã una din Inaltele Pãrţi Contractante, la sfârşitul acestei perioade de 20 de ani, nu declara cu un an înaintea acestui termen dorinta sa de a denunta Tratatul, acesta va rãmâne în vigoare pe încã o durata de 5 ani, şi astfel de fiecare data, pana când una din Inaltele Pãrţi Contractante nu va preaviza în scris cu un an înainte de expirarea perioadei de 5 ani în curs, intenţia sa de a face sa înceteze valabilitatea lui.
Prezentul Tratat intra în vigoare imediat dupã semnarea lui şi urmeazã a fi ratificat în termenul cel mai scurt cu putinta. Schimbul instrumentelor de ratificare se va face la Bucureşti, în timpul cel mai apropiat.
Drept care împuterniciţii au semnat prezentul Tratat şi au aplicat sigiliile lor.
Întocmit la Moscova la 4 Februarie 1948, în 2 exemplare, fiecare în limbile romana şi rusa, ambele texte având putere egala.

Din împuternicirea Prezidiumului Republicii Populare Romane
Dr. PETRU GROZA

Din împuternicirea Prezidiumului Sovietului Suprem, al U. R. S. S.
V. MOLOTOV”

sursa si foto:  http://www.identitatea.ro

Semnal public de schimbare de atitudine, faţă de România, la Moscova

Maxim-ȘevcenkoJurnalistul rus Maxim Șevcenko, cunoscut pentru apropierea sa față de regimul Putin, dar și pentru naționalismul pe care-l promovează, a vorbit despre posibilitatea unirii Basarabiei cu România, informează Independent.md.

Șevcenko, a cărui soție lucrează la postul Russia Today, face parte din presa apropiată Kremlinului, notează sursa citată. Mai mult, acesta a făcut parte din Consiliul pentru Dezvoltarea Societății Civile și Drepturile Omului de pe lângă Președinția Rusiei.

Despre unirea Basarabiei( Republica Moldova) cu România, acesta a spus că românii și moldovenii sunt același popor și că basarabenii trebuie să decidă prin referendum dacă doresc să se unească cu România.

„În ceea ce priveşte Republica Moldova şi unirea ei cu România, să fim sinceri, este vorba de un singur popor, ele vorbesc aceeaşi limbă. Diferenţa dintre limbi este ca între dialectele rus, crimeean şi cel din sudul Rusiei. În schimbul independenţei şi suveranităţii Transnistriei (…), Moldova ar putea să treacă la România dacă doreşte – de ce nu?”- a apreciat el.„Eu cred că astfel de lucruri trebuie rezolvate prin referendum”, a continuat Șevcenko.

Cunoscutul jurnalist rus a afirmat că poporul român nu este dușmanul poporului rus, dimpotrivă. Șevcenko a evocat luptele duse de români și ruși, împreună, în primul război Mondial.

„Prietenosul popor român a fost aliatul nostru în războiul balcanic cu turcii, lângă Plevna; noi tot timpul uităm că au murit atunci nu doar ruşi, ci şi români. Ei (românii) au fost fraţii noştri în anii Primului Război Mondial. Da, ei au venit pe teritoriul Uniunii Sovietice, cedând rugăminţilor lui Hitler, şantajului, şi fasciştii români au provocat multă durere şi rău. Dar, în 1944, ei şi-au răscumpărat vina, armata română a luptat de partea Uniunii Sovietice împotriva Ungariei fasciste, împotriva Germaniei şi în acest război au murit sute de mii de români”, a amintit Şevcenko, adăugând: „Românii nu ne sunt deloc duşmani, este un popor de aceeaşi credinţă, ortodoxă”, notează sursa citată.

sursa si foto:  http://www.expunere.com

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén